O remarcabila experienta de viata si de munca in slujba industriei romanesti de petrol - petrochimie - chimie

Convorbire cu dr. ing. Gheorghe Ivanus, membru titular al Academiei de Stiinte Tehnice
din Romania (ASTR)

Alexandra Rizea: Inainte de toate, dati-mi voie sa va adresez, in numele publicatiei Univers ingineresc, cele mai calde felicitari si urari cu prilejul implinirii varstei de 80 de ani. Convorbirea de fata isi propune sa puna in valoare o remarcabila experienta de viata, marcata de importante realizari profesionale, in vederea conturarii punctului dvs. de vedere privind teme de larg interes legate de progresul stiintei si tehnicii romanesti.
Gheorghe Ivanus: Va multumesc pentru felicitari si urari si pentru posibilitatea pe care mi-o oferiti de a ma pronunta asupra chestiunilor mentionate de dvs.

Al.R.: Desi acesta este obiectivul principal al convorbirii noastre, v-as ruga sa treceti in revista cateva elemente de ordin autobiografic.
Gh.I.: Pentru a ajunge cat mai repede la subiectul propriu-zis, precizez ca, in urma cu 80 de ani, m-am nascut in satul Marghia, la 30 de kilometri de Pitesti, intr-o familie de agricultori. Cursurile primare le-am facut in scoala din sat, care avea o singura sala si un singur invatator pentru clasele I - IV, am reusit fara loc la liceu, apoi am urmat cursurile liceale la Pitesti si Constanta si, in 1951, am dat admiterea la Institutul de Petrol si Gaze din Bucuresti, Facultatea de Tehnologia Petrolului si Petrochimie. Am absolvit in 1956, dupa care mi-am inceput activitatea profesionala, intr-un domeniu in care, asa cum ati remarcat si dvs., am cautat sa dobandesc o experienta cat mai bogata, cat mai utila.

Al.R.: Pentru ca am evocat experienta dvs. de viata, primii pasi in profesie, adaugam noi ca, dupa absolvirea Institutului de Petrol si Gaze, ati lucrat la cunoscuta rafinarie de la Brazi si, apoi, la IPROCHIM Bucuresti, luandu-va doctoratul in petrochimie in 1979, cu o teza consacrata pirolizei termocatalitice a unor hidrocarburi si a unor amestecuri ale acestora. In acelasi timp, ati desfasurat o prodigioasa activitate didactica, initiind cursul Proiectarea instalatiilor chimice. Activitatea dvs. de cercetator este extrem de bogata si suntem convinsi ca specialistii din domeniu o cunosc foarte bine, in detaliu chiar, apreciind-o la superlativ.
Gh.I.: Va multumesc, de asemenea, pentru aprecieri, insa trebuie sa-mi exprim regretul ca domeniul de activitate pe care l-am slujit si il slujesc a ajuns in perioada de tranzitie intr-o situatie extrem de grea, deoarece factorii decidenti din tara nu au tinut si nu tin seama de uriasul potential pe care-l prezinta domeniile petrolului, petrochimiei si chimiei. Dupa iesirea mea la pensie, m-am concentrat pe activitatea de consultanta - am inregistrat societatea Global Partner Com si, apoi, Global Petrochem - ceea ce mi-a permis sa raman conectat la domeniile carora m-am consacrat de-a lungul intregii activitati profesionale.

Al.R.: Cunoastem ca ati luat atitudine fata de starile de lucruri mentionate.
Gh.I.: Da, am publicat o serie de lucrari, precum „Istoria petrolului“, „Tratatul de petrochimie“, „Restructurarea industriei petrochimice“, ca si textele unor conferinte si articole aparute mai ales dupa anul 2000 cu ajutorul Academiei de Stiinte Tehnice din Romania (ASTR), al carei membru titular sunt.

Al.R.: Va propunem sa va referiti mai ales la strategia de restructurare a industriei petrochimice, deoarece prezinta un mare interes nu numai pentru cei care lucreaza in acest domeniu, ci pentru intreaga economie nationala.
Gh.I.: Solutiile pe care le propun se bazeaza, ca in orice demers de acest fel, pe o diagnoza corespunzatoare. In acest sens, am incercat sa arat ca prelucrarea petrolului la carburanti fara integrare cu productia petrochimica nu este rentabila nicaieri in lume si, cu atat mai putin, in Romania, unde guvernantii au vandut rezervele de petrol OMV-ului la un pret derizoriu, de 25 dolari per baril pentru perioada 2004 - 2014, fata de pretul pietei care a ajuns si la 100 - 150 dolari pe baril. Speram ca, in 2014, renegocierea cuantumului de petrol extras ce revine ca redeventa statului roman si pretul barilului de petrol sa fie aliniate la practica si preturile internationale. De asemenea, o situatie grava rezulta din faptul ca, din cinci mari rafinarii mai lucreaza doar trei, si ca din sapte mari combinate petrochimice mai functioneaza doar doua.

Al.R.: Desigur, acest tablou este deosebit de ingrijorator, dar ce se poate face in situatia data, in viziunea pe care dvs. ati propus-o in amintita strategie?
Gh.I.: Am aratat ca achizitionarea rafinariei Arpechim de catre Oltchim si repornirea celor patru instalatii care au mai ramas din petrochimia de la Arpechim - piroliza 2, polietilena de inalta presiune, polietilena de joasa presiune si oxidul de etena - nedemolate de OMV, constituie singura posibilitate de a salva petrochimia, de a reduce importurile masive de produse petrochimice care se fac in prezent si de a rentabiliza prelucrarea petrolului. Trebuie sa remarc ca Ungaria, Cehia, Slovacia si Polonia au dezvoltat productia petrochimica, desi nu au rezerve de petrol. Romania a fost singura tara care si-a „devorat“ aceasta importanta ramura industriala.

Al.R.: Sigur, in spatiul rezervat acestei convorbiri nu avem posibilitatea sa intram in detalii. De altfel, propunerile dvs. - dupa cate cunosc - au fost remise factorilor decidenti si, ca in alte cazuri, se impune sa se tina seama de considerentele expuse de specialisti. Speram ca si aceasta convorbire va fi un semnal pentru schimbarea in bine a situatiei. In continuare, pentru ca am evocat si activitatea dvs. didactica, ce sugestii aveti pentru generatiile de studenti si de tineri ingineri din petrol - petrochimie - chimie?
Gh.I.: Desi, de regula, sfaturile sunt date ca sa nu fie urmate, pentru ca fiecare generatie are setul ei de valori, risc cateva sugestii: studentii sa deprinda tehnica de a invata pentru profesia de mai tarziu si nu numai pentru examenul de maine, sa urmeze ciclul complet de studii, cu masterat, eventual cu doctorat, in tara sau in strainatate, dar sa se intoarca acasa, unde le sunt radacinile, ca specialisti. In acest fel, vor contribui la reducerea distantei care ne desparte de Occident, urmand pilda lui Gheorghe Lazar, care a studiat la Viena fizica si matematica, Carol Davilla - medicina, la Paris, si Costin Nenitescu, la Zurich si Munchen. Atunci cand societatea romaneasca se va aseza, cand adevaratele valori vor avea un cuvant de spus pentru dezvoltarea acestei tari si vor fi si ascultati, am convingerea ca va veni vremea sa-i cautam pe ingineri, sa-i pretuim si - de ce nu? - sa ne mandrim cu multi dintre ei. In decursul vietii am inteles ca adeseori poti sa inveti multe si de la tineri, ca nu e bine sa-i subsetimezi si ca diferenta dintre generatii dispare la masa de lucru in timpul realizarii unui proiect.

Al.R.: Pentru ce ati opta daca ati fi pus din nou sa va alegeti profesia?
Gh.I.: Grea intrebare. Firesc, o astfel de intrebare se pune pentru a-i oferi interlocutorului posibilitatea sa spuna ca ar alege aceeasi profesie cu care se mandreste si in care crede ca a avut realizari, satisfactii. In cazul de fata, presupunand ca as putea da timpul inapoi, sa am varsta alegerii unei profesii, dar in conditiile sociale, economice si stiintifice actuale, ar fi poate riscant sa spun ca as alege aceeasi profesie, cea de inginer in domeniul petrolului.

Al.R.: De ce riscant?
Gh.I.: Pentru ca s-a batut atata moneda ca resursele de petrol sunt pe cale de a se epuiza, pentru ca industria de petrol si petrochimie ar fi un mare poluator. Dar, nu ne poate nimeni da inca raspunsul cum si, mai cu seama, cand ne vom putea descurca fara benzina si motorina, fara produsele petrochimice atat de mult folosite in industrie, transporturi, obiecte casnice, medicamente, coloranti, ingrasaminte, ierbicide etc. Cum productia biocarburantilor din resurse regenerabile inca nu poate acoperi necesarul de consum, iar pretul acestora nu este competitiv cu cel al carburantilor din petrol, cum profetii despre pericolul epuizarii resurselor mondiale de petrol se cunosc inca din 1923 - Svante Arrhenius, 1939 - Edgar Faure, 1956 - King Hubbert, dar nimic nu s-a adeverit pana in prezent, cum fuziunea nucleara mai asteapta si, desi hidrogenul este principalul component al Universului, cu o pondere de peste 75%, insa greu de obtinut ca resursa energetica, as spune ca as alege aceeasi profesie. De aceea, ii sfatuiesc pe cei interesati sa nu ocoleasca petrolul, petrochimia si ingineria chimica, pentru ca fara chimie si inginerie nimic nu merge in lumea noastra.

Al.R.: Cum este obiceiul in asemenea convorbiri, nu pot ocoli o intrebare referitoare la preocuparile dvs. stiintifice din prezent, la planurile, la proiectele dvs. Bunaoara, la ce lucrati in prezent?
Gh.I.: Am lucrari in curs, cateva planuri pe termen scurt, iar despre proiecte pe termen mai lung nu e bine sa sfidezi soarta ca sa nu grabesti - cum se spune - „derularea atei de pe mosor“. De altfel, cred ca din cele discutate pana acum v-ati dat seama ca cele mai de seama realizari - daca le putem numi asa - le-am avut mai tarziu decat ar fi fost normal si cu mult efort: admiterea la liceu, doctorat la 47 de ani, unicul copil - Alexandru - la 58 de ani, dar linistea si confortul din camin, la care a contribuit din plin sotia mea Lidia-Ecaterina, le-au facut posibile pe cele din urma si ar putea sa fie o baza si pentru cele care vor urma. Precizez ca lucrez la volumul 2 din Tratatul de Petrochimie - Produse Petrochimice Macromoleculare si am in curs cateva proiecte de cercetare impreuna cu cadre didactice din Universitatea Politehnica din Bucuresti. Dar, poate ca despre proiecte am mai putea vorbi si peste cativa ani, daca va fi sa fie.

Al.R.: Va urez implinirea tuturor proiectelor dvs. si, inca odata, un cald si sincer La Multi Ani!