120 de ani de la nasterea lui Hermann Oberth

Hermann Oberth s-a nascut la 25 iunie 1894 (acum 120 de ani) in Sibiu si isi petrece copilaria la Sighisoara. Sibienii se mandresc cu acest ilustru fiu al orasului. Un bust al savantului se afla astazi pe Bulevardul Victoriei din oras, in vecinatatea statuii poetului George Cosbuc, iar Facultatea de Inginerie a Universitatii Lucian Blaga il considera pe omul de stiinta ca patronul ei spiritual.
Ca o coincidenta, poate nu cu totul intamplatoare, Hermann Oberth s-a nascut in acelasi oras unde, cu aproape 400 de ani in urma, Conrad Haas concepuse si construise, pentru prima oara in istorie, racheta cu pulbere in mai multe trepte.
Poetul ardelean german si liber cugetatorul Friedrich Krasser, bunicul lui Hermann Oberth din partea mamei, prezicea, in 1864: „Peste o suta de ani omul va debarca pe Luna. Nepotii nostri vor mai trai aceste vremi“. Prin aceasta, ideea zborului cosmic i-a fost asezata lui Hermann Oberth, sa zicem asa, chiar din leagan.

Repere biografice
In anul 1896, cand Hermann Oberth nu implinise inca nici varsta de doi ani, familia savantului s-a mutat de la Sibiu la Sighisoara, unde tatal sau, renumitul chirurg dr. Julius Oberth, fusese numit directorul spitalului din localitate.
La Sighisoara, Hermann Oberth urma sa-si petreaca atat anii copilariei, de scoala si ai tineretii, cat si primii ani ai casatoriei si vietii sale profesionale. Aceste date biografice explica, de altfel, si faptul pentru care savantul a fost legat sufleteste de Sighisoara mai mult decat de oricare alta localitate de pe glob.
Inca din copilarie este pasionat de zborul in spatiu; unul dintre primele contacte cu problemele legate de acesta il are prin lecturarea cartilor lui Jules Verne despre calatoriile spre Luna.
Ca elev al gimnaziului Bischof Teutsch din Sighisoara, se dedica cercetarilor sale din domeniul tehnicii rachetelor si astronauticii stiintifice. In ultimul sau an de liceu, 1912, tanarul Oberth elaboreaza formula fundamentala a zborului rachetei.
In 1913, Hermann Oberth incepe studiul medicinei la Munchen, dar este nevoit sa-si intrerupa studiile odata cu izbucnirea Primului Razboi Mondial. Este mobilizat si trimis pe frontul de rasarit, unde este ranit in „Batalia Carpatilor“, in februarie 1915. Ajunge in final ca sergent sanitar la lazaretul de rezerva din Sighisoara. Experienta medicala dobandita in aceasta calitate ii va fi utila in studiul unei alte pasiuni a sale, medicina spatiala.
Incepand cu anul 1908, la strandul de pe Tarnava Mare, si continuand apoi la spitalul sighisorean, unde in timpul Primului Razboi Mondial activase ca sergent sanitar, el intreprinde primele cercetari de medicina spatiala, dovedind, prin experientele sale inedite, ca omul poate sa suporte atat solicitarile la lansarea navelor spatiale, cat si starea de imponderabilitate pe timpul zborului cosmic, fara urmari fiziologice si psihice negative pentru el.
Astfel, orasul Sighisoara se poate mandri, pe drept cuvant, ca fiind locul de nastere a unei noi stiinte, medicina si biologia spatiala.
Tot la Sighisoara, tanarul Hermann Oberth proiecteaza in 1917 prima racheta de mare distanta din lume, cu combustibil lichid.
In 1918, isi continua studiile de medicina la Budapesta, iar incepand cu 1919 urmeaza studii de fizica la Universitatea din Cluj si apoi la cea din Munchen, apoi studiaza fizica, matematica si astronomie la Universitatea din G?ttingen. In anul 1920, proiecteaza o racheta spatiala de 100 t, racheta cu trei trepte.

Destinul operei unui mare vizionar
In ianuarie 1922, studentul sighisorean Hermann Oberth scria prefata lucrarii sale Racheta spre spatiile interplanetare. Cele patru teze formulate de Oberth in introducerea cartii sale pot fi enuntate, pe scurt, dupa cum urmeaza:
1. „Este posibila construirea unor masini care sa se ridice mai sus decat atmosfera terestra“. Din anul 1945, sunt lansate rachete de altitudine, meteorologice, de cercetare etc., care se inalta peste stratul atmosferic;
2. „Aceste masini pot fi in stare sa invinga forta de atractie gravitationala“. La 4 octombrie 1957, primul satelit artificial al Pamantului, Sputnik 1, se rotea in jurul Terrei. De atunci si pana azi, au fost lansati circa 6000 de sateliti si sonde spatiale;
3. „Aceste masini pot fi astfel concepute incat oamenii vor putea calatori la bordul lor“. Iuri Gagarin a fost primul. La 12 aprilie 1961, omul a rupt pentru prima data „catusele“ sale terestre. De atunci el poate calatori prin Cosmos si sa se plimbe in automobil pe solul lunar;
4. „Constructia unor astfel de masini poate sa aduca avantaje economice“. Incepand cu lansarea primului satelit de comunicatie, in anul 1962, fiecare punct de pe Terra poate fi unit prin sunet si imagine cu oricare alt loc de pe suprafata planetei. Si acesta este doar inceputul.
Oberth definitiveaza la Sighisoara celebra sa lucrare Racheta spre spatiile interplanetare, pe care, la 23 mai 1923, o sustine ca lucrare de diploma la Universitatea din Cluj. Ca urmare a sustinerii examenului la Universitatea din Cluj, Oberth dobandeste titlul de „profesor secundar“.
Cateva luni mai tarziu, lucrarea sa apare sub forma de volum la Editura Oldenbourg din Munchen. Aparitia in anul 1923 a acestei lucrari (Racheta spre spatiile interplanetare) constituie, fara indoiala, primul moment crucial in viata omului de stiinta transilvanean. Aceasta opera include rezultatele cercetarilor intreprinse de Hermann Oberth de la varsta scolara si pana la terminarea studiilor universitare in Munchen, Gottingen, Heidelberg si Cluj.
Ea a fost conceputa ca teza de doctorat dar, in mod ciudat, nicio universitate din Germania nu a indraznit s-o accepte ca atare. Era prea de domeniul fantasticului ceea ce descria in ea studentul sighisorean. Este remarcabila, in acest context, viziunea profesorului de fizica Augustin Maior, de la Universitatea din Cluj, care ii accepta lui Hermann Oberth sustinerea lucrarii ca lucrare de licenta in domeniul fizicii.
Valoarea acestei opere de pionierat pentru tehnica si stiinta cosmica este precizata de catre unul dintre savantii cei mai competenti, de parintele primei rachete moderne si a programului cosmic american, Wernher von Braun (25 de titluri de Doctor Honoris Causa), prin cuvintele:
„Ideile si calculele infatisate reprezinta cea mai buna dovada asupra posibilitatii de realizare tehnica a zborului cosmic. Cu o claritate ce o putem defini drept profetica, Hermann Oberth descrie detaliile tehnice esentiale ale rachetelor moderne de astazi, detalii care deseori sunt considerate drept inventii ale ultimilor ani. Mai mult, Hermann Oberth dezvolta bazele teoretice ale principiului si modului de realizare a rachetelor cu combustibil lichid, precum si cele ale metodelor de comanda...“.
Intr-adevar, Hermann Oberth a fost primul dintre toti marii pionieri ai zborului cosmic care nu s-a gandit doar la partea stiintifica si tehnica a problemei, ci in acelasi timp si la dimensiunea economica, politica si filozofica a erei spatiale, la ceea ce va reprezenta tehnologia cosmica pentru generatiile viitoare: o noua dimensiune a creativitatii si existentei umane, un mijloc pentru invingerea limitelor impuse de caracterul finit al spatiului terestru, al resurselor si rezervelor. O morfologie a aplicatiilor propuse de Oberth... „constructia unor astfel de masini sa devina avantajoasa...“ ne arata ca savantul s-a gandit inca din prima sa lucrare la toti cei cinci piloni de baza ai oricarei civilizatii moderne: informatia, energia, materia prima, mijloacele de productie si, drept rezultat al acestora, calitatea vietii.
Ideile si conceptele sale stiintifice erau, la data enuntarii lor, atat de revolutionare, incat chiar si astazi lucrarile sale releva calea spre o dezvoltare realista in continuare a zborurilor spatiale. O multitudine de idei si tehnologii, care astazi sunt normale in cercetarea si utilizarea practica a spatiului cosmic, i se datoreaza savantului. Si daca el s-a ocupat mult de tehnica rachetelor, pe Oberth il interesau totusi mai mult posibilitatile care i se deschideau omenirii in spatiu.

Caile navigatiei spatiale
Intre anii 1923 - 1924, savantul activeaza ca profesor de matematica si fizica la Gimnaziul Episcop Teutsch din Sighisoara. Incepand din anul 1925, profesorul Oberth devine mediesean. La Liceul Stephan Ludwig Roth din Medias, el a predat, timp de peste 14 ani, fizica, matematica si chimie. Orasul de pe Tarnava Mare devine un fel de Mecca al astronauticii. Oamenii de stiinta din intreaga lume cauta corespondenta cu cel care, intre timp, devenise o autoritate in materie.
Printre acestia se numara toti marii pionieri ai zborului cosmic, ca marele ?iolcovski din Kaluga, Goddard din New Mexico, Essnault-Pelterie din Paris, Ganswindt si Hohman din Berlin, Crocco din Roma, Hoefft si von Pirquet din Viena si multi altii.
La Medias, intre 1925 - 1928, Hermann Oberth scrie o noua carte. Ea apare in anul 1929 sub titlul Caile navigatiei spatiale. Renumitul pionier al tehnicii spatiale Robert Essnault-Pelterie - Franta -, califica aceasta carte drept „Biblia astronauticii stiintifice“, iar Academia Franceza ii acorda lui Hermann Oberth primul premiu international de astronautica denumit, dupa fondatorii lui, ca premiul REP-Hirsch, dotat cu 10 000 de franci.
O alta realizare de pionierat si de mare prestigiu - inca prea putin cunoscuta in literatura - urma sa-i reuseasca profesorului Oberth tot la Medias: lansarea unei rachete experimentale cu combustibil lichid. Cum s-au desfasurat lucrurile?
La Berlin, unde Hermann Oberth colaborase in perioada 1928 - 1930 in calitate de consultant stiintific, la turnarea filmului Femeia in Luna, regizat de celebrul Fritz Lang, primul film din lume pe o tema de astronautica, primise certificatul de autor pentru primul sau motor de racheta. Din lipsa de bani insa, el a trebuit sa abandoneze lucrarile, nereusind sa finalizeze zborul rachetei sale. Reintors in tara, Oberth breveteaza inventia sa la Oficiul Roman de Inventii de la Bucuresti, iar cateva luni mai tarziu primeste, in urma unei audiente la regele Carol al II-lea, aprobarea de a experimenta in atelierele Scolii Militare de Aviatie din Medias inventia sa, incepand sa construiasca aici modele functionale de rachete cu combustibil lichid.
Intr-o scrisoare datata 24 decembrie 1948, recent descoperita si adresata cunoscutului istoric in astronautica Willy Ley din New York, profesorul Oberth mentioneaza: „Pe langa activitatea mea didactica, mai faceam incercari cu rachete mai mici si in anul 1935 am reusit, intr-adevar, sa lansez cu succes prima mea racheta cu combustibil lichid...“ Aceasta reusita este amintita de Hermann Oberth apoi si intr-un raport din anii 1948 - 1950, perioada in care el lucra ca inginer consultant in Elvetia.
Mediasul este, asadar, a patra localitate din lume - dupa New Mexico, Berlin si Moscova -, de unde si-au luat zborul primii predece­sori ai puternicelor rachete purtatoare din zilele noastre.
In septembrie 1941, prin Viena si Dresda, Oberth ajunge la Peenemunde, la Centrul german de cercetare si dezvoltare a rachetelor balistice. Cand a ajuns el, constructia celebrei rachete germane de V2 era deja finalizata. Insa, aici a inceput studiul pentru una dintre lucrarile sale importante, Cea mai buna separare a agregatelor in trepte.
La 4 octombrie 1942 a fost lansata cu succes, la Peenemunde, in premiera mondiala, o racheta mare in sensul modern, Aggregat 4 (redenumita ulterior V2), atingea inaltimea maxima de 90 km avand o raza de actiune de 290 km. Motorul racheta dezvolta o forta de impingere de 25 tone. In total 95 de solutii tehnice si descoperiri, utilizate la constructia acestei rachete balistice cu raza mare de actiune, a descris Oberth in lucrarile sale.
In 1948, este numit presedinte de onoare al Societatii pentru navigatia spatiala din Stuttgart, care decerneaza si primul Premiu Oberth.

De la experimente la verdictul practicii
In perioada 1948 - 1950, Hermann Oberth desfasoara experimente cu combustibili si expertize la Institutul Militar din Berna si la Oberried, lacul Brienz, Elvetia, iar intre 1950 - 1953 lucreaza in cadrul unui program de cercetare finantat de Marina italiana la Spezia, Italia. Aici proiecteaza o racheta de aparare antiaeriana, propusa inca in 1935, cu combustibil solid pe baza de azotat de amoniu.
Incepand cu anul 1955, la solicitarea lui Wernher von Braun, Hermann Oberth se alatura echipei acestuia, la Huntswille, Alabama, SUA, alaturi de care lucreaza pana in 1958. In cadrul activitatilor desfasurate aici a elaborat atat un studiu asupra dezvoltarii zborurilor interplanetare si tehnicii rachetelor pentru urmatorii zece ani, cat si cercetari asupra aselenizarii.
Echipa condusa de Wernher von Braun avea sa-si vada munca incununata de succes in 21 iulie 1969, cand primul om al planetei Pamant punea piciorul pe solul lunar. Contributia lui Hermann Oberth la acest succes este evidentiata poate cel mai bine de cuvintele lui Christoph von Braun, nepotul lui Wernher von Braun, care afirma: „Totusi, in ochii mei, Wernher von Braun nu a fost un om de stiinta propriu-zis. Herman Oberth a fost un om de stiinta, Wernher von Braun a fost insa mai curand un foarte bun inginer si un manager stralucit“.
Intre 1958 - 1961 savantul traieste in Germania, in orasul Feucht. In acest interval intreprinde o serie de turnee de conferinte in Germania si Austria. In 1959, ca o noua recunoastere a meritelor sale stiintifice, este declarat cetatean de onoare al orasului Feucht.
In perioada 1961 - 1962, Hermann Oberth lucreaza in calitate de consultant la firma Convair din San Diego, California, SUA, la dezvoltarea rachetelor Atlas.
In 1963, se retrage la pensie in Feucht, Germania, unde va desfasura in continuare o bogata activitate scriitoriceasca si unde va locui pana la sfarsitul vietii, in 28 decembrie 1989.
Va reveni in SUA o scurta perioada de timp, fiind invitat in calitate de martor ocular la lansarea lui Apollo 11 la Cape Kennedy, misiunea care a dus la prima debarcare a omului pe Luna.
Prioritatile lui Hermann Oberth in fundamentarea stiintei si tehnicii spatiale sunt atat de numeroase, incat spatiul nu ne permite nominalizarea lor. Caci este vorba nu numai despre cele doua fenomene fizice noi, descoperite si descrise de Oberth, ci de inca peste 200 de formule si relatii fizico-matematice inedite, deduse de savant in lucrarile sale: Racheta spre spatiile interplanetare (1923), Caile navigatiei spatiale (1929), Oameni in spatiul cosmic (1954), Automobilul lunar (1959), Nava cosmica electrica (1961) si alte circa 80 de titluri scrise in perioada de dupa razboi.
La aceste prioritati de ordin stiintific, se adauga nenumarate solutii constructive si tehnologice, deoarece, asa cum afirma Wernher von Braun, „...Hermann Oberth a fost primul care, in legatura cu ideea unui zbor cosmic real, a pus mana pe rigla de calcul, elaborand concepte si proiecte pe baza de calcule numerice...“.
Francezul Alexandre Ananoff si austriacul Sanger, ambii autori de reputatie mondiala, au nominalizat un numar de 95 de „solutii Oberth“ care au fost aplicate la constructia primei rachete moderne. Un numar de peste 100 de alte concepte, idei, inventii si domenii de aplicatie, formulate prima data de Oberth, au putut fi identificate. Legat de orasul Sighisoara, am amintit deja ca Hermann Oberth este si parintele medicinei spatiale.
Scopolamina si alte medicamente folosite de el in anul 1916, cu ocazia experientelor sale de la spitalul din Sighisoara, pentru simularea starii de imponderabilitate, sunt utilizate si astazi in centrele de antrenament pentru astronauti.
Operele lui Oberth au fost traduse in limbile rusa, engleza, franceza, japoneza, spaniola, italiana, olandeza si croata. Ele constituie fundamentul de granit al erei cosmice. Aceasta explica si marele prestigiu de care se bucura Hermann Oberth in cercurile stiintifice de pretutindeni. Renumitul Willy Ley il apreciaza ca „adevaratul parinte al erei spatiale“, iar biografa americana Helen Walters il numeste pe Oberth, inca din subtitlu, „parintele zborului cosmic“.

Recunoastere si recunostinta pe plan international
Academii si corporatii stiintifice din lumea intreaga l-au primit ca membru si membru de onoare; o societate de astronautica intrunind membri din 25 de tari de pe toate continentele ii poarta numele; au fost instituite medalii si premii Hermann Oberth, iar la Feucht, de langa Nurnberg (Germania), unde familia Oberth a locuit din 1943, exista deja un muzeu si un monument Hermann Oberth.
In 1961 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Colegiului Iowa Wesleyan din Mount Pleasant, SUA. Descoperitorul centurii de radiatii cosmice, James Van Allen, sustine Laudatio cu ocazia decernarii acestui titlu pionierului astronauticii. In acelasi an, Hermann Oberth primeste si Marea Cruce de Merit a Republicii Federale Germania.
De asemenea, Universitatea Tehnica din Berlinul de Vest le decerneaza, in 1963, lui Hermann Oberth si lui Wernher von Braun, titlul academic de Doctor Honoris Causa.
In 1969, primeste acelasi titlu din partea Instituto Politehnico, Barcelona, Spania.
Primeste titlul de Doctor Honoris Causa si din partea Universitatii Tehnice din Graz, Austria, in 1984. In acelasi an, primeste si Crucea de Merit Bavareza, iar in 1985 i se decerneaza Marea Cruce de Merit cu Stea a Republicii Federale Germania.
De o pretuire deosebita s-a bucurat savantul atat in timpul vietii, cat si postum, si in tara sa natala, Romania. Amintim in acest sens titlul de Doctor Honoris Causa conferit de Universitatea din Cluj-Napoca (1972).
De remarcat sunt si Meritul stiintific clasa I acordat prin Decretul prezidential nr. 100/1974. La sectia de astronautica de la Muzeul Tehnic din Bucuresti, in centru sta opera de pionierat al lui Hermann Oberth.
S-au editat operele sale si monografiile la Editura Kriterion din Bucuresti.
S-a amenajat Casa Memoriala Hermann Oberth la Medias (1994) si altele.
Despre Hermann Oberth, prof. as. dr. ing EurIng DHC Mihai Mihaita isi aminteste: „Cand a venit in tara pentru «Meritul stiintific clasa I», intamplarea a facut sa calatorim in acelasi avion. Avea o statura impunatoare, o privire patrunzatoare si era insotit de o doamna tanara. Nu voi uita niciodata aceasta intalnire“.
La randul sau, prof. dr. ing. Garabet Kumbetlian isi aminteste: „In perioada 1925 - 1929, bunicii mei materni, Victor si Paula Gogan, se aflau si ei la Medias, vecini de curte cu familia Oberth. Savantul era adancit in studiile si experimentele sale, familia ocupand din acest motiv un loc secundar in ceea ce priveste prioritatile sale. Din povestirile bunicii, Oberth aparea in amintirile ei si ale vecinilor ei in postura unui om distrat si absent din punct de vedere social. Fara a sti care sunt preocuparile savantului si valoarea de exceptie a lor, pentru a aprecia adevarata importanta sociala a marelui om de stiinta, pentru bunica mea, o femeie simpla, fara studii, un astfel de om parea un distrat oarecare. In consecinta, ori de cate ori faceam (la varsta de 11 - 13 ani) o «boacana», replica bunicii era: «Parca ar fi Oberth».“
Si prof. onorific dr. ing. Horea Sandi a remarcat: „In doua ocazii, 1999 si 2002, am vazut la Muzeul NASA din Washington mentiuni privind trei personalitati care au marcat astronautica: Konstantin Tsiolkovski, visatorul; Frank Goddard, experimentatorul; Hermann Oberth, teoreticianul.“
Semnificativ pentru sentimentele sale de dragoste si recunostinta fata de tara natala stau cuvintele rostite de savantul Hermann Oberth la incheierea filmului biografic, realizat de biograful sau Hans Barth pentru Televiziunea Romana. Adresandu-se populatiei din Romania, savantul conchide: „Dorinta mea dintotdeauna a fost aceea ca, prin opera mea, sa pot face cinste tarii mele si populatiei din care ma trag, sa fiu si sa raman un bun sas transilvanean. Si daca astazi, voi, dragii mei compatrioti, puteti fi putin mandri de mine, atunci aceasta constituie pentru mine suprema satisfactie. Fie ca astronautica sa contribuie ca oamenii acestei planete sa se inteleaga mai bine, sa faca viata lor mai armonioasa si plina de sens“.

N.R. 1: Lucrarea a fost prezentata cu prilejul Zilelor Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, eveniment desfasurat la Sibiu in perioada 6 - 7 noiembrie a.c.
N.R. 2: Subtitlurile apartin redactiei.