Inginerul Carol S. Caracioni-Craciun, omagiat cu ocazia bicentenarului nasterii sale

Asociatia Generala a Inginerilor din Romania a organizat, in ziua de 12 noiembrie a.c., o interesanta manifestare consacrata personalitatii celui care a fost inginerul Carol S. Caracioni-Craciun, de la a carui nastere s-au implinit, la 30 octombrie 2009, 200 de ani.
Desfasurat in eleganta sala a Bibliotecii AGIR din Bucuresti, evenimentul a avut un competent moderator in persoana prof. dr. ing. Nicolae P. Leonachescu, neobositul cercetator al tehnicii si ingineriei romanesti, autor, printre altele, si al biografiei Inginerul Carol S. Caracioni-Craciun, aparuta in colectia Personalitati in stiinta si tehnica a Editurii AGIR, lucrare a carei lansare a facut parte din programul manifestarii. Viata si realizarile celui omagiat au fost evocate de catre: prof. dr. ing. Gh. Iscru, de la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti; dr. ing. Liviu Draganescu, fondatorul si presedintele Asociatiei Salinare Carol Craciun, cu sediul in Slanic-Prahova si redactor-sef al Revistei sarii; Liviu Vintila, muzeograf la Muzeul Sarii din acelasi oras.
Vorbitorii au subliniat aportul deosebit al lui Carol S. Caracioni-Craciun, inginerul de mine austriac de origine romana, la dezvoltarea extractiei sarii in ?ara Romaneasca. Practic, Carol Craciun a revolutionat din punct de vedere tehnic domeniul, inlocuind sistemul de extractie de tip clopot cu acela de tip cameral (cu camere trapezoidale), a introdus un sistem de ventilatie mecanica a galeriilor din salina, basculele si linia ferata ingusta. Nu mai putin importanta este atentia acordata celor cu care lucra, in marea lor majoritate detinuti (ocnasi). Caracioni le-a scos acestora lanturile, i-a invatat carte, le-a asigurat asistenta medicala gratuita si i-a platit, transformindu-i din condamnati la munca silnica in muncitori industriali. ?i, nu in ultimul rind, a infiintat o biblioteca si a publicat, in 1870, Istoricul salinelor din Romania, in care descrie activitatea tehnica pe care a desfasurat-o, impreuna cu colaboratorii sai, in perioada 1852 – 1870.
Astfel stind lucrurile, intelegem de ce, in anul 1863, Carol S. Caracioni-Craciun afirma in ziarul Reforma: „Drept recompensa nu doresc alt, decit a muri si a fi ingropat in dealul din fata ocnei de la Slanic, ca sa mai vad inca o data creatiunea sufletului meu, opera vietii mele.“ N-a fost insa sa fie asa. Întors in Transilvania dupa pensionare, marele inginer avea sa moara acolo, unde a si fost inmormintat.
Din pacate, dupa cum a precizat profesorul Leonachescu, „o istoriografie nedreapta l-a ingropat in uitare si despre el nu s-a mai scris nimic, practic din anul 1871.“ Manifestarile ca aceea organizata de AGIR, ca si publicarea biografiei lui Caracioni la Editura AGIR, sunt citeva dintre actiunile care isi propun sa corecteze marea nedreptate. Dupa cum a aratat presedintele AGIR, dr. ing. Mihai Mihaita, la acestea se va adauga, in curind, demersul AGIR pe linga autoritatile locale din Slanic-Prahova, in vederea atribuirii numelui de Caracioni-Craciun unei strazi din localitate.