Proiectul Strategiei energetice a Romaniei 2020 - 2030, cu perspectiva anului 2050 (I)

Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri (MEEMA) a publicat forma finală a proiectului Strategiei energetice a României 2020 - 2030, cu perspectiva anului 2050. Reprezentanţii ministerului precizează că, în cursul anului 2017, proiectul Strategiei Energetice a României 2017 - 2030, cu perspectiva anului 2050, a fost supus evaluării strategice de mediu, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în scopul obținerii avizului de mediu. În perioada 2018 - 2019, proiectul Strategiei a fost supus unui amplu proces de consultare publică, în urma căruia documentul de strategie, precum și raportul de mediu și studiul de evaluare adecvată au fost revizuite. Ultimele modificări ale acestor documente au fost făcute avându-se în vedere propunerile/sugestiile primite de la părțile interesate în cadrul procesului de consultare publică internă și de consultare transfrontieră, precum și angajamentul României la efortul comun de îndeplinire a țintelor europene, stabilite pentru anul 2030 în domeniul energiei și climei. Aşadar, textul publicat de MEEMA reprezintă forma finală a documentului, rezultată în urma parcurgerii etapelor menţionate.

Dat fiind faptul că documentul este unul de interes major pentru comunitatea inginerească, precum şi pentru societate, în ansamblu, prezentăm pe larg o serie de aspecte relevante ale Strategiei.

 

Folosirea tehnologiilor inovatoare nepoluante în toate subsectoarele sistemului

Strategia energetică propune ținte concrete, stabilește direcții clare și definește reperele prin care România își va menține poziția de producător de energie în regiune și de actor activ și important în gestionarea situațiilor de stres la nivel regional. De asemenea, documentul fundamentează poziționarea ţării în raport cu propunerile de reformă a pieței europene de energie, iar un loc important este destinat analizei contextului european și politicilor de creare a Uniunii Energetice din care România va face parte.

Viziunea Strategiei este de creștere a sectorului energetic în condiții de sustenabilitate, creștere economică și accesibilitate, cu stabilirea țintelor pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a surselor regenerabile de energie și a eficienței energetice, precum și cu perspectiva implementării de către România a Pactului Ecologic European 2050.

Creștere înseamnă: folosirea tehnologiilor inovatoare nepoluante în toate subsectoarele sistemului energetic și menținerea României ca stat furnizor de energie, factor de stabilitate energetică în zona sud-europeană; construirea de noi capacități de producție bazate pe tehnologii de vârf nepoluante; tranziția de la combustibili solizi (cărbune-huilă, lignit etc.) spre gaz natural și surse regenerabile de energie; retehnologizarea și modernizarea capacităților de producție existente și încadrarea lor în normele de mediu, întărirea rețelelor de transport și distribuție de energie; încurajarea producerii de energie descentralizată; încurajarea creșterii consumului intern în condiții de eficiență energetică; export.

Strategia analizează și perspectiva sistemului energetic național pentru anul 2050. Proiecțiile anului 2050, chiar dacă au un grad mai mare de incertitudine, sunt relevante din punct de vedere al viziunii și obiectivelor fundamentale ale dezvoltării sistemului energetic asumate prin Strategie. Acestea vor putea fi conturate mai clar în contextul elaborării Strategiei pe Termen Lung, document programatic aflat în curs de elaborare, în conformitate cu Regulamentul privind  guvernanța uniunii energetice și a schimbărilor climatice.

Strategia are opt obiective strategice fundamentale care structurează întregul demers de analiză și planificare pentru perioada 2020 - 2030 și orizontul de timp al anului 2050. Obiectivele Strategiei sprijină realizarea țintelor naționale asumate la nivelul anului 2030: ▪ 43,9% reducere a emisiilor aferente sectoarelor ETS față de nivelul anului 2005, respectiv cu 2% a emisiilor aferente sectoarelor non-ETS față de nivelul anului 2005; ▪ 30,7% pondere a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie; ▪ 40,4% reducere a consumului final de energie față de proiecția PRIMES 2007.

 

Cele opt obiective strategice fundamentale

Strategia Energetică are opt obiective strategice fundamentale care structurează întregul demers de analiză și planificare pentru perioada 2020 - 2030 și orizontul de timp al anului 2050. Realizarea obiectivelor presupune o abordare echilibrată a dezvoltării sectorului energetic național, corelată cu valoarea cheltuielilor de investiții. Obiectivele strategice vor fi îndeplinite simultan printr-un set de politici și măsuri ce însumează acțiuni și investiții prioritare eșalonate în timp, cu un calendar de realizare pe termen scurt, mediu și lung.

 

1. Modernizarea sistemului de guvernanță corporativă și a capacității instituționale de reglementare

Statul deține un dublu rol în sectorul energetic: pe de-o parte, este legiuitor, reglementator și implementator de politici energetice, iar, pe de altă parte, este deținător și administrator de active sau acționar semnificativ atât în segmentele de monopol natural (transportul de țiței, transportul și distribuția de energie electrică și gaz natural), cât și în producție. Într-un sistem consolidat de piață, statul are rolul esențial de arbitru și de reglementator al piețelor. În acest sens, este necesar un cadru legislativ și de reglementare transparent, coerent, echitabil și stabil. Vor fi sprijinite acțiuni care vizează  pregătirea personalului calificat, precum și dezvoltarea capacității interne a autorităților de reglementare de a procesa și prelucra date și efectua analize aprofundate.

 

2. Energie curată și eficiență energetică 

În evoluția sectorului energetic, România  va urma cele mai bune practici de protecție a mediului, cu respectarea țintelor naționale asumate ca stat membru UE. În contextul pachetului legislativ Energie curată pentru toți europenii și al Pactului Ecologic European, care impun transformarea sectorului energetic către un alt model de sistem, bazat pe tehnologii curate, inovatoare, care să facă față concurenței pe o piață de electricitate integrată, se impune acomodarea sectorului energetic din ţara noastră la noile tendințe de dezvoltare. În acest context, de transformare profundă a sistemului energetic, decarbonarea, cererea de energie și securitatea energetică sunt și vor fi interdependente. Această interdependență trebuie corelată cu progresul tehnologic, stocarea, descentralizarea, digitalizarea și adaptarea arhitecturii rețelelor. Pentru a putea garanta succesul procesului de tranziție, este nevoie de o abordare flexibilă, care să facă posibilă o corelare eficientă între necesarul de investiții, gradul de maturitate al tehnologiilor, precum și specificitățile climatologice și geopolitice ale României și, nu în ultimul rând, cu monitorizarea implicațiilor economice și sociale, cu pregătirea și aplicarea unor programe clare și susținute pentru sprijinirea zonelor carbonifere aflate în tranziție.

Problemele esențiale rămân costurile finanțării și larga răspândire a sărăciei energetice. În acest context, finanțarea europeană este o necesitate. Procesul de transformare a sistemului energetic necesită un volum mare de investiții, iar planificarea multianuală coordonată și utilizarea eficientă a fondurilor pentru finanțare sunt condiții obligatorii. A acționa la timp înseamnă a economisi. Finanțarea trebuie să fie direcționată în mod eficient către investiții care să țină cont de specificitățile interne și care să răspundă în timp util nevoilor sistemului energetic.

Aceasta presupune un volum investițional uriaș pe întreg lanțul tehnologic, de la producere de electricitate, la rețele inteligente de transport și distribuție gaze naturale și electricitate, precum și la reformarea pieței de electricitate și gaze naturale care să facă față unui model nou, bazat pe capacități energetice eficiente, curate, flexibile și tehnologii inovatoare într-un mediu concurențial regional, dar și european.

În egală măsură, investițiile sunt oportunități reale pentru creșterea calității serviciilor la consumatori și relansarea industriei locale prin crearea de locuri de muncă și revigorarea economiei. Îmbunătățirea eficienței energetice de-a lungul întregului lanț energetic, inclusiv producția, transportul, distribuția și utilizarea finală de energie, va genera beneficii pentru mediu, va reduce emisiile de gaze cu efect de seră, va îmbunătăți securitatea energetică, va contribui la atenuarea sărăciei energetice și va duce la o creștere a competitivității activității economice la nivelul tuturor sectoarelor economiei.

Ca recunoaștere a faptului că eficiența energetică este cea mai importantă sursă internă de energie din Europa, aceasta este considerată un principiu fundamental aplicat în elaborarea politicilor și a planurilor de investiții, în sectorul energetic, pentru atingerea țintelor de neutralitate climaterică, și totodată, o prioritate strategică la nivelul UE. Implementarea Strategiei Naţionale de Renovare pe Termen Lung va contribui, de asemenea, semnificativ la îmbunătățirea eficienței energetice, atât în clădiri publice cât și private, rezidențiale și nerezidențiale, precum și la utilizarea surselor de energie regenerabilă, în special în sectorul de încălzire și răcire, și producerea descentralizată de energie, la orizontul anului 2050.

Strategia de renovare pe termen lung (SRTL), inițiată de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (MLPDA), contribuie la realizarea țintelor asumate de România. Deși principalele beneficii menționate în strategie vizează dimensiunea eficiență energetică, măsurile prevăzute în aceasta impactează și alte dimensiuni (Decarbonare - energia din surse regenerabile; respectiv emisiile și absorbțiile GES). Astfel, SRTL vizează reabilitarea și renovarea clădirilor publice, rezidențiale, comerciale. Acest proiect presupune, suplimentar renovării clădirilor în scopul creșterii eficienței energetice, adoptarea tehnologiilor SRE precum instalarea de panouri solare termice, panouri fotovoltaice și pompe de căldură. După sectorul rezidențial, industria și transporturile sunt sectoarele cu cea mai mare pondere în consumul final de energie. Avându-se în vedere ponderea considerabilă în consumul de energie al sectorului industrial, cât și uzura echipamentelor utilizate, acest sector are un potențial semnificativ de aplicare a măsurilor de eficiență energetică în perioada 2021 - 2030. Până în 2024, o serie de mari consumatori industriali din România vor continua să investească în măsuri de eficiență energetică, în virtutea obligațiilor ce le revin ca urmare a realizării auditurilor energetice.

Astfel, prin conformarea la obligațiile referitoare la măsurile derivate din auditurile energetice și/sau din bunele practici în managementul energetic, corelat și cu programe și măsuri de stimulare a investițiilor în domeniu (inclusiv prin scheme de sprijin existente/fonduri europene nerambursabile în perioada 2021 - 2027), sectorul industrial va trebui să atingă un ritm anual de economii de circa 0,6 Mtep în perioada 2021 - 2030. Similar, în domeniul transporturilor sunt necesare economii anuale noi de aproximativ 0,6 Mtep în perioada 2021 - 2030. Pentru atingerea obiectivelor anuale vor fi necesare măsuri susținute în modernizarea transportului public urban și a celui feroviar. Nu în ultimul rând, încurajarea mobilității alternative poate contribui semnificativ la reducerea consumului de energie finală în transporturi.

Prin promovarea instalării de stații de reîncărcare a autovehiculelor electrice în anumite tipuri de clădiri noi, directiva contribuie și la dezvoltarea electromobilității. Contractele de Performanță Energetică vor deveni un instrument mai eficient în promovarea eficienței energetice a clădirilor prin creșterea transparenței și a accesului la know-how.

 

3. Asigurarea accesului la energie electrică, termică și gaze naturale pentru toți consumatorii

Cu un grad de racordare a consumatorilor casnici la rețeaua electrică de distribuție de peste 90%, energia electrică este cea mai larg răspândită formă de energie din România, însă, raportat la consumul de energie electrică pe locuitor, acesta este net inferior mediei la nivelul Uniunii Europene - de 2,4 ori mai mic decât media UE. În ceea ce privește accesul la gaze naturale, mai puțin de jumătate dintre gospodăriile din ţara noastră sunt racordate la rețea (aproximativ 44%), o treime din locuințele României fiind încălzite direct cu gaz natural. De asemenea, consumul mediu de gaze naturale al unei gospodării este inferior mediei UE.

În acest context, obiectivul urmărește continuarea programului de electrificare, asigurarea accesului la infrastructura de gaze naturale precum și dezvoltarea și rentabilizarea sistemelor de asigurare a încălzirii.

Totodată, având în vedere puterea de cumpărare mică a gospodăriilor din România, comparativ cu Uniunea Europeană, asigurarea suportabilității prețului energiei la consumatorul final, în România, este o preocupare de prim ordin, care subliniază necesitatea protejării consumatorilor vulnerabili. Conform studiului anual privind veniturile și condițiile de viață pentru cetățenii europeni, realizat de Eurostat, numărul gospodăriilor care au dificultăți în a plăti facturile la utilități în termen de un an a fost în România de 14,4%, în 2018, ţara noastră situându-se pe locul 4 în acest nedorit top, după Grecia, Bulgaria și Croația, în timp ce la polul opus se află Olanda, Cehia, Suedia și Austria, cu un procentaj de 2%.

De asemenea, obiectivul privește necesitatea stabilirii principiilor care vor sta la baza modului în care se va asigura încălzirea în mediul urban, dar şi implementarea unor politici care să stabilească alternative pentru mediul rural. Un rol important în asigurarea încălzirii clădirilor de locuit, asigurării apei calde menajere, dar și a preparării hranei, precum și în îmbunătățirea calității serviciului public de alimentare cu energie termică, cu impact deosebit asupra reducerii emisiilor de noxe în atmosferă ca urmare a utilizării combustibilului solid, îl are Programul Național de racordare a populației și consumatorilor non-casnici la rețeaua inteligentă de distribuție a gazelor naturale, care se va realiza prin Programul Operațional Infrastructură Mare.

O atenție deosebită va fi acordată zonelor monoindustriale bazate pe cărbune, care vor fi supuse Planurilor Teritoriale de Tranziție; asigurarea accesului la energie electrică și termică va constitui un punct focal al planurilor.

 

4. Protecția consumatorului vulnerabil și reducerea sărăciei energetice

În centrul politicilor de dezvoltare a sectorului energetic trebuie să fie consumatorul, în special prin măsuri de protejare a celui vulnerabil, de extindere a accesului la energie al populației și de implementare a unor politici de mediu corespunzătoare. Toți cetățenii trebuie să aibă acces și să poată beneficia de energie, în special cei dezavantajați sau care fac parte din comunități dezavantajate.

Măsurile dedicate protecției consumatorilor vulnerabili vor include îmbunătățirea performanței sistemului de asistență socială în protejarea celor cu venituri reduse, măsuri de eficiență energetică dedicate consumatorilor vulnerabili cu scopul reducerii consumului final (de exemplu, programe publice de izolare termică a imobilelor), modificarea și utilizarea Sistemului Național Informatic de Asistență Socială pentru a asigura acordarea echitabilă și pe criterii transparente a subvențiilor existente pentru încălzirea locuinței sau accesul la energie. De asemenea, acestea vor fi corelate cu măsurile privind tranziția echitabilă și reconversia regiunilor cu profil mono-industrial și alte inițiative cu impact asupra consumatorilor vulnerabili, iar măsurile adoptate vor viza implementarea unor mecanisme de sprijin acordat consumatorilor vulnerabili în mod direct, fără a distorsiona competitivitatea pieței de energie.

 

5. Piețe de energie competitive

Sistemul energetic trebuie să funcționeze pe baza mecanismelor pieței libere, rolul principal al statului fiind cel de elaborator de politici, de reglementator, de garant al stabilității sistemului energetic și de investitor. Obiectivele ambițioase de energie și climă pentru 2030 impun dezvoltarea unui nou model de piață de energie electrică, ce vizează creșterea eficienței energetice, a producerii din surse regenerabile, a siguranței alimentării, a sustenabilității, a decarbonării și a inovării.

Complexitatea noilor prevederi europene și implicațiile pe care acestea le vor avea la nivelul pieței interne de energie și, implicit, asupra consumatorilor finali, impun necesitatea realizării unei legislații care să fie în totalitate conformă cu noul pachet european, care să transpună complet și corect prevederile și principiile europene de liberalizare totală a pieței de energie, de integrare a piețelor pentru tranziția către o producție mai curată a energiei electrice în vederea decarbonării și comericalizării unei energii cu emisii reduse de carbon.

Schimbările aduse de noul pachet legislativ european implică modificări ale pieței de energie la nivel național, ale principiilor de funcționare, ale structurii și regulilor de funcționare ale acesteia și implicit asupra mixului energetic național și a consumatorului final. O evaluare corectă a impactului la nivel național a implementării pachetului legislativ este un element important și esențial în decizia statului de identificare a mecanismelor de protecție a consumatorilor finali și a consumatorilor vulnerabili, precum și a mecanismelor de susținere pentru creșterea eficienței și tranziția către o industrie energetică decarbonată.

6. Creșterea calității învățământului și inovării în domeniul energiei și formarea continuă a resursei umane

Sectorul energetic se confruntă cu o lipsă acută de profesioniști. Personalul calificat este în bună măsură îmbătrânit, iar o parte a personalului calificat activ a ales să plece din România. Formarea și perfecționarea continuă a unui energetician, indiferent de locul său de muncă sau de tipul studiilor absolvite, este una complexă. Creșterea numărului de profesioniști în domeniul energiei presupune creșterea calității și atractivității învățământului de specialitate. Dezvoltarea şi cultivarea competenţelor şi abilităţilor energeticienilor înseamnă dezvoltarea pachetelor educaționale specifice la toate nivelurile: licee și școli profesionale publice și în sistem dual, formare continuă la locul muncă, programe moderne de licență și master, precum și școli doctorale în domeniu.

Inovarea bazată pe cercetare științifică și dezvoltare tehnologică necesită încurajarea și dezvoltarea centrelor de excelență în domeniul energiei, în particular al energiilor regenerabile, capabile să deruleze proiecte complexe cu tematică definită de evoluțiile preconizate ale sectorului.

 

7. Obținerea statutului de furnizor regional de securitate energetică

Contextul internațional actual al piețelor de energie este marcat de volatilitate, iar evoluția tehnologiilor poate modifica semnificativ modul de funcționare a piețelor de energie. În privința securității aprovizionării cu resurse energetice, dezvoltarea capacităților de producere a energiei din surse regenerabile de energie și din surse cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră va asigura un mix energetic echilibrat și diversificat. De asemenea, prin valorificarea potențialului de hidrocarburi și off-shore al surselor regenerabile din Marea Neagră, România poate deveni un furnizor regional de securitate energetică. În același timp, întărirea și modernizarea rețelelor, digitalizarea, diversificarea surselor și a rutelor de aprovizionare, creșterea și modernizarea capacitaților de stocare, compatibile cu utilizarea noilor gaze și a hidrogenului precum și creșterea capacităților de interconectare cu statele vecine, reprezintă factori care vor contribui în primul rând la asigurarea securității energetice naționale, dar și la obiectivul României de a avea statutul de furnizor regional de securitate energetică.

 

8. Creșterea aportului energetic al României pe piețele regionale și europene 

Obiectivul exprimă viziunea de dezvoltare a României în contextul regional și european și dorința de a fi un actor principal al UE în acest domeniu. Ţara noastră are resursele energetice primare necesare, acestea trebuie valorificate coerent, în condiții de rentabilitate, cu respectarea condițiilor de mediu, cu efecte benefice pentru economia țării, concomitent cu creșterea gradului de interconectivitate.