Peste doua decenii de activitate in slujba inginerilor din Romania

Colectia celor 500 de numere ale Universului ingineresc atesta, cu valoarea documentului, ca intreaga activitate a celor care au gandit si realizat publicatia Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania a fost si este pusa in slujba a ceea ce numim comunitatea profesionala a celor care duc mai departe traditiile si realizarile stiintelor tehnice romanesti si universale si practicii celor angajati in promovarea lor. O imagine cat se poate de concludenta a acestui adevar o constituie numerele de sinteza alcatuite cu prilejul atingerii unor cifre „rotunde“. La fiecare suta de numere s-a alcatuit un bilant si s-au definit obiectivele viitoare. Trecerea lor in revista ne ofera nu numai aprofundarea unor tematici de cel mai mare interes, ci si progresele inregistrate in asigurarea calitatii publicistice a Universului ingineresc. In locul oricaror aprecieri, vorbesc de la sine chiar primele pagini ale publicatiei AGIR.

Numarul 1 al precursorului publicatiei din prezent, Curierul AGIR, a fost consacrat, in mare masura, actualitatii „fierbinti“ din perioada imediat urmatoare evenimentelor istorice din decembrie 1989. Intr-un anumit sens, putem sa vorbim despre un „jurnal de campanie“, dat fiind faptul ca, atunci, in februarie 1990, se puneau bazele recunoasterii Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania (AGIR). Asa se explica nu numai comunicatele publicate, ci si proiectul de platforma program, ca si relatarile de la reuniunea din 22 ianuarie 1990, la care s-a adoptat deosebit de importanta decizie de finalizare a actiunii grupurilor de initiativa ALIR si AGIR. Tocmai de aceea, consideram util sa redam un fragment din proiectul Platformei program care reda cat se poate de expresiv „spiritul epocii“. Cele mai pertinente prevederi vizau scopurile AGIR, sistematizate astfel:
„1. Integrarea activitatii inginerilor din Romania in noile structuri democratice ale Revolutiei nationale din decembrie 1989, pentru o contributie activa la dezvoltarea tuturor sectoarelor economiei nationale, promovarea progresului tehnic si stiintific, redobandirea si mentinerea demnitatii, ridicarea prestigiului si eticii profesiunii noastre, elemente vital necesare progresului real;
2. Inlocuirea vechiului sistem de promovare, din institutii, bazat pe procedee dubioase sau chiar antietice, prin recunoasterea competentelor si valorilor reale, indiferent de varsta si functie, pentru a deschide portile creatiei celor ce merita acest lucru;
3. Readucerea notiunilor si principiilor de baza ale profesiunii noastre la valoarea lor reala;
4. Infiintarea comisiilor neutre de experti;
5. Colaborarea cu alte asociatii similare de specialisti din tara si strainatate, ca si cu organizatiile nationale, guvernamentale si internationale de profil;
6. Schimbul larg de cunostinte intre membrii intregului corp ingineresc roman, prin intermediul mijloacelor de informare in masa si al unor publicatii proprii;
7. Editarea unui buletin periodic informativ de specialitate;
8. Organizarea de colaborari in si intre intreprinderi si institute, intalniri, simpozioane, congrese interne si internationale grupate pe domenii de specialitate si tematici comune de interes general;
9. Utilizarea mijloacelor de infiormare si documentare ale asociatiei, la cerere, pentru membrii sai, inclusiv studentii anilor terminali ai institutelor tehnice;
10. Asigurarea unei legaturi permanente intre inginerii din Romania si institutele de invatamant superior ingineresc;
11. Sprijinirea si stimularea inventatorilor si doctoranzilor pentru punerea in aplicare a ideilor si realizarilor lor;
12. Organizarea de activitati recreative, pentru membrii si familiile acestora.“
Numarul 100 aparea dupa cinci ani de la inscrierea in spatiul publicistic national a Curierului AGIR. Ne aflam intr-o perioada in care se decideau liniile de actiune pentru pregatirea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Ceea ce s-a definit in vara anului 1995 drept „spiritul de la Snagov“ era anticipat de AGIR, de publicatia asociatiei noastre, prin actiunea sistematica de exprimare a optiunii pentru o dezvoltare cu „fata spre Vest“, spre tarile dezvoltate de pe continentul nostru, ale caror solutii de crestere economica, de asigurare a echilibrului social constituiau un reper de neinlocuit pentru Romania.
In acest spirit se pronunta clar, convingator, in repetate randuri, inclusiv in interventiile sale publice, presedintele AGIR, prof. asoc. dr. ing. EurIng Mihai Mihaita, asa cum a facut-o totdeauna si in paginile Universului ingineresc. Merita, de asemenea, sa retinem evocarea din textul intitulat „100“, intrucat reda cate ceva din istoria publicatiei:
„In luna februarie a anului 1990, atunci cand un grup de ingineri entuziasti (dar cine nu era entuziast in acele zile?) reusise deja sa reinfiinteze Asociatia Generala a Inginerilor din Romania, unul dintre primele lor ganduri si intentii a fost editarea unei publicatii.
Asa cum le sta bine unor adevarati ingineri, intentia s-a transformat rapid in fapta. Si, astfel, vedea lumina tiparului «Curierul AGIR - Buletin de informare al Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania; 8 pagini, 3 lei». Acesta a aparut pana in luna noiembrie a aceluiasi an (in total, 12 numere), cand, din cauza dificultatilor din ce in ce mai mari, aparitiile regulate au incetat. Iata, insa, ca, in luna aprilie a anului urmator (1991), acelasi colectiv de entuziasti (in frunte cu ing. Honoriu Pitaru, secondat de ing. Roxana Radvan), intarit cu alti cativa ingineri, solicita si obtin sprijinul conducerii Asociatiei pentru a relansa, in haine noi, o publicatie adresata inginerilor. Este stabilit noul titlu (cel actual) si, in mai 1991, este tiparit (ca o continuare a «Buletinului AGIR», deci incepand cu numarul 13) «Univers ingineresc» nr. 1/1991 (13). Si, de atunci, a aparut cu regularitate inginereasca (de doua ori pe luna), in timp ce cifra dintre paranteze a crescut incet, dar sigur, si iata ca aceasta cifra a ajuns astazi la un frumos si rotund... 100!
Fara indoiala ca, intre timp, s-au schimbat multe. Manati de valurile vietii (care nu rasplateste prea des entuziasmul si idealismul), multi dintre cei de la inceput au plecat. Altii (dar nu tot atat de multi) au venit. Dar revista noastra, a inginerilor, a continuat sa apara. Si ne place sa credem ca, in ciuda unor urcusuri si coborasuri (inevitabile), calitatea acestei publicatii, evaluata de-a lungul celor cinci ani, a crescut. De altfel, se poate spune ca revista a «crescut» odata cu insasi Asociatia - care, astazi, se prezinta ca o organizatie solida si cu un prestigiu incontestabil.
Si suntem convinsi ca atat AGIR-ul, cat si revista pe care o editeaza, vor «creste» in continuare, devenind tot mai atractive si mai utile pentru cei carora li se adreseaza: inginerii din Romania.“

Numarul 200 aparea la 16 mai 1999, intr-un an de criza economica, de convulsii politice deosebite, intr-un context international dificil (situatia din fosta Iugoslavie), ca si sub semnul incertitudinilor privind procesul de aderare a Romaniei la NATO si Uniunea Europeana. Dreapta masura pe care o impunea dura realitate unei organizatii profesionale de importanta AGIR s-a reflectat si in numariul 200, mai ales prin articolul semnat de presedintele AGIR, implicat si in calitate de director fondator in stabilirea liniilor esentiale de activitate a redactiei. Din articolul sau redam, in cele ce urmeaza, cateva fragmente care permit cititorului sa retraiasca deopotriva momentele de atunci, cat si sentimentul tonic generat, totdeauna, de increderea in capacitatea colegilor nostri, a concetatenilor nostri de a depasi situatiile deosebit de dificile si de a-si implini, pas cu pas, aspiratiile:
„Aparitia numarului 200 este un prilej de bucurie, de analiza a trecutului si de gandire a viitorului.
Garcia Marquez, laureat al Premiului Nobel, considera meseria de ziarist drept cea mai frumoasa meserie din lume. El dezaproba parerea dupa care ziaristii nu au nimic cu arta si sustine, dimpotriva, ca presa scrisa este «o forma literara» si ar dori sa convinga ziarele sa investeasca mai putin in tehnologie si mai mult in formarea personalitatii. In deplin acord cu acest mod de a privi presa, nu putem sa nu observam ca lumea este intr-o frenetica si nesfarsita cautare; sa cuprinzi chipul uman al evenimentelor este un lucru minunat.
Ca orice publicatie care se respecta, «Univers ingineresc» a facut eforturi sa raspunda cu promptitudine cititorilor, carora le-a castigat increderea. A militat pentru ceea ce inseamna liniste, profesionalism adevarat, competenta si responsabilitate. Avem deplina incredere in bunul simt al cititorilor pentru ca ei au stiut sa nu cada in plasa celor care prefera sa alerge dupa stiri de senzatie si sa se bucure de privilegiile oferite de legitimatia de ziarist, in loc sa se gandeasca la creativitate si etica.
Noi, dupa cum v-ati putut convinge, pe parcursul scurtei aparitii a publicatiei «Univers ingineresc», nu vrem sa facem averi, ci ordine si lumina.
Nu dorim ca lumea de maine sa fie a escrocilor si jefuitorilor societatii si nu vrem ca minciuna sa predomine. Acesta este motivul pentru care acuzam pe cei ce raspandesc minciuna si deruta.
Libertatea de exprimare nu se poate afirma decat intre limitele raspunderii pe care ea o presupune. Stiinta, decenta de care dau dovada colaboratorii si realizatorii «Universului ingineresc» provin pur si simplu din faptul ca stiintele, ca si practicarea meseriei de ziarist, dezvolta alte aptitudini: curiozitatea pentru tot ceea ce guverneaza viata de zi cu zi, decenta de a sti sa ceri sfatul adevaratilor specialisti in chestiunile cele mai dificile, maiestria si tehnica de a profita de stiinta lor, pentru a sluji unui numar cat mai mare de oameni, fara sa devenim niciodata sclavii imitatiei (...).“

Numarul 300 aparea in vara anului 2003, intr-o perioada in care cresterea economica reluata in 2000 se consolida, ceea ce crea conditiile pentru instituirea unui nou statut al stiintei si tehnicii romanesti. Pe acest fond, reamintim ca, in urma cu cateva luni, Romania semnase Protocolul de aderare la NATO si incheiase negocierile cu Uniunea Europeana la capitole esentiale, intre care cele tangente cu tematica stiintifico-tehnica. In acest context, AGIR, ca si alte structuri din domeniul nostru de activitate, intre care foruri academice si de invatamant suprior, precum si personalitati din toate domeniile de activitate, au formulat propunerea de a se crea Parcul National al Stiintei si Tehnicii. Din pacate, acest demers, ca si altele, nu au avut pana in prezent efectul necesar si dorit, dar aceasta nu diminueaza cu nimic sensurile majore ale initiativei la care ne referim. In acest sens, stau marturie aprecierile din Apelul adresat celor mai importanti factori de decizie nationali din acel moment:
„(...) Este un proiect elaborat de personalitati ale stiintei si tehnicii romanesti, de prestigioase institutii de invatamant universitar, binecunoscute pentru performantele lor. Astfel, avem girul unei viziuni cuprinzatoare, novatoare, in consonanta cu ceea ce se intampla mai important in lume in materie de complexe muzeale, care sa imbine constructiile adecvate cu spatiile in aer liber intr-o conceptie unitara, armonioasa.
Parcul pe care il propunem va fi un instrument de neinlocuit in efortul general indreptat spre crearea de mijloace eficiente de educatie, de invatamant integrat unei abordari moderne de formare a noilor generatii si de instruire permanenta. Realizarea Parcului National al Stiintei si Tehnicii intr-un spatiu care sa includa actualul Muzeu Tehnic «Prof. ing. Dimitrie Leonida», cladirile fostei Gari Filaret si fostei Uzine Electrice Filaret in Parcul Carol I, precum si unele componente ale institutelor de Astronomie si de Fizica Pamantului, este foarte puternic motivata in documentatia pe care o prezentam. Din aceasta documentatie se retine si faptul ca Parcul Carol I s-a creat cu prilejul marii expozitii nationale industriale din 1906, ca in acest spatiu se gaseste Muzeul Tehnic, cu un patrimoniu de circa 5000 de piese, din care 300 de o valoare exceptionala, ca exista mai multe monumente de importanta deosebita (Arenele Romane, podul de beton armat construit de G. Constantinescu, statuile realizate de D. Paciurea, Fantana lui G. C. Cantacuzino, Fantana cu zodiac proiectata de O. Doicescu), ceea ce pledeaza extrem de convingator pentru propunerea noastra.
Acest complex este conceput la exigentele secolului XXI, partea virtuala constituind un element definitoriu pentru intregul Parc.
Sunt, de asemenea, deosebit de importante oportunitatile ce se vor crea din punct de vedere metodologic pentru alte muzee de profil din tara. Totodata, Parcul National al Stiintei si Tehnicii va fi inscris in circuitul turistic intern si international. (...)“

Numarul 400 a aparut in toamna anului 2007, tot in conditiile inregistrarii unui ritm relativ inalt al cresterii economice. De 9 luni, Romania avea statutul de tara membra a Uniunii Europene, ceea ce conferea si activitatii inginerilor din tara noastra perspective dintre cele mai favorabile afirmarii lor profesionale. Tot din pacate, in absenta unei strategii nationale postaderare, strategie promisa in repetate randuri de guvernanti, sansele oferite de procesul de integrare europeana a Romaniei au fost, in buna masura, irosite. Peste un an avea sa se declanseze criza globala, cu efecte directe si asupra Romaniei. AGIR, asa cum o atesta si articolele aparute in Univers ingineresc, nu a manifestat pasivitate nici in aceste circumstante si a militat continuu pentru cresterea contributiei inginerilor la solutionarea cerintelor economiei nationale. Faptul a fost confirmat de manifestarile organizate cu prilejul Zilei Inginerului Roman (14 septembrie 2007). Deosebit de elocventa este si interventia presedintelui AGIR referitoare la un proiect cu larga rezonanta, si anume cel care viza crearea unui centru de creatie tehnico-stiintifica si asistenta sociala pentru varsta a treia. Spicuim din articol:
„(...) Pentru oamenii care au facut atatea lucruri bune pentru tara si la care statul nu se gandeste, crearea «Centrului de creatie tehnico-stiintifica si asistenta sociala pentru varsta a treia» ar fi o recunoastere a meritelor si sacrificiilor unor specialisti care, prin realizarile lor, au contribuit la progresul neamului, dar sunt si un izvor nesecat de realizari in folosul stiintei si tehnicii, al societatii.
Intr-un cadru organizat, ei nu numai ca pot sa-si perfectioneze cunostintele, dar pot sa ramana in contact cu tineretul, cu persoanele active, sa afle «pulsul timpului», pot participa la discutii si chiar pot sa-si aduca contributii importante. (...)
Exista o experienta si dorinta de a o valorifica, trebuie numai create cadrul organizatoric si baza materiala pentru a stimula impulsul care sa declanseze oportunitatile gata pregatite. Prin intermediul visurilor, unele de multi ani nerealizate, pot parveni noi idei care, puse in practica, vor fi benefice. Conexiunea activitatilor prin intermediul grupurilor ce cuprind specialitati diferite poate duce la rezolvarea unor probleme deosebit de importante, ca urmare a punerii in valoare a unor cunostinte vaste. Multe dintre proiectele numeroase si de mare importanta ce trebuie realizate cu prioritate isi pot gasi rezolvarea in astfel de grupuri de creatie, conectate la fenomene colectiv afective. (...)
Este o initiativa indrazneata, valoroasa si rara, pe care o asociatie profesionala doreste sa o realizeze din respect pentru meritele membrilor ei. (...)“