Noi reglementari privind dreptul de proprietate industriala

Domnul Olli Rehn, in raportul de tara cu privire la Romania, prezentat Comisiei Europene, printre alte atentionari a spus cateva despre ce mai avem de facut in privinta protectiei creatiei intelectuale.
Recent, in materie de protectie a drepturilor de proprietate industriala a aparut o noua reglementare: Ordonanta de Urgenta a Guvernului Romaniei nr. 100/2005 privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate industriala. Aceasta Ordonanta este un act normativ de importanta pentru comercianti si/sau persoane fizice titulare de drepturi de proprietate industriala cum sunt: marci, indicatii geografice, desene si modele industriale, modele de utilitate.
Dupa cum se mentioneaza in chiar preambulul Ordonantei, adoptarea acestui act normativ a fost dictata de necesitatea transpunerii Directivei nr. 2004/48/CE a Parlamentului European si a Comisiei din 29 aprilie 2004 referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuala (...) precum si de respectarea art. 53 din Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Totodata, in implementarea actului normativ comunitar mentionat, Guvernul Romaniei a modificat relativ recent, prin Ordonanta de Urgenta nr. 123/2005, Legea nr. 18/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe.
Scopul declarat al noilor reglementari este reprezentat de asigurarea unei protectii active a intereselor titularilor drepturilor de proprietate industriala in scopul combaterii fenomenului de contrafacere a obiectelor de proprietate industriala. Preluand principiul subsidiaritatii din dreptul comunitar, noua reglementare prevede ca masurile, procedurile si modalitatile de reparare a daunelor cuprinse in textul Ordonantei se aplica numai in masura in care nu aduc atingere mijloacelor mai favorabile titularilor drepturilor de proprietate industriala prevazute in legislatia comunitara sau nationala.
Inainte de a intra in fondul problemei, se poate preciza ca prezenta expunere nu isi propune sa faca o analiza a ordonantei din punct de vedere al tehnicii legislative. Nu ne propunem nici macar un studiu comparativ intre mijloacele de protectie oferite titularilor de drepturi de proprietate industriala de reglementarea deja existenta in materie (Legea nr. 129/1992 privind protectia desenelor si modelelor industriale, Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice) si noua reglementare. Scopul expunerii este reprezentat in exclusivitate de evidentierea elementelor de noutate aduse de recentul act normativ, multumindu-ne numai sa precizam ca, sub aspectul tehnicii legislative, legiuitorul nu s-a straduit sa puna de acord reglementarile comunitare, implementate prin Ordonanta, cu reglementarile de drept substantial sau procedural existente in dreptul intern. Din aceasta perspectiva, se poate aprecia ca instantele judecatoresti vor manifesta reticente in a aplica unele prevederi ale Ordonantei. Cu titlu de exemplu, se poate mentiona ca in materia asigurarii dovezilor, noul act normativ trimite la procedura speciala a ordonantei presedintiale. In schimb, procedura asigurarii dovezilor potrivit Codului de procedura civila (art. 235-241) este una distincta de aceea a ordonantei presedintiale. Se poate aprecia, in aceasta situatie, ca partea interesata (reclamantul – de regula) poate invoca prevederile art. 2 din Ordonanta (care consacra principiul subsidiaritatii), cerand aplicarea normelor mai favorabile, respectiv Codul de procedura civila amintit mai sus.
In cele ce urmeaza se vor prezenta principalele elemente de noutate ale Ordonantei. Meritul principal al noii reglementari consta in aceea ca ofera un instrument procedural unitar in materie de protectie a drepturilor de proprietate industriala, continand in numai 21 de articole prevederi in materia asigurarii dovezilor, a administrarii probelor, a luarii de masuri urgente ce se impun inaintea judecarii fondului cauzei etc.
Prevederi importante ale Ordonantei se gasesc in materia administrarii probelor. In afara procedurii asigurarii dovezilor, mentionata mai sus, noua reglementare contine dispozitii menite sa usureze administrarea dovezilor de catre reclamant. Astfel, potrivit noilor dispozitii, in cazul in care faptele de incalcare a drepturilor de proprietate industriala sunt savarsite la scara comerciala, instanta judecatoreasca poate ordona comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale, care se gasesc sub controlul partii adverse. Chiar daca legea prevede ca aceasta comunicare se va face cu asigurarea de catre judecatori si parti a confidentialitatii informatiilor, se poate aprecia ca dispozitia amintita reprezinta o importanta derogare de la normele procedurale care obligau instanta civila sa respinga cererea de comunicare a inscrisurilor calificate drept confidentiale.
De asemenea, la cererea reclamantului, instanta poate ordona ca informatiile cu privire la originea si retelele de distributie a marfurilor sau serviciilor care aduc atingere unui drept de proprietate industriala protejat, sa fie furnizate de catre persoana care a incalcat un drept protejat sau de catre persoanele care detin si/sau utilizeaza in scop comercial marfuri/servicii contrafacute ori intervin in producerea, fabricarea sau distribuirea marfurilor si in furnizarea serviciilor.
O alta prevedere cu caracter de noutate in materia administrarii probelor in procesul civil este aceea potrivit careia, in cursul desfasurarii procesului, instanta poate dispune masuri privind protectia identitatii martorilor.
Dispozitiile amintite mai sus sunt, asa cum s-a aratat, mai favorabile titularului dreptului de proprietate industriala. Cu toate acestea, Ordonanta cuprinde si unele dispozitii mai putin favorabile acestuia. Cu titlu de exemplu, se pot mentiona dispozitiile referitoare la masurile ce pot fi dispuse impotriva persoanei care a adus atingere actionand din cupla unui drept de proprietate industriala. In acest caz, Ordonanta prevede ca, la cererea persoanei care a incalcat un drept de proprietate industriala si care este pasibila de a fi obligata la una din masurile prevazute de acest act normativ, instanta poate ordona acestei persoane plata catre persoana vatamata a unei despagubiri in locul aplicarii masurii respective. Aceste masuri constau in: retragerea marfurilor contrafacute din retelele circuitelor comerciale, scoaterea definitiva din circuitele comerciale ori distrugerea acestor marfuri. La o reparatie integrala a prejudiciului suferit in mod real de catre titularul dreptului de proprietate industriala poate fi obligata numai persoana care a actionat cu intentie.
Se deroga, astfel, de la principiul repararii integrale a prejudiciului, indiferent de forma de vinovatie a faptuitorului si in acest caz, consideram ca persoana vatamata poate cere, in baza principiului subsidiaritatii amintit mai sus, aplicarea normelor mai favorabile din dreptul comun, pentru a obtine o reparatie integrala a prejudiciului, nu numai pecuniara, dar si prin luarea unor masuri cu privire la marfurile/serviciile contrafacute.
Concluzionand, se poate afirma ca noua reglementare ofera unele instrumente care asigura o protectie sporita titularilor de drepturi de proprietate industriala. Cu toate acestea, se impune interventia legiuitorului pentru punerea de acord a prevederilor Ordonantei cu institutiile consacrate ale dreptului roman. Desi era de asteptat, o asemenea interventie nu s-a produs cu prilejul adoptarii legii de aprobare a Ordonantei (Legea nr. 280/2005).