NOUA ECONOMIE SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI SI COMUNICATIILOR Evolutia extrem de rapida a tehnologiei informatiei si comunicatiilor (Urmare din nr. trecut)
Data: 1-15 decembrie 2004
Jules Verne a scris in perioada cand era cunoscut calculatorul, cu toate acestea in scrierile sale nu a facut referiri la folosirea masinilor de calcul si nici nu a prevazut impactul pe care il va avea asupra societatii utilizarea calculatorului. Toate previziunile referitoare la dezvoltarea stiintei si tehnicii de la inceputul secolului al XX-lea nu au inclus referiri la deschiderile pe care le va realiza dezvoltarea masinilor de calcul. Chiar si la mijlocul secolului XX, cand erau cunoscute deja calculatoarele electronice, singurele previziuni privind tehnica de calcul s-au referit la dezvoltarea masinilor electromecanice de calcul, care ajunsesera la maturitate. Desi inca din anii ’50 ai secolului trecut se realizasera linii automate de asamblare, cuvantul de ordine in domeniul automatizarii in toate studiile futurologice a fost “automatizarea prin butonul de comanda”, fara a se face referiri la linii automate inteligente.
In timp ce detaliile privind posibilitatile de automatizare oferite de implementarea microprocesoarelor erau ascunse de publicul larg, domeniul militar a folosit pe larg tehnica de calcul. Aviatia militara era intesata de echipamente dotate cu microprocesoare pentru a facilita atat comanda avionului, cat si fixarea tintei pentru trageri cu o cat mai mare frecventa. Submarinele, navele militare de suprafata, rachetele foloseau in mod extensiv calculatoare ultraminiaturizate. Microprocesoarele care pot conferi dispozitivelor autonomie in functionare au devenit bunuri disponibile pentru publicul larg numai dupa anii ’80 ai secolului trecut, incepand cu productia de jucarii si cu industria de divertisment si apoi cu industria bunurilor electrocasnice.
In zilele noastre microcomputerul a devenit ceva comun, dar identitatea sa ca dispozitiv de calcul s-a pierdut. Chiar si posesorii de calculatoare personale, cand le utilizeaza si realizeaza care sunt functiunile posibile ale acestora, se intreaba de ce se numesc calculatoare. Exista astazi o mare diferenta intre functiunile mascate potentiale ale unui ansamblu de circuite logice digitale si aplicatiile curente minore pentru care sunt utilizate. Aceasta diferenta evidentiaza faptul ca dispozitivul de calcul a devenit tot mai mult o “cutie neagra” pe care cei din afara comunitatii producatorilor nu o inteleg si nu-i percep posibilitatile reale. Ca urmare, majoritatea utilizatorilor calculatoarelor nu au observat modul in care acestea au evoluat si care le sunt performantele reale. Aceasta lipsa de percepere reala, de catre utilizatorul curent, a posibilitatilor oferite de calculator, precum si posibilitatea ca persoane rau intentionate, care cunosc la perfectie facilitatile potentiale oferite de dispozitivele de calcul sa le utilizeze in scopuri ilicite, au determinat ca unii futurologi sa redacteze scenarii sumbre. Ar fi potential posibil ca printr-o invazie de virusi sistemul de transport sa nu mai fie coordonat, sistemele de alimentare cu apa sau cu energie electrica sa fie scoase din functiune, procesele industriale automate sa fie stopate etc. Este bine sa ne reamintim ca implementarea oricarei noi tehnologii presupune si efecte secundare nedorite, esecuri.
Cyberspace-ul nu mai este un produs science-fiction ci o realitate. Zeci si sute de milioane de oameni folosesc in mod curent sisteme informatice legate prin sisteme de comunicatii in retele mondiale pentru a solutiona atat probleme de rutina, cat si probleme critice. Tendinta de evolutie este clara: cresterea dependentei de sistemele informatice din retea. In cazul in care aceste sisteme nu vor fi verosimile, nu vor prezenta incredere in functionare, aceasta dependenta poate conduce la dezagregari, la dezastre. Aforismul “acolo unde este o vointa se gaseste si o solutie” este pe deplin aplicabil in situatia utilizarii TIC. Solutia care lipseste in prezent si care sa confere certitudine in functionarea sigura a sistemelor informatice presupune dezvoltarea de nanocomponente, experienta inginereasca, soft, dezvoltarea stiintei informatiei. Sensul dezvoltarii societatii informationale - societatii cunoasterii a creat premisele necesare pentru a fi convinsi ca se va identifica solutia necesara deoarece exista vointa de a preveni raul.
Prometeu, conform mitului, este titanul care a furat focul de la zei ca sa-l daruiasca oamenilor si pentru aceasta ar fi fost pedepsit. In versiunea mitului prezentata de catre Eschil, Prometeu nu a fost pedepsit pentru ca a daruit focul oamenilor, ci pentru ca el daruind focul a creat si posibilitatea ca muritorii sa se autodistruga prin crearea unor sperante desarte, el ar fi lipsit fiintele umane de smerenie si ratiune si le-a creat posibilitatea de a actiona ilogic, cu o pasiune oarba care a condus la folosirea focului pentru distrugere. Efectul generat de Prometeu - inlocuirea smereniei si a logicei in actiune cu speranta irationala si pasiunea oarba - s-ar putea repeta in zilele noastre daca s-ar lasa drum liber folosirii irationale a fortei tehnologiei informatiei si comunicatiilor. Sa speram ca tehnologia informatiei si comunicatiilor in secolul al XXI-lea se va maturiza fara efecte secundare nedorite, fara esecuri cauzate de erori de conceptie sau de cei care au uitat de smerenie.