Adunarea Generala a Academiei de Stiinte Tehnice din Romania (ASTR)
Data: 16-30 noiembrie 2022
Ziua de 11 noiembrie 2022 a fost marcată de un eveniment important pentru întreaga comunitate inginerească din țara noastră: Adunarea Generală de Dare de seamă și alegeri a Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR).
Au participat 163 de membri, din care 141 cu drept de vot. Potrivit ordinii de zi, a avut loc ceremonia decernării Premiilor ASTR pentru anul 2020, precum și a Distincției Opera Omnia acordată prof. univ. dr. ing. Florin Teodor Tănăsescu, membru de onoare al Academiei Române, membru titular al ASTR.
În cele ce urmează, vom prezenta documentele Adunării Generale a ASTR, precum și hotărârile adoptate de acest înalt for al științei și tehnicii românești.
Instituirea poziției de Președinte de Onoare al ASTR
Secretarul general al ASTR, prof. univ. em. dr. ing. Valeriu V. Jinescu, a dat citire deciziei Prezidiului privind instituirea poziției de Președinte de Onoare al Academiei de Științe Tehnice din România, atribuită prof. univ. as. dr. ing. EurIng Mihai Mihăiță. În document se arată:
Președinte de Onoare al ASTR poate fi un membru titular, personalitate care, prin activitatea sa, prin inițiativele sale, s-a impus și a adus mari contribuții, cu rezultate care s-au reflectat benefic asupra vizibilității Academiei de Științe Tehnice din România și a comunității elitelor inginerești.
Președintele de Onoare este desemnat de către Biroul Prezidiului, aprobat de către Prezidiul ASTR și adus la cunoștință membrilor ASTR spre validare.
A fost propus și avizat la Ședința de Prezidiu din 19.10.2022, Domnul Mihai Mihăiță, actualul președinte al ASTR, pe baza următoarelor considerente:
▪ a inițiat și a fost principalul și cel mai activ membru fondator al Asociației Academia de Științe Tehnice din România (1997), devenită, în 2008, prin grija sa, Academia de Științe Tehnice din România (ASTR), ca instituție de utilitate publică, for de consacrare a elitelor inginerești. A avut contribuții hotărâtoare la elaborarea legii de înființare a ASTR, a statutului și regulamentului de organizare și funcționare a ASTR. Între anii 1997 și 2010 a fost vicepreședinte, iar între anii 2010 și 2022 a fost președintele ASTR; întâi, interimar, ca urmare a decesului Președintelui în funcțiune, acad. Radu Voinea, iar apoi, ales pentru două mandate succesive;
▪ a reînființat Editura AGIR în anul 1998, care a devenit lider în domeniul editării de carte științifică și tehnică în România și în care apar lucrări sub egida ASTR, dar și ale membrilor acesteia;
▪ a reînființat, în anul 1990, Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR), al cărei Președinte este de 32 de ani. Este de remarcat că activitatea ASTR se bazează pe sprijinul aparatului de lucru al AGIR;
▪ a înființat ziarul „Univers ingineresc" și este directorul fondator al acestuia;
▪ a înființat, în anul 2008, și a fost Președintele Fundației „Premiul Român pentru Calitate J. M. Juran", prin care au fost create în țară peste 30 de insule de excelență managerială;
▪ ca Președinte al AGIR a pus la dispoziția ASTR spațiul necesar desfășurării activității acesteia;
▪ a înființat fundația „Vox Scientiun" pentru sprijinirea și dezvoltarea științei și pentru colectarea de fonduri care să fie puse la dispoziția realizării obiectivelor ASTR. Este o fundație științifică, neguvernamentală, apolitică, fără scop patrimonial și are un patrimoniu de peste 36 000 lei;
▪ a manifestat și manifestă o grijă permanentă pentru adevăratele valori inginerești, pentru elite;
▪ are o experiență managerială bogată din alte funcții de conducere deținute în cadrul unor importante instituții din țară și ca membru în mai multe mandate în Comitetul Executiv al Federației Europene a Asociațiilor Naționale Inginerești (FEANI) și al Federației Mondiale a Organizațiilor Inginerești (FMOI).
Va fi un factor de referință și echilibru în Prezidiul ASTR.
O Dare de seamă elocventă pentru implicarea socio-profesională a comunității inginerești din țara noastră
În calitatea sa de președinte în funcție al ASTR, prof. univ. as. dr. ing. EurIng Mihai Mihăiță a prezentat o amplă Dare de seamă referitoare la activitatea desfășurată de la precedenta Adunare Generală. Încă de la început, a fost evidențiat caracterul special al reuniunii, întrucât s-au împlinit 25 de ani de la înființarea Asociației Academia de Științe Tehnice din România, precursoarea actualei ASTR. Președintele Mihai Mihăiță a reamintit că a slujit Academia 13 ani ca vicepreședinte și 12 ani ca președinte al acestei instituții de interes public, cu personalitate juridică, de drept public și autonomă.
Vorbitorul a exprimat profunda recunoștință pentru înființarea ASTR, academicianului Gheorghe Buzdugan, președintele Secției Tehnice, președinților Mihai Drăgănescu, Virgil Constantinescu, Eugen Simion și Secretarului General Marius Peculea, de la Academia Română, relevând, totodată, dificultățile întâmpinate în vederea împlinirii acestui deziderat major al întregii comunități inginerești din țara noastră.
După ce s-au scos în evidență modul în care au fost contracarate atacurile la adresa ASTR, în Darea de seamă au fost amintite unele realizări remarcabile ale Academiei, între care studiile privind „Tranziția energetică 2050", „Viitorul cărbunelui în România", „Gospodărirea apelor", „Starea Căilor Ferate Române", „Cazul ALRO Slatina și ARPECHIM Pitești", „Podurile dunărene". Se află în curs de elaborare, între altele, studiile „Hidrogenul - vector energetic" și „Transportul în București".
În continuare, s-au menționat numeroasele manifestări științifice organizate de Academie prin Secții și Filiale, precum și cele organizate sub tutela ASTR și împreună cu ASTR de alte asociații științifice și instituții. Toate acestea au contribuit la creșterea eficienței, a vizibilității Academiei. ASTR, prin polivalența specializărilor inginerești și a cunoașterii specifice dobândite prin cercetările fundamentale și, îndeosebi, aplicative (care, în domenii precum construcții civile și industriale, urbanism, energetică, hidrotehnică, construcții de mașini, transporturi nu se află în măsură suficientă în preocupările membrilor Secției de Științe Tehnice a Academiei Române) a atras, cu prilejul manifestărilor anuale, Zilele ASTR, un mare număr de specialiști din țară și din străinătate, membri de onoare ai ASTR în dezbateri pluri și interdisciplinare pe temele de actualitate privind ingineria contemporană, știința și tehnica, precum și calitatea vieții.
Faptul că membrii ASTR sunt depozitarii unor cunoștințe cărora trebuie să li se acorde o atenție specială este confirmat și de cele nouă volume din seria „Pagini din istoria dezvoltării industriei României", în numeroase alte cărți, studii, tratate. În Editura AGIR, de exemplu, s-au publicat, în ultimii 10 ani, 179 de titluri, dintre care 20 în 2020, toate având ca autori membri ai ASTR. S-au editat Dicționare de termeni tehnici pe domenii de activitate, în limbile română, engleză, germană și franceză realizate împreună cu secția de Științe Tehnice a Academiei Române. 16 membri ai ASTR au participat la elaborarea celor două volume privind Istoria tehnicii și industriei românești, editate de Academia Română, cu prilejul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri.
Importantă pentru activitatea ASTR este și revista Journal of Engineering Sciences and Innovation (JESI), indexată în șase baze de date.
Competența tehnico-științifică a membrilor ASTR (13 sunt membri ai Academiei Române) se reflectă mai ales în activitățile de cercetare, în formarea de specialiști pentru industrie, proiectare, cercetare și învățământ. S-a menționat, de asemenea, participarea la cercetarea științifică la programele RELANSIN, AMTRANS, ORIZONT 20 și, ca directori de proiecte sau membri, în colective la programele SAFNET, MODUR, TERITRANS, INSTRA (în timp ce ASTR nu are în structură institute de cercetare).
În continuare, Darea de seamă a subliniat că ASTR este una dintre cele 23 de Academii naționale ale Consiliului European al Academiilor de Științe Aplicate Tehnologie și Inginerie (Euro-CASE). S-a precizat că Euro-CASE este parte integrantă a Consorțiului „European Academies Organisations", care cuprinde academii europene din toate domeniile. Ca singur reprezentant al României în aceste structuri europene din domeniul științelor tehnice, ASTR este implicată în derularea a numeroase programe ale UE. Totodată, tineri cercetători români au participat la manifestări științifice în SUA, Europa și, în viitorul apropiat, vor fi prezenți la asemenea manifestări în Slovenia, la invitația Euro-CASE.
O atenție specială s-a acordat colaborării cu oamenii de știință din Republica Moldova. S-a înființat Filiala Chișinău, din care fac parte membri ai Academiei Moldovei, precum și alți specialiști recunoscuți pe plan mondial. Împreună cu Universitatea Tehnică a Moldovei și Filiala Chișinău se intenționează înființarea unui centru tehnico-științific și turistic denumit Pendul Focault - Orologiu Gravitațional cu Cinematică Interactivă (PF-OGCI) în mina Slănic Prahova.
Darea de seamă s-a referit, apoi, la alte aspecte ale activității ASTR, inclusiv la cele desfășurate în cele zece Secții ale Academiei. Activitatea acestor Secții a avut la bază programul Academiei și problemele specifice domeniului, inclusiv participarea la programe de cercetare interne și internaționale, diseminarea cunoștințelor și a trans-
ferului tehnologic.
O atenție specială a fost acordată implicării Filialelor în acțiunile ASTR, cu accent pe preocupările specifice din ariile de cuprindere în care activează.
În încheiere, președintele Mihai Mihăiță a spus: „Astăzi, la 25 de ani de la înființarea Academiei, în pofida greutăților întâmpinate, ASTR se prezintă ca o instituție cu o structură solidă, care a pus la dispoziția societății românești, prin implicarea membrilor săi, cunoștințe care contribuie la progresul țării și care, sunt convins, se vor intensifica în viitor. Tuturor vă adresez sincere mulțumiri pentru sprijin și fiecăruia vă doresc succes în activitatea profesională și în viața personală".
***
Ec. Nicolae Bulate, director economic, a prezentat apoi Raportul privind execuția bugetului pe anul 2021, execuția parțială a bugetului pe 2022 (până la data desfășurării Adunării Generale) și propunerea pentru bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2023.
Au fost supuse la vot Darea de seamă și Execuția bugetară, documente care au fost aprobate în unanimitate.
Dezbateri la obiect, propuneri constructive
În continuarea lucrărilor Adunării Generale, au luat cuvântul prof. univ. dr. ing. Radu Munteanu, dr. ing. Victor Popa, prof. univ. dr. ing. Gheorghe Lucaci, dr. ing. Constantin Roibu, prof. univ. dr. ing. Ioan Tănăsuică. Vorbitorii și-au exprimat, în cuvinte calde, deplinul acord privind alegerea prof. univ. as. dr. ing. EurIng Mihai Mihăiță în calitatea de Președinte de Onoare al ASTR. De asemenea, au fost abordate diverse aspecte ale activității ASTR în Filiale și Secții, precum și la nivel central, punându-se accentul pe implicarea comunității inginerești din țara noastră în demersurile îndreptate spre dezvoltarea economico-socială a României pe baze sustenabile. Totodată, au fost detaliate modalități de acțiune pentru antrenarea unui număr cât mai mare de colegi în activitățile menite să promoveze, pe scară cât mai largă, cuceririle actualei etape a revoluției științifico-tehnice. Un loc special l-au ocupat relevarea efectelor colaborării cu Academia Română și cu academiile de ramură, cu autoritățile locale și la nivel național, cu alte organizații și asociații profesionale.
Au fost formulate numeroase propuneri în vederea îmbunătățirii activității ASTR la toate nivelurile și în toate sferele de preocupări ale inginerilor români. În mod deosebit, s-a subliniat necesitatea antrenării unui număr cât mai mare de tineri în acțiunile desfășurate de ASTR, ceea ce va asigura și continuitatea activității din perspectiva noilor cerințe ale economiei țării în consonanță cu tendințele care se afirmă pe plan mondial.
Alegerea noii conduceri a ASTR
În urma exprimării voturilor participanților, au fost aleși:
1. Președinte: Valeriu V. Jinescu;
2. Vicepreședinte: Polidor Bratu;
3. Vicepreședinte: Ioan Vida-Simiti;
4: Vicepreședinte: Nicolae Țăpuș;
5. Secretar General: Vladimir Răsvan;
6. Președinte de Onoare: Mihai Mihăiță.
Mărturisiri despre viață, încredere, compromis, competență și viitor
Prezentăm textul integral al discursului Președintelui de Onoare al ASTR, Mihai Mihăiță, la încheierea mandatului de Președinte al Academiei de Științe Tehnice din România.
Stimați colegi,
Sunt convins că împărtășiți, împreună cu mine, sentimentele firești, omenești, generate totdeauna de momente esențiale din viața personală și a comunității profesionale căreia îi aparținem. Dacă ar fi să identific o simetrie cu Discursurile de recepție, atunci, cu siguranță, se impune alegerea unui titlu pentru expunerea care urmează. Inspirat sau nu, am optat pentru următorul titlu: Mărturisiri despre viață, încredere, compromis, competență și viitor.
Îmi propun o abordare de tip eseistic, poate cea mai potrivită pentru a dezvălui în fața dumneavoastră ceva din patrimoniul meu sufletesc, încărcătura ideatică și - de ce nu? - sentimental-emoțională proprie unor prilejuri cu semnificațiile celui de acum.
Cuvântul „eseu", adică în maniera în care doresc să mă adresez dumneavoastră, exprimă - după cum spunea Michel de Montaigne - o anumită prudență (ironică), moderație, înțeleasă ca o virtute nu numai morală, ci și tehnică de a supune unei verificări experiența și gândirea, de a mărturisi încercările prin care trece omul.
Poate este indecent să vorbesc acum despre mine, dar contextul consider că mă obligă. În ceea ce mă privește, mă apuc să scriu, să vorbesc mai mult în public, în momentul în care s-au acumulat în mine, îndelung, idei și gânduri ce mă somează implacabil să le exprim.
Pe scurt, astăzi eu am ales modalitatea de a-mi împărtăși gândurile și faptele în fața Dumneavoastră.
Vă mărturisesc că mă consider un idealist pragmatic, iar crezul meu este că viața însemnă o luptă permanentă în slujba societății pentru o cauză comună. Această cauză comună este neamul meu. Mai mult decât credeam, am avut parte de defecte, datorii, ani și dușmani. În viață m-au călăuzit ținuta morală și spiritul de performanță insuflate de părinți.
Acum trăiesc un sentiment complex de mândrie și bucurie. Mândria este generată de conștiința datoriei împlinite vreme de zeci de ani și bucuria statornică de a fi împreună cu elita inginerească a țării mele, a cărei expresie sunteți dumneavoastră.
Mă simt mult mai intimidat ca altă dată pentru că mă adresez unui auditoriu distins, animat de sentimente sincere colegiale față de care mi-am asumat o mare răspundere.
Cum bine cunoaștem cu toții, un moment de înaltă semnificație în viață intelectualității tehnice a țării noastre a fost înființarea Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR). Am toate motivele să apreciez că acest act fondator a răspuns imperativelor vremurilor pe care le trăim.
Așa, de exemplu, nevoile economice, atât de hotărâtoare în viața națiunilor moderne, determină în mod imperios și în ritmuri rapide dezvoltarea puternică a științelor, cu accent pe eficiența lor socială. Când zicem Academie, ne referim la o supremă consacrare a valorilor autentice, reprezentative din fiecare epocă istorică. Este gata să primească cu recunoștință pe cei care dau o parte cât mai însemnată din traiul lor pământesc neamului nostru care ne cuprinde pe toți. Misiunea unei Academii în procesul dezvoltării social-culturale a țării este fundamentală, deoarece stimulează cunoașterea lumii și înțelegerea ei prin știință, deschizând astfel noi căi de acces spre progres, spre îmbogățirea civilizației cu noi și noi valori.
Despre realizările Academiei ca instituție, despre membri și faptele lor, s-a vorbit în raportările periodice și nu doresc să le repet acum. Ceea ce se conturează ca o obligație pentru mine, în aceste momente de bilanț, vizează sensurile profunde, existențiale ale unui anumit mod de abordare a răspunderilor în calitate de membri ai Cetății.
Încrederea, un liant social esențial
În prim plan se află încrederea, ca liant social esențial, vital pentru atingerea unor cote cât mai înalte de performanță. Încrederea întărește continuu credința că mediul de muncă este sigur, că merită să ne asumăm riscuri dacă ele slujesc o cauză dezirabilă. Pe cât de greu se câștigă încrederea, pe atât de ușor se pierde, atât în cazul propriei persoane, cât și în cazul celorlalte; fiecare culege încrederea pe care și-a semănat-o! Acest concept, în vremurile pe care le traversăm, necesită o tratare nuanțată, particularizată. În privința mea, încrederea pe care mi-ați acordat-o a fost principala sursă de inspirație în activitatea desfășurată în calitate de președinte al ASTR.
În plan mai larg, observăm că atunci când oamenii au încredere unii în alții își deschid mintea și inima și construiesc proiecte îndrăznețe, că pot să-și înscrie în palmares adevărate minuni. Să-ți deschizi mintea și sufletul către cineva este lucru firesc (Goethe). Trebuie să păstrăm un echilibru, întrucât „prea multă încredere este nebunie, prea multă neîncredere este tragedie".
Am ajuns cu demonstrația pe care v-o supun atenției la ideea conștientizării permanente a faptului că oamenii au dreptul să gândească diferit și să nu întreprindă numai ceea ce aștepți tu să facă. Probabil că nu toți semenii tăi te iubesc, dragostea lor ar putea să fie diferită de cum vrei tu să se manifeste.
Se spune că onestitatea și loialitatea sunt cadouri scumpe, pe care nu ar trebui să le așteptăm de la oameni ieftini. În orice situație, se impune să acționezi cu tact și chibzuință.
De la greci am rămas cu postulatul potrivit căruia totul trebuie făcut cu „măsură". Adică, fără excese „nebunești", ci cu grijă, cu prudență, evitând riscurile inutile și traumele pe care le putem provoca altora. „Nimic prea mult", avertizau înțelepții eleni cu inscripția de pe frontonul Templului consacrat lui Apollo de la Delphi. Horațiu spunea - și el - că „există o măsură în toate" (est modus in rebus).
„Arta compromisului", componentă a managementului performant
De-a lungul vieții, inclusiv în exercitarea răspunderilor încredințate de comunitatea noastră inginerească, am învățat că în actele manageriale un rol important îl are „arta compromisului". Nu se poate trăi refuzând compromisuri (refuzând orice compromis), după cum nu se poate realiza ceva trainic fără manifestarea unui acut simț al oportunității, înțeles ca o subordonare directă și necondiționată față de interesul public, față de interesul național. Să tragi la vâslele vieții, dar nu cu spatele la viitor. Compromisurile sunt o lege a existenței, o lege a păstrării și îmbogățirii valorilor umane, în contextul social și istoric în care viețuim sau, mai bine spus, supraviețuim. Trebuie să știi ce este postum de făcut pentru ca valoarea să se poată afirma și menține. Nu oricine știe să „joace" după muzica viitorului.
Unii își fac fală din refuzul oricărui compromis. Dar aceasta este o iluzie, cel mai adesea onestă, dar nu în toate împrejurările. Nu se poate trăi fără compromisuri. Totul este o chestiune de priorități și de simț al valorilor. Valoarea depinde, într-o mare măsură, de natura, de prețul compromisului. Uneori, cea mai oportună soluție este intransigența, intratabilă, mai ales atunci când este vorba despre principii imuabile. Alteori se impune o oarecare maleabilitate, un tact al tranzacțiilor abile. Intransigența nu trebuie să fie - cum se zice - căpoasă, îndărătnică, ci lucidă, degajată, curajoasă și demnă. Maleabilitatea să nu fie lașă, complezentă, defetistă.
Trebuie să rămâi arbitrul compromisurilor tale, simțul oportunității să nu te facă să aluneci pe panta oportunismului rentabil, conjunctural. Poți concede, dar nu trebuie să cedezi când ți se pune problema compromisului, și se pune și cea a distingerii esențialului de neesențial. Trebuie să știi să alegi și să decizi ce este mai bine să întreprinzi, să acționezi astfel încât compromisul să nu fie... compromițător.
Strategia compromisului este foarte delicată și cere o mână fermă cu reflexe foarte sigure deoarece limita admisibilă nu este nici liniară și nici etanșă.
Cunoașterea științifică, principala avuție a omenirii
În contextul evocat apare, de neocolit, tema complexă a factorilor timp și loc, adică luarea în considerare a ansamblului de condiții în care acționăm, fiecare și toți împreună. Am în vedere raporturile care s-au statornicit și se statornicesc din perspectiva tendințelor care au cele mai mari șanse de a se afirma în viitor. De pildă, pragmatismul „importat" din America. Sub impactul acestuia, oamenii au devenit, în activitatea lor, mult mai practici, atât în sens pozitiv, cât și în cel negativ. „Prestigiul" de care se bucură banul a făcut din idealuri ceva desuet. Niciodată nu au existat atâția oameni faimoși ca acum. Și niciodată nu a fost lumea atât de sătulă de mulți dintre ei. Dacă, bunăoară, reporterii mondeni din epocile trecute se bizuiau doar pe indiscreții și pe relatări despre jaful la drumul mare, acum nu știi cum să te aperi împotriva excesului de pseudovedete. O lume în care aproape nimeni nu-și mai asumă și nu-și recunoaște nicio obligație. În aceeași zonă se emit numai pretenții și se revendică numai „drepturi". Or, este evident că o națiune poate să-și evidențieze valorile doar dacă evoluează într-un climat care promovează competența, munca și creația. Împuținarea, marginalizarea și ignorarea elitelor reale, la fel și disprețuirea modelelor, atât morale, cât și comportamentale, favorizează dramatic expansiunea unei lumi fără repere, fără scară de valori. De fapt, fără valori!
Totodată, se impune a ține seama de faptul că economia globală a fost transformată, dintr-o economie bazată preponderent pe bunuri materiale într-o economie bazată într-o tot mai mare măsură pe cunoaștere. Înainte, principalele surse de avere erau bunuri materiale, precum minele de aur, lanurile de grâu și puțurile de petrol. Astăzi, principala sursă de avere este cunoașterea. În această privință apare necesar să avem permanent în vedere și raportul dintre scop și mijloc. În lumea în care trăim, aproape toate obiectivele războaielor se focalizează pe accesul tot mai larg și mai eficient la resurse. În acest cadru și cuceririle științifico-tehnice sunt subordonate, cu precădere, acestui scop. O demonstrează și actualul război din Ucraina. Sigur, multe realizări ale cercetării științifice au fost și sunt strâns legate de înarmări, de pregătirea și desfășurarea de conflicte armate, dar se impun limite stricte prin consens internațional pentru ca nimic din creația geniului uman să nu pună în pericol însăși viața de pe planeta noastră.
„Ștafeta generațiilor", realități și deziderate
În prezent există, din păcate, condiții favorabile ca bătrânii să fie detestați de diferite medii sociale sau priviți ca „generația expirată". De ce ați consimțit să trăiți în frică? - ne întreabă tinerii de azi. Probabil, ei în locul nostru n-ar fi acceptat așa ceva. Și ce le-am putea răspunde? Ca bătrân, „în viața publică" am în această privință o singură mare problemă. Mă întreb, fără să pot da un răspuns pe deplin satisfăcător, cât de reală este impresia că tinerii ne privesc cu ochi răi, poate uneori cu ură, pe cei care nu mai putem conta pe prea mult nisip în clepsidră. Îmi explic parțial această antipatie. Înțeleg că irităm, mai ales când dăm sfaturi. Bătrânii au tendința de a vorbi mai mult decât s-ar cuveni și mai mult decât sunt dispuși ceilalți să îi asculte. Este o experiență neplăcută, penibilă de care au avut parte bătrânii din toate timpurile. Dificultățile mele în înțelegerea acestui fenomen provin, mai ales, din faptul că - datorită istoriei - nu pot să pun semnul egalității între ceea ce am trăit eu ca adolescent și ceea ce trăiesc unii adolescenți de astăzi.
Pe măsură ce am îmbătrânit, am devenit mai prietenos cu mine și mai puțin critic, încerc să devin prietenul meu. Am văzut mulți prieteni dragi care au părăsit această lume înainte de a realiza marea libertate a îmbătrânirii. În ceea ce mă privește (cred că) am câștigat și dreptul de a greși; sunt mai puțin interesat de ce cred alții despre mine, de fapt, constat că unora chiar nu le pasă de viața mea și a altor semeni. Sugestive sunt și versurile scrise de George Coșbuc:
„Din codru rupi o rămurea,
Ce-i pasă codrului de ea!
Ce-i pasă unei lumi întregi
De moartea mea!"
Se poate aprecia că, în ultimă instanță, avem de-a face cu ceea ce numim „firea lucrurilor".
Evident, „nașul" nostru, al tuturor, rămâne timpul, iar vârsta îți oferă totdeauna ceva nou. Destul de des mă întreb cum a trecut viața cu mine și pe lângă mine. Uneori n-am știut prea bine ce vreau și niciodată nu m-am mulțumit cu ceea ce am reușit să realizez. Drumul nu a fost nici scurt, nici drept. Nu mă lamentez. Nu-mi plâng de milă, nu solicit compasiune. Optimismul este obligatoriu, indiferent de situațiile cu care ne confruntăm. Sunt conștient că trebuie să-mi dovedesc mie însumi că îmi pot ignora melancoliile, să nu devin un maniac al regretelor. Melancolia nu este cârja bătrâneții, ci o povară în plus. În loc să micșoreze singurătatea, amintirile o sporesc, o fac mai grea.
Probleme, neajunsuri sau oameni care nu se plac vor fi tot timpul, dar contează să nu le dăm mai multă importanță decât merită. Prospețimea tinerească este stimulată, paradoxal, tocmai de vârsta târzie, căci ea, vârsta târzie, deține esența savuroasă, nostalgică, fortifiantă a inteligenței. Să punem ceva culoare în gri-ul nostru. „Faptele noastre se leagă de noi precum se leagă sclipirea de fosfor. Ele ne făuresc măreția, e drept, dar numai prin uzura noastră", spunea André Gide.
În aceeași ordine de idei, se impune a constata, din nou și din nou, adevărul conform căruia munca este ritmul vieții. Ea dă tărie, frumusețe și caracter ființei noastre. Să ținem seama de ceea ce spunea Jacques Prévert în „Gânduri de început de toamnă": să încercăm să eliminăm „după", să nu lăsăm totul pentru mai târziu și să nu încetăm să căutăm să avem activități care ne plac. „Să aveți întotdeauna ceva de făcut dacă nu vreți să vă sinucideți", spunea Voltaire.
Am primit loviturile sorții ca prilej de manifestare a virtuții și am admirat pe cel care de la o anumită altitudine a inteligenței începe să fie vesel, chiar și atunci când se exprimă trist. Să facă haz de necaz, cum se spune în popor. Glumele înseamnă, totdeauna, depășirea unei probleme. Mark Twain a afirmat odată, spre „groaza" cititorilor săi, că în cer umorul lipsește cu desăvârșire. Avea, desigur, perfectă dreptate. Acolo unde nu există probleme, nu exisă nici motiv de glumă. În fond, glumele sunt infinit de triste. Nimic nu-i mai serios decât o glumă bună. Sunt pe lumea aceasta probleme atât de serioase, încât deseori trebuie tratate ca adjuvant cu o glumă adecvată. Așa se face că în glumele evreiești se oglindește tristețea străveche a unui popor, căruia nu i-a rămas decât să se refugieze în ceea ce - potrivit lui Sigmund Freud - înlesnește depășirea traumelor. Se spune că glumele evreiești sunt „arme verbale" îndreptate atât împotriva propriei persoane (autoironia), cât și împotriva celorlalți. Avem nevoie și de umor pentru a face față vicisitudinilor vieții. Umorul este un mijloc antistres natural. Și noi l-am folosit, din plin, în regimul trecut, dar recurgem la el, pe deplin justificat, și în prezent.
Pledoarie în favoarea eternelor valori umaniste
Chiar dacă, la vârsta noastră, viitorul are limitele lui, nu avem dreptul să ignorăm ceea ce li se va întâmpla generațiilor care urmează. În această privință, aș remarca că lucrările, studiile despre viitor, au o viață scurtă. Înfricoșător este că suveranii internetului ne promit ceva cât se poate de ademenitor: ușurarea vieții noastre prin conectare informațională completă. Regula de trei simplă formulată de Schmidt „Știm unde te găsești. Știm unde ai fost. Putem ști cu oarecare aproximație ceea ce gândești" este considerată, de pe acum, un principiu central al vremurilor noi.
Stilul actual de viață, natura schimbătoare a pieței muncii și a relațiilor interumane, arhitectura orașelor și a birourilor, felul în care îi tratăm pe ceilalți, precum și modul în care ne tratează propriile guverne, dependența de smartphone-uri și chiar maniera în care iubim, toate acestea ne adâncesc sentimentul de singurătate. Trebuie să ne întoarcem în timp și mai avem mult pentru a înțelege cu adevărat de ce am devenit atât de separați și de izolați. Fundamentul ideologic al crizei singurătății din secolul XXI precede tehnologia digitală, ultimul val de urbanizare, schimbările radicale survenite la locul de muncă, pandemia COVID-19, precum și crizele multiple din prezent și din viitorul previzibil. Avem de dat răspunsuri argumentate la toate acestea, mai ales în vederea prevenirii extinderii unui război real la scară locală și globală.
Secolul singurătății nu a început în primul sfert al anului 2020. Dinainte să fim loviți de pandemia COVID-19, mulți dintre noi se simțeau, deja, de ceva timp, singuri, izolați și dezbinați. Trebuie să cunoaștem de ce lumea noastră hiperconectată planetar se simte atât de izolată și cum putem depăși criza singurătății.
În același timp, accesibilitatea internetului, transformarea industriei media într-o mașină de divertisment non-stop, facilitează formarea unor cetățeni prost informați și care cer ca toate opiniile, inclusiv cele mai ridicole, să fie luate în serios. Astfel, când democrația este înțeleasă ca o cerere interminabilă de respect nemeritat pentru opinii nefondate, orice devine posibil. Specialiștii, printre care Tom Nicolas, analizează acest fenomen în cartea „Sfârșitul competenței" și avertizează că este un pericol care amenință stabilitatea și supraviețuirea democrației moderne în epoca informaticii.
Competența nu s-a sfârșit; ea trece printr-o perioadă grea. Oamenii nu numai că dau crezare unor aberații, ci se împotrivesc învățării în loc să renunțe la convingerile lor nefondate. Trăim într-o țară în care se manifestă public oameni obsedați de venerarea propriei ignoranțe, care nu vor să se înarmeze cu puterea dată de cunoaștere. Sunt cei care se îndepărtează de educație și de implicarea civică, retrăgându-se în urmărirea unor scopuri reprobabile. Soluțiile tradiționale nu mai funcționează oriunde, oricum și oricând.
Educația, în loc să înlăture barierele din calea învățării continue, „înarmează" pe tineri cu ideea profund greșită, deosebit de periculoasă, conform căreia sentimentele sunt mai importante comparativ cu tot ceea ce este valoare pe acest Pământ. „A face o facultate" este pentru mulți studenți un simplu exercițiu de afirmare de sine și nimic mai mult. Or, se poate ieși din ignoranță numai dacă oamenii sunt dispuși să învețe, cunoscând că principalul obiectiv al științei constă în anticiparea și în pregătirea viitorului. Succesul naște ambiție, iar realizările recente îndeamnă omenirea să-și stabilească obiective și mai îndrăznețe, unul dintre ele urmărind învingerea bătrâneții.
Presiunea actualității și refuzul viziunilor utopice
Acum suntem toți confiscați de „actualitate". Adică „de știri", analize „politice", informații de ultimă oră, confruntări de partid și reportaje din peisajul instituțional al momentului. Toate „fierbinți" și... trecătoare. Am încercat să ies din strânsoarea acestor actualități, inactuale în fond, de vreme ce se uită după câteva zile pentru a sonda teritoriul unor aparente inactualități despre care nu prea vorbim, în ciuda relevanței lor universale și a impactului lor constant asupra vieții noastre. „Inactualități" care ne macină subliminal, care constituie, de fapt, substanța inevitabilă a căutărilor, a spaimelor, a nedumeririlor, dar și a speranțelor.
Personal, mă confrunt cu iluzia că cele spuse vor avea măcar efectul unei scurte promenade în afara hățișurilor cotidiene. De-a lungul istoriei, omenirea s-a confruntat constant, mai ales, cu trei probleme cruciale: războiul, foametea și molimele. Se spune că secolul XX a reușit să le rezolve în mare măsură. Evenimentele din ultimii ani nu confirmă. Ce anume va lua, însă, locul războiului, foametei și molimelor în agenda omenirii? Ce destin vom alege pentru noi înșine, ce scopuri ne vom stabili? Yuval Noah Harari, în cartea „HOMO DEUS - Scurtă istorie a viitorului", explorează proiectele, visurile și coșmarurile care ne vor marca ziua de mâine. Omul va încerca să devină, asemenea zeilor, învingând moartea și creând viață artificială. Este chiar următorul stadiu al evoluției - homo deus.
„Istoria a început atunci când oamenii au făurit zei și se încheie atunci când ei înșiși se transformă în zei", spune un ateu - Yuval Noah Harari.
Iertați-mă că am trecut de la o idee la alta, poate cu prea multă ușurință, și că din pricina aceasta pledoaria mea riscă să pară dezordonată, dar mă simt, credeți-mă, câteodată obosit, niciodată biruit, de-a lungul zbuciumului vieții, confiscat de prezent și preocupat de viitor.
Tuturor care au fost pentru mine sprijinitori, sfătuitori și îndrumători le sunt profund recunoscător și le mulțumesc din toată inima.
Mă consider, în continuare, un om activ, colegul și prietenul Dumneavoastră, gata să îndeplinesc, după puterile mele, conform timpului pe care mi l-a rezervat destinul, tot ceea ce definește calitățile de inginer, de cetățean, credincios idealurilor care m-au călăuzit și mă călăuzesc.
Nu vă spun la revedere și, cu atât mai puțin, adio. Împreună mai avem multe de scris pe răbojul împlinirilor.
Mi-a făcut plăcere să-mi împart gândurile cu Dumneavoastră.
N.R.: Subtitlurile aparțin redacției
Pe temeliile prezentului, o activitate tot mai rodnică în viitor
În încheierea lucrărilor Adunării Generale, a luat cuvântul prof. univ. em. dr. ing. Valeriu V. Jinescu, Președintele Academiei de Științe Tehnice din România:
Stimați colegi,
Întâi, vă rog să fiți de acord să le mulțumim membrilor Biroului Prezidiului, conducerilor secțiilor și conducerilor filialelor pentru activitatea bazată pe voluntariat desfășurată în cuprinsul Academiei, în ultimii patru ani.
În numele conducerii ASTR, pe care ați ales-o pentru următorii patru ani, vă mulțumim.
Împreună cu Dumneavoastră ne vom strădui să facem ASTR mai vizibilă în societate, atât în interiorul țării, cât și în străinătate, îndeosebi în rândul academiilor de inginerie.
Ne vom preocupa să atribuim conținut motto-ului referitor la misiunea ASTR, și anume aceea de „a promova științele inginerești și dezvoltarea industriei în beneficiul societății".
Să facem astfel încât filialele, secțiile și cercurile afiliate ASTR să reprezinte factori de influență a interesului tinerilor pentru inginerie, pentru tehnică, în general.
Vom diversifica și adânci colaborările interne și externe.
Primirea în Academie a unor tineri de mare valoare profesională și testarea, în etapa de membri asociați, a atașamentului lor față de ASTR, va reprezenta în viitor o preocupare importantă a conducerii Academiei.
Site-ul ASTR - chintesența vizibilității - va reflecta activitatea și rezultatele individuale sau colective deosebite, activitatea fiecărei secții și a fiecărei filiale. Vor avea spații dedicate.
În prezentarea postată pe site (www.astr.ro) în legătură cu alegerea conducerii, am înscris unele preocupări pentru programul de activitate al ASTR. În consecință, nu le voi mai repeta.
Societatea așteaptă opiniile și contribuțiile noastre referitoare la ceea ce se întâmplă în diversele sectoare ale industriei, în economie. Se impune să ne pronunțăm referitor la ceea ce trebuie să fie industria țării noastre în viitorul apropiat, dar și pe termen lung. Industria existentă, parte provenită din trecut, să ne inspire și să ne dea convingerea că se poate; ea trebuie, însă, racordată cerințelor din viitor!
Se impune să avem curajul să ne exprimăm opiniile și să ne implicăm mai mult în problemele industriei, ale societății, în general.
Vă doresc sănătate și rezultate de excepție în viața profesională și în viața personală!
Premiile ASTR pentru anul 2020
♦ Secția Electrotehnică - Energetică
▪ Premiul Remus Răduleț
Prof. univ. dr. ing. Aurel Câmpeanu,
Pentru lucrarea: Dinamica mașinilor electrice de curent alternativ
Lucrarea cuprinde studii aprofundate ale autorului privind răspunsul în cazul regimurilor tranzitorii ale mașinilor electrice. Instrumentele informatice utilizate au permis obținerea unor rezultate de mare interes pentru constructorii de mașini electrice, dar și pentru specialiștii care utilizează aceste mașini și urmăresc obținerea unor performanțe maxime ale acestora.
▪ Premiul Ștefan Grosu
Prof. univ. dr. ing. Nicolae Muntean, prof. univ. dr. ing. Octavian Cornea, prof. univ. dr. ing. Dan Hulea
Pentru lucrarea: Convertoare de curent continuu hibride
Lucrarea elaborată de colectivul condus de prof. dr. ing. Nicolae Muntean oferă cititorilor un instrument eficient pentru a cunoaște structura, funcționarea și utilizarea convertoarelor de tensiune continuă, larg utilizate în industria modernă. Este pus la dispoziția studenților și specialiștilor în domeniu un material actual, deosebit de util pentru cunoașterea sistemelor de comandă și controlul instalațiilor esențiale din sectorul energiei și în sectorul mobilității electrice.
▪ Premiul Ștefan Grosu
Dr. ing. Octavian Căpățână
Pentru lucrarea: The Large Grid Integration of Small Residential Photovoltaic Cells (Integrarea în rețea mare a celulelor fotovoltaice rezidențiale mici)
Lucrarea, apărută în anul 2020, la Cambridge Scholars Publishing (Marea Britanie), abordează problema integrării surselor locale de energie electrice prin conversia energiei solare, având un rol important privind limitarea schimbărilor climatice, a vulnerabilității sistemelor energetice mari într-o lume extrem de turbulentă politic, de creștere a consumului de energie electrică și de eficiență. Volumul se evidențiază prin soluții practice și universal valabile.
♦ Secția Construcții și Urbanism
▪ Premiul Mihai Hangan
Prof. univ. dr. ing. Anghel Stanciu, conf. univ. dr. ing. Irina Lungu, ș.l. dr. ing. Mircea Aniculăesi, ș.l. dr. ing. Iancu-Bogdan Teodoru, as. univ. dr. ing. Florin Bejan, prof. univ. em. dr. ing. Florian Roman
Pentru lucrarea FUNDAȚII (vol. I, II, III)
(imagine articol 13)
Cele trei volume ale tratatului FUNDAȚII reprezintă o premieră în România în domeniul ingineriei civile și se adresează, în primul rând, inginerilor din această ramură, dar și studenților masteranzi sau doctoranzi care găsesc în tratat răspunsuri la cele mai dificile probleme din ingineria geotehnică. Fiecare volum aduce noutăți. Astfel, vol. Fundații I - Fizica și Mecanica pământurilor pune la îndemâna cititorului, prin numeroase tabele și figuri și rezultate obținute pe plan mondial, un instrument de lucru util în analiza și rezolvarea cazurilor practice; vol. Fundații II - Investigarea și încercarea terenului de fundare - este un proiect unicat al școlii de la Iași, care se adresează comunității geotehnice din țara noastră și care abordează în 90 de pagini componentele unui STUDIU GEOTEHNIC ca finalitate a tuturor investigațiilor și încercărilor terenului de fundare; vol. Fundații III - Structuri de sprijin în ingineria geotehnică este lucrarea în care autorii au reușit să surprindă întreaga complexitate a elementului - structură de sprijin, fără de care orice construcție nu ar fi posibilă.
♦ Secția Ingineria Transporturilor
▪ Premiul Nicolae Manolescu
Prof. univ. em. dr. ing. Șerban Gh. Raicu, prof. univ. dr. ing. Dorinela Costescu
Pentru lucrarea Mobilitate. Infrastructuri de trafic
(imagine articol 14)
Cartea abordează noțiunea de mobilitate, proprie inițial sociologiei și geografiei, într-o manieră mult mai complexă, incluzând știința traficului, economia transporturilor, mobilitatea socială, mobilitatea spațială, mobilitatea intelectuală, mobilitatea profesională. Modul în care a fost structurată cartea, bazat pe interdisciplinaritate, caracterul său novator, clarificările conceptuale pe care le aduce, definirea corelațiilor sistemice, enunțarea unor condiționări fundamentale fac ca inginerii, urbaniștii, arhitecții, dezvoltatorii, sociologii, geografii, economiștii, juriștii, statisticienii, biologii, istoricii să fie interesați, desigur, în măsură diferită, de conținutul lucrării. Dar și pentru decidenții politici de la diferite niveluri, plusul de cunoaștere dobândit prin lecturarea acestei cărți ar putea să contribuie la o alegere mai bună, mai responsabilă, printr-o examinare mai avizată a alternativelor în scopul adoptării deciziei politice.
♦ Secția Ingineria Petrolului, Minelor și Geonomiei
▪ Premiul Iulian Gavăt
Dr. ing. dr. ec. Nicolae Bud
Pentru lucrarea Proiectele miniere - Evaluarea din perspectiva dezvoltării durabile
(imagine articol 15)
Autorul are o largă viziune asupra situației mondiale a domeniului mineritului grație experienței sale din tinerețe în zona Maramureșului și invocă obligația guvernanților de a gestiona această avuție minieră a poporului nostru prin politici inteligente de mediu. Autorul de cursă lungă, dr. ing. dr. ec. Nicolae Bud, face o analiză inter și transdisciplinară și propune un proiect ca produs intelectual consolidat în scopul unei dezvoltări durabile în sectorul mineralelor.
▪ Premiul Gheorghe Manea
Prof. univ. dr. ing. Ioana Armaș
Pentru lucrarea: Modelarea sistemelor cu aplicații în mecatronică
(imagine articol 16)
Cartea prezintă modelarea sistemelor complexe, eterogene, ca o problemă actuală în domeniul științific și ingineresc, cu aplicabilitate extinsă în proiectarea, controlul și simularea noilor tipuri de produse tehnice și tehnologice, cele mecatronice și robotice. Un model remarcat în acest sens este cel al neuronului artificial individual dedicat studiului aplicării metodologiei pentru sistemele electrice-electronice.
(imagine articol 17)
♦ Distincția OPERA OMNIA
Domnului profesor univ. dr. ing. Florin Teodor Tănăsescu,
Membru de onoare al Academiei Române,
Membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România
Pentru recunoașterea activității consacrate cercetării științifice și tehnologice în domeniul electrotehnic și energetic, a meritelor sale deosebite în activitatea didactică și editorială.