Pledoarie pentru o gandire sistemica si actiuni eficace, eficiente, cu dinamici coerente pentru gospodarirea complexa a apelor (I)
Data: 16-30 noiembrie 2021
Am încercat să exprimăm comprehensiv, prin titlu, esența unei activități inginerești de excepție desfășurată timp de 30 de ani în țară și timp de alte câteva decenii pe diferite meleaguri ale lumii, în calitate de consilier șef al Secretariatului Organizației Națiunilor Unite. A beneficiat de o educație aleasă în România, țara în care și-a făcut studiile și în care, ca inginer, s-a afirmat prin deschiderea de orizonturi noi în problematica amenajării cursurilor de apă, în bună parte reflectate prin teza de doctorat și prin numeroasele sale luări publice de poziție. De aceea, emigrarea în SUA nu a însemnat pentru dr. ing. Andrei Filotti desprinderea de rădăcini. Cunoașterea profundă a tuturor metamorfozelor societății românești transpare cu evidență din corespondența pe care dr. ing. Andrei Filotti, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România (AȘTR), a purtat-o, cu amiciție, în special cu semnatarul acestor rânduri. Lectura acestei corespondențe dezvăluie o mulțime de valențe ale practicării ingineriei de sistem în slujba interesului comunităților. Responsabilitatea pentru finalitatea economică și socială a acțiunilor care presupun cheltuirea eficientă a banilor publici, diversitatea condiționărilor care intervin în amenajarea teritoriului, armonizarea intereselor divergente ale actorilor din societate, lucrul în echipe multidisciplinare, abilitatea informării și comunicării, permanenta năzuință de perfecționare trascend din experiența vastă a dr. ing. Andrei Filotti. De aceea, recitind corespondența, am decis că esența acesteia trebuie făcută public pentru a servi promovării responsabilizării și sporirii atractivității profesiei de inginer ale cărei implicări sociale trebuie stimulate și valorificate. Împreună cu profesorul dr. ing. Șerban Raicu am convenit să reluăm aceste discuții la distanță cu scopul de a le structura esența și a le publica sub forma unui dialog. În cele ce urmează, prezentăm o primă secvența a acestui dialog în care suntem siguri că veți descoperi că talentul de narator al dr. ing. Andrei Filotti este cuceritor. Fără îndoială, este amprenta puternică a acumulărilor din familie, din anii de școală exigentă de la toate nivelurile, dar și a mediului în care s-a dezvoltat.
Prof. dr. ing. Florin Teodor Tănăsescu
Florin Teodor Tănăsescu (FTT): Domnule dr. ing. Andrei Filotti, ați lucrat cu mari hidrotehnicieni din țară, ați condus importante proiecte de amenajări hidrotehnice, ați dezvoltat cercetări aplicate în domeniul gospodăririi complexe a apelor mari din România, ați transmis de la catedra universitară experiența acumulată studenților, ați avut responsabilități în misiunile ONU în mari proiecte de reducere a riscurilor la inundare și de valorificare a potențialelor apelor din multe țări ale Asiei și Africii. Acum, după această experiență profesională de excepție și după o viață extrem de activă în care ați cunoscut oameni și culturi diverse, ce considerați că este determinant pentru ca, dedicându-te profesiei, să tinzi către satisfacția misiunii îndeplinite? Desigur, nu vă rog să stabiliți priorități, ci mai degrabă să legăm firul unei povești pe care mi-aș dori-o cât mai lungă și mai plină de învățăminte. Atât pentru cei care la început de drum își caută încă modele, cât și pentru cei care conștientizează că nicicând nu-i prea târziu pentru a continuă să învețe din experiența altora, adică, așa cum spune proverbul, „Înțeleptul învață și din reușitele și greșelile altora, iar netotul nici măcar din greșelile lui".
Andrei Filotti (AF): Aș începe cu unele observații cu caracter general, care par mărunte, dar care au un mare impact în derularea proiectului, în șansa lui de realizare, dar și în consolidarea încrederii care trebuie stabilită între partenerii care au un interes comun în realizarea proiectului. În activitatea mea internațională, am avut prilejul să cunosc experți care, bine calificați pentru proiectele încredințate, au avut rezultate bune, dar și experți cu rezultate discutabile. O asistență tehnică corectă nu constă în transferarea soluțiilor, ci în adaptarea acestora la condițiile din țara în care urmează a fi implementate. În misiunile de lungă durată, în special, am încercat să mă familiarizez cu specificul țării în care lucram. De pildă, când am plecat în India, am studiat, volumele „Descoperirea Indiei", de Jawaharlal Nehru, și „India își câștigă Independența", de Maulana Abul Kalam Azad, precum și alte lucrări. Acestea m-au ajutat să mă dumiresc, în oarecare măsură, despre ce se întâmpla în țara care încerca să aplaneze, fără mare succes, divergențe dintre diferitele popoare și religii. Aproape în fiecare săptămână, exploda o bombă într-un parc sau autobuz din capitală. Aceste atentate, culminând cu asasinarea Indirei Gandhi, nu păreau că afectează viața cotidiană din New Delhi. Inginerii indieni, cu care colaboram, continuau lucrul. Proiectul nu a suferit întârzieri în finalizare. Am relatat acestea pentru a sublinia necesara adaptare a derulării proiectului la condițiile concrete.
La câteva luni de când lucram la New Delhi, profesorul Warren Hall, de la Universitatea Fort Collins din Colorado, inițiatorul și coordonatorul general al proiectului, mi-a sugerat să organizez cursuri pentru a familiariza inginerii Comisiei Centrale a Apelor din diferite unități teritoriale în ceea ce privește utilizarea calculatoarelor electronice și în modelarea matematică. Am obiectat, considerând că ar trebui creată o unitate centrală dedicată, mai ales că aceste activități nu se încadrau în scopul proiectului. Nu existau nici alocări bugetare pentru asemenea cursuri. Profesorul Hall a reușit să obțină circa 100 000 de dolari de la guvernul american și a inițiat cursurile. Au fost scoși din producție câte doi ingineri din organizațiile de ape ale celor 28 de state componente ale Republicii India. În primele două luni au fost predate cursuri de matematici superioare de profesorii de la Institutul Indian de Tehnologie; îi vedeam pe inginerii indieni străduindu-se să-și aducă aminte de ceea ce învățaseră în facultate, și îmi dădeam seama că ar fi fost la fel de greu pentru ingineri români, după ani de practică, să-și însușească noi cunoștințe matematice. A urmat o lună în care cadrele didactice ale Universității din Colorado au predat ingineria sistemelor și modelarea matematică. La absolvire, după distribuirea certificatelor, profesorul Hall mi-a spus cu mândrie: „Dr. Filotti, acum vezi că părerea dumitale nu era îndreptățită? Fiecare din acești ingineri se va întoarce în statul din care a venit și va începe să programeze și să utilizeze modelele matematice". Zâmbind, i-am răspuns: „Cu un singur corectiv, Domnule Profesor. În India, nu există decât trei calculatoare electronice la care pot avea acces: la New Delhi, Bombay și Madras". Era perioada calculatoarelor mari, din centrele de calcul. Warren Hall a replicat mirat: „Nu se poate! Eram convins că cel puțin în capitalele statelor sunt centre de calcul dotate corespunzător". I-am explicat: „Vedeți, situația din India este diferită de cea din Statele Unite!" Profesorul a fost dezamăgit. Mulți ani după ce am terminat proiectul, am revenit în India cu altă misiune a ONU. I-am revăzut pe foștii colaboratori, care înființaseră un centru de studii specializat în elaborarea de modele pentru gospodărirea apelor. Niciunul dintre inginerii care urmaseră cursurile speciale nu se afla printre cei care se ocupau de modelarea matematică. Iată cum necunoașterea situației particulare poate zădărnici eforturile bine intenționate ale unor specialiști.
Șerban Raicu (ȘR): Desigur, ca unul dintre primii și puținii utilizatori ai calculatoarelor din generația întâi, construite în România (CIFA, cu tuburi electronice și programare dificilă, în limbaj mașină), în domeniul gospodăririi apelor și apoi ca promotorul înființării centrului de calcul pentru gestionarea datelor aferente și realizatorul unor sisteme informatice, sau în calitate de promoter al modelării matematice a fenomenelor de curgere și al simulării cu calculatorul a fenomenelor stochastice, utilizând metoda Monte Carlo și autorul unei teze de doctorat care apela la aceste tehnici, nu se poate spune că ați fi avut îndoieli asupra utilității însușirii acestor cunoștințe de către inginerii indieni pe care i-ați avut parteneri! Dar, cunoscând situația concretă, ați concluzionat că nu era momentul. Și viața v-a confirmat.
FTT: În proiectele de infrastructuri pentru amenajarea complexă a cursurilor de apă, ca în toate lucrările ale căror foloase trebuie resimțite de comunități, atitudinea populației față de realizarea lucrărilor, adică susținerea proiectului, joacă, fără îndoială, un rol determinant. Cum ați reușit să asigurați adeziunea la proiecte, mai ales că între vremelnicii decidenți politici și populație este puțin probabil să fi întâlnit puncte de vedere consonante în toate țările în care ați lucrat?
AF: În cursul activității mele internaționale, am ajuns să înțeleg că există o deosebire adeseori importantă între viziunea suprastructurii politice și cea a populației. În istoria unui popor pot apărea schimbări importante precum câștigarea independenței sau răsturnarea unui regim, acceptate de pături mari ale populației. Aceasta însă nu schimbă mentalitatea populației care s-a format în perioada regimului anterior și care, uneori, dăinuie în conștiința oamenilor. O întâmplare din Bangladesh. Într-o deplasare pe teren am constatat că rambleul drumului pe care urma să merg fusese rupt. Era o breșă de câțiva metri. Câțiva localnici veniseră pe același drum cu bicicletele. La locul întreruperii, se dădeau jos, coborau în apa până la brâu, ținând bicicleta deasupra capului, apoi urcau pe partea opusă și își continuau drumul. L-am oprit pe unul dintre ei, întrebându-l de ce sătenii din localitatea învecinată nu astupau breșa. Nu le-ar fi luat mai mult de două zile de muncă. Știam că sub conducerea mea executau lucrări de terasamente mai complexe. Săteanul, politicos, mi-a răspuns: „Sahib (echivalent cu Domnule), trebuie să ne înțelegeți, nu este din cauză că am fi leneși. Este o problemă de principiu. Pe când englezii erau aici, de administrație de ocupau zamindarii, care colectau impozitele. O parte o dădeau englezilor și o alta le revenea lor. În schimb, aveau anumite obligații față de populație, printre care și cea de întreținere a drumurilor. Dacă nu-și îndeplineau această obligație și ne plângeam, englezii îi înlocuiau. Acum, guvernul este cel care colectează impozitele, dar nu-și îndeplinește obligația. Dacă am repara noi drumul, atunci am încuraja guvernul să continue să ne fure banii".
Întors la Dhaka, peste circa o săptămână am participat la o recepție oficială unde l-am întâlnit pe ministrul Transporturilor. I-am spus, în glumă, că, dacă ar fi să dau crezare vocilor din popor, atunci ar trebui să admit că guvernul își însușea impozitele fără să se ocupe de întreținerea drumurilor. Peste câteva luni am trecut din nou prin zona cu pricina și am constatat că breșa fusese astupată și întregul drum fusese reparat.
Trecuseră 40 de ani de la câștigarea independenței Bangladeshului, dar memoria unor reglementări din vremuri apuse încă persista, cu toate schimbările radicale care avuseseră loc între timp. Activitatea mea nu avea caracter politic, fiind exclusiv tehnică, însă, lucrând cu populația, nu puteam ține seama numai de informațiile pe care le obțineam de la sursele oficiale. Trebuia să cunosc și opinia, atitudinea populației. Important pentru un tehnician este să disocieze între comportamentele relevante ale populației și nostalgiile trecutului. Un regim politic poate avea atât urmări pozitive, cât și negative. Amintirile lor revin în evaluarea noilor regimuri. De aceea, nu trebuie ignorate.
ȘR: În ultimii ani, România, ca membră a UE, a beneficiat de fonduri europene și de alte finanțări externe și pentru lucrări de infrastructură. În cvasitotalitate, responsabilitatea acestora, de la repetatele studii de fezabilitate, până la proiectarea de execuție și conducerea lucrărilor, a revenit unor firme străine. Costuri specifice ridicate, durate extrem de mari de dare în folosință cu consecințe economice și sociale negative care nu sunt evaluate, litigii numeroase cu pierderi financiare pentru beneficiarul națíonal. Toate afectează grav eficiența financiară și economică ex-ante a proiectului. Situația este asemănătoare celei de dinainte de 1881, când acelor puțini și valoroși ingineri români le-a fost încredințată și proiectarea și execuția. În scurt timp, s-a constatat că situația s-a modificat radical (costul unui kilometru de cale ferată, de exemplu, fiind de două ori mai mic decât cel plătit concesionarilor străini care au și executat lucrări de proastă calitate, ceea ce a necesitat ample refaceri după primele viituri ale râurilor din Moldova). O analiză a situației actuale ar fi prea complicată deși corpul ingineresc autohton și-ar dori un răspuns pentru că nu incompetența tehnică este cauza marginalizării. De aceea, îngăduiți-mi să vă întreb, în ce măsură a fost afectată eficiența investițiilor, în general, și în mari infrastructuri în special, de lipsa suficientei informări a specialiștilor străini asupra condițiilor particulare din țara în care urmau să-și implementeze soluțiile preconizate? Desigur, ați reflectat la aceasta atunci când misiunea dvs. se muta de la o cultură la alta, de la un specific la altul.
AF: Multe proiecte au nevoie de finanțare din străinătate, și pentru pregătirea acestora se apelează la specialiști de peste hotare. De multe ori, aceștia sunt foarte bine pregătiți în specialitatea lor, dar nu conștientizează diferența dintre condițiile din țările din care provin și cele din țara beneficiară a proiectului. Chiar între țări europene, precum Franța, Germania, Italia, Olanda și Danemarca, deși există multe asemănări, sunt și deosebiri însemnate; cu atât mai mult apar diferențe în raport cu România, Ungaria sau Bulgaria. De exemplu, vitezele de circulație maxime admise pe autostrăzile din Franța, Olanda, Germania sunt diferite. Aceasta înseamnă cerințe specifice de proiectare pentru configurația în plan și profil a infrastructurii rutiere. A face abstracție de vitezele maxime admise pentru care se face proiectarea echivalează cu supradimensionări sau subdimensionări cu consecințe la fel de păguboase. Problema principală a proiectelor internaționale este de a nu transfera o tehnologie dintr-o țară în alta, ci de a adapta soluțiile tehnice ținând seama de condițiile politice, economice, sociale și culturale din țara receptoare a asistenței. Aceasta este posibil doar dacă experții străini cunosc sau se străduiesc să înțeleagă specificul locurilor în care și-au propus să realizeze proiectul. Este fundamental greșită încercarea de impunere autoritară a unei soluții de import. Trebuie practicată negocierea pentru ajungerea la consens. Sunt frecvente cazurile în care o țară - și România nu este un caz izolat - copiază sau acceptă fără discernământ soluții care au avut succes în alte împrejurări. Aș putea face trimitere, de exemplu, la tehnica de proiectare a barajelor care este aceeași în toate țările. Totuși, este imposibil să se ia proiectul unui baraj din străinătate pentru a fi executat în România, deoarece condițiile geologice, topografice (și nu numai) sunt diferite.
După ce România a devenit membră a Uniunii Europene și multe proiecte au fost finanțate din fonduri europene, numărul experților internaționali pentru asistența tehnică a sporit considerabil. Există rapoarte tehnice, date publicității, care arată că experți, competenți în domeniul lor de activitate, nu păreau familiarizați cu condițiile specifice din România. Una dintre deficiențele colaborărilor internaționale o constituie faptul că, adeseori, experții străini au contacte doar cu funcționari din ministere, pe când cadrele naționale de înaltă calificare, capabile să explice situația din țară, sunt marginalizate; nu sunt parte în discuții.
Există însă și un revers al medaliei. Este necesar ca și specialiștii din țara receptoare a asistenței tehnice să aibă minima înțelegere a mentalității specialiştilor străini cu care discută.
Doresc să ilustrez această necesitate. Am coordonat un proiect în Kirghizia destinat formării unor asociații ale fermierilor care să utilizeze sistemele de irigații construite în fosta Uniune Sovietică, în perioada colhozurilor. După restituirea terenurilor către fermieri, aceștia nu au distrus sistemele de irigații. Chiar cu unele deficiențe, au continuat să funcționeze. Obiectivul proiectului era dificil. La câțiva ani după desființarea gospodăriilor colective, fermierii trebuiau convinși de avantajele noii asocierii.
Am fost de mai multe ori pe teren, în zonele-pilot selecționate, să discut cu țăranii kirghizi, și s-a întâmplat ca uneori să fiu reținut la masă. Fiind o zonă de munte, toți țăranii aveau oi și, în asemenea ocazii, se tăia un miel și se pregătea mâncarea pe când noi mergeam să vedem terenurile irigate. Meniul era totdeauna același: întâi era shorpo, o supă de carne de miel, apoi un beșbarmak gătit din carne de miel fiartă și tocată fin, amestecată cu tăiței făcuți în casă și asezonată cu chyk, un sos de ceapă. Masa se termina servindu-se bash, capul de miel, care era prezentat oaspetelui de onoare, care se servea şi împărţea apoi comesenilor. Am aflat că obiceiul fusese cât pe ce să ducă la un conflict diplomatic internațional atunci când primului ministru al Malaysiei, la finalul masei oficiale, i s-a prezentat capul de miel. Ceea ce ignorau autoritățile kirghize era că în Malaysia, a servi cuiva capul animalului tăiat este o insultă foarte gravă. Demnitarul malaiezian, indignat, a părăsit sala imediat. Gazdele kirghize și-au înţeles după ceva timp gafa şi şi-au cerut scuze. Acceptate, în cele din urmă. Din această întâmplare reiese că în purtarea tratativelor de succes cunoașterea esenței mentalității/culturii partenerilor este absolut necesară.
FTT: Finalizarea execuției unui proiect echivalează cu terminarea misiunii executantului? Nu de puține ori, beneficiarul se confruntă cu aspecte pe care nu le-a mai întâlnit. Lipsa de experiență poate fi cauza unor greșeli în utilizare care să nu permită atingerea performanțelor preconizate sau poate duce chiar la apariția unor riscuri majore asociate exploatării.
AF: Un aspect care este adeseori ignorat este cel al urmăririi proiectelor după darea lor în funcțiune. În general, după conceperea unui proiect se trece, după caz, la execuție sau la achiziționarea echipamentelor și proiectul se consideră încheiat. Dar, orice mașină care se pune în funcțiune trebuie rodată și utilizatorii ei trebuie să învețe cum trebuie operată; orice construcție trebuie urmărită astfel încât eventualele omisiuni sau imperfecțiuni să fie corectate. Cunoașterea echipamentelor, legăturile cu firmele care le-au furnizat, organizarea mentenanței, școlarizarea oamenilor sunt obiective care nu trebuie neglijate.
*Sursa imaginilor: https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Filotti
(Continuare în numărul viitor)