Inceputurile educatiei si industriei in domeniul celulozei si hartiei in Romania

Inceputurile educatiei in domeniul celulozei si hartiei se confunda cu aparitia acestei industrii pe teritoriile Principatelor Romane si cu primii muguri de invatamant superior iviti la Academia Mihaileana din Iasi, fondata la 14 iunie 1835. Anticipand parca ceea ce avea sa se intample la nivel industrial, la 14 ianuarie 1843, Directia de invatamant a Academiei Mihailene solicita profesorului Alexandru Costinescu, titular al catedrei de geometrie analitica si descriptiva si al celei de inginerie civila, sa pregateasca pentru expozitia publica prilejuita de examenul semestrial de iarna mai multe planuri, printre care si cel al unei fabrici de hartie.

Deschizatori de drum
Referitor la fabricarea hartiei, iata un tablou facut de istoricul C. G. Giurescu in Istoria padurii romanesti din cele mai vechi timpuri pana astazi (Editura Ceres, Bucuresti, 1974, p.157): „Structurarea invatamantului tehnic in Principatele Romane, la mijlocul secolului trecut, a fost impulsionata si de spiritul progresist al tinerilor formati in universitati europene, impresionati de realizarile stiintifice si tehnice ale epocii in domeniile gazului de iluminat, zaharului din sfecla, colorantilor sintetici, chibriturilor, fotografiei, generatoarelor si masinilor electrice etc. In plus, dezvoltarea micii industrii in ?arile Romane (moraritul, tabacaritul, fabricarea cherestelei, hartiei, postavului etc.) impunea un invatamant specializat“.
Fabricile de hartie si mucava se semnaleaza in secolele XVI - XVIII in Transilvania si XVII - XVIII in Muntenia si utilizau ca materie prima carpele de canepa, in si bumbac. In secolele XIX - XX apar fabricile care folosesc lemnul. In Descrierea Transilvaniei din 1867, E. A. Bielz arata ca existau atunci 14 „fabrici de hartie si mori de hartie“, dintre care doua cu masini pentru hartie continua la Orlat si Carta de Sus si douasprezece de hartie de mana si de masina. Nu se precizeaza care dintre ele foloseau lemnul, dar se banuieste ca erau cele din Sibiu, Brasov, Cluj si Fagaras. In anul 1857, se infiinteaza doua fabrici moderne: una la Petresti, finantata de comerciantii din Sibiu si preluata in 1871 de capitalistii austrieci, si alta la Zarnesti, fondata de romanii din Brasov. Aceasta a utilizat la inceput ca materie prima tot carpele, apoi, din 1864, s-au adaugat paiele, iar din 1872 lemnul, instalandu-se primul defibrator, dupa care au urmat, in 1880, altele doua. In Gazeta Transilvaniei se ofera informatii despre fabrica de la Zarnesti, care avea masini aduse din Belgia. In ziarele din Bucuresti se arata ca „fabrica de hartie mecanica de la Zarnesti... se recomanda cu tot felul de hartie de tipar si de scris alba si vanata, cu preturi cumpatate“. Depozitul fabricii e la Brasov. In Gazeta de Moldavia apar doua anunturi: fabrica are de vanzare orice fel de hartie cu preturi „oricat de ieftine“ si la Iasi s-a deschis un depozit al fabricii. In sfarsit „Telegraful Roman“ din Sibiu subliniaza ca la Zarnesti si-a inceput activitatea fabrica de hartie „intr-o zidire foarte mareata“, cu o masina adusa din Anglia.

Efecte propagate
In 1881, ianuarie 17, se promulga Legea de incurajare a industriei de hartie si, in acelasi an, se hotaraste infiintarea fabricii de hartie Letea de la Bacau, care, in 1885, incepe productia in mare, cu masini moderne. In 1813, fratii Carol si Samuel Schiel construiesc la Busteni o fabrica de mucava si carton, materia prima fiind lemnul. In 1906, fac acelasi lucru si la Piatra Neamt; pe langa fabrica de cherestea, ia fiinta o fabrica de hartie. Iar la Scaeni, in Prahova, inca din 1883 lucra o noua fabrica de cartoane si mucava; celuloza, la inceput importata, e fabricata din 1883 inainte, de fabrica din Cheia pe Teleajen.
Pentru a nu-si face concurenta pe piata interna, inca din 1903 se constituie sindicatul de productie si desfacere a hartiei Biroul de vanzare a hartiei, care, in 1931, in plina criza, se transforma in Oficiul de vanzare a hartiei produse in tara. A fost un organism cu caracter monopolist, unul dintre acele organisme care functiona alaturi de „Distributia“ pentru petrol si derivatele lui. Impreuna cu Oficiul zaharului, cel al tablei etc. au dominat piata interna impunand preturile lor si aparandu-le impotriva importului prin legi protectioniste.
In 1900, la Expozitia universala de la Paris organizata pe Champs-de Mars, in Place de la Concorde si la Bois de Vincennees, este reprezentata si industria hartiei din Romania (Ioana Parvulescu, In intimitatea secolului 19, Editura Humanitas, 2013, p. 317).

La confluenta practicii cu teoria
Hartia ca obiect de studiu apare in Laboratorul de Chimie Tehnologica (director - prof. dr. Cristea Niculescu Otin, asistent - I. Hanganu, preparator - Gh. Alexa). Celuloza era tratata in cursul de Chimie Tehnologica. In Programa cursurilor pentru anul scolar 1918/1919 de la Universitatea din Iasi, republicata in 1918, se intalneste o prezentare a Laboratorului de Chimie Tehnologica: „Ofera posibilitatea absolventilor sa-si apropie toate cunostintele generale si sa se familiarizeze cu cat mai multe probleme industriale“.
Incepand din anul 1923, durata cursurilor la Institutul de Chimie Tehnologica (a aparut ca urmare a Legii nr. 133 din 13 septembrie 1923) era de 4 ani, si in cadrul cursului domeniului Chimie industriala se preda, de fapt, un curs de Chimie tehnologica speciala, la care Gheorghe Alexa, numit conferentiar suplinitor la 1 noiembrie 1921, preda capitole speciale de Tehnologie Chimica Organica (celuloza, hartie, fibre textile artificiale, zahar, grasimi, uleiuri, tabacarie, explozivi, gaze de lupta, distilarea uscata a lemnului, lacuri si vopsele). Practica era de trei luni, iar pentru efectuarea laboratorului se percepeau taxe.
In paralel, se desfasoara cercetari in domeniul produselor naturale concretizate in lucrari stiintifice sau teze de doctorat. (C. C. Niculescu Otin, M. Dima, Chemish Technische Untersuhungen Uber Die Aus Traubenkernen Ausgenen Oele Verschiedener Weigegenden Rumaniens - Cercetari chimico-tehnice asupra uleiului extras din samburi de struguri din diferite regiuni viticole din Romania, publicata in Allgemeine Oel-und Fett-Zeitung, 1933, Heft 2, p.71-77 si Heft 3, p.135 - 144; Einige Datten Uber Des Traubenols - Cateva date asupra comportarii uleiurilor din samburi de struguri, publicata in Allgemeine Oel-und Fett-Zeitung, 1934, Heft 3, p.107 - 115). Caracterizarea ca materie tananta a cojii de molid romanesc si noi contributii la imbunatatirea extractului respectiv (Gh. Huidovici, teza de doctorat, 1931). In 1935, Haralamb Vasiliu, profesor al catedrelor de chimie agricola si chimie alimentara, cu contributii deosebite la implementarea invatamantului de inginerie chimica la Politehnica ieseana, publica variante pentru structurile moleculare ale celulozei si amidonului.
In perioada 1946 - 1948, cadrele didactice ale Institutului Politehnic din Iasi au acordat consultatii pentru refacerea dupa razboi a industriei de celuloza si hartie din Romania.
Legea de reforma a invatamantului din 1948 a permis crearea de sectii de specializare. In 1949, Facultatea de Chimie Industriala din Iasi a fost reorganizata pe doua sectii de specializare: sectia de industrii anorganice si sectia de industrii organice. La sectia de industrii organice s-au propus trei grupe de specializare, si anume: grupa sinteze organice, grupa celuloza si hartie si grupa de pielarie si extracte tanante. Raspunderea pentru organizarea specializarii in domeniul celulozei si hartiei a revenit lui Cristofor I. Simionescu, la vremea respectiva conferentiar, caruia i s-au alaturat Vasile Diaconescu, Elena Calistru si Emanuel Poppel.
In 1955, sectia de Celuloza si hartie isi extinde profilul, devenind Tehnologia celulozei, hartiei si fibrelor artificiale. Ulterior, prin contributia fondatorilor si a urmasilor lor, s-a creat o valoroasa scoala, recunoscuta pe plan intern si international.