INGINERIE, ISTORIE, ARTA

(Urmare din nr. trecut)
La 14 septembrie 1895, adica dupa 23 de ani de la darea in exploatare a Garii de Nord, se da in circulatie podul de cale ferata peste Dunare, la Cernavoda, construit dupa proiectul inginerului romin Anghel Saligny. Podul are o lungime totala de 4088 m, adica peste 4 km, si se compune din trei parti:
– prima parte este podul peste bratul Borcea, care are trei deschideri principale de cite 140 m, cu grinzi sistem Gerber, si doua viaducte de capat cu deschideri de cite 50 m;
– a doua parte este podul propriu-zis peste Dunare, cu cinci deschideri cu lungimi variabile, deschiderea centrala fiind de 190 m, si un viaduct de acces pe malul sting cu 15 deschideri de cite 60 m;
– a treia parte este reprezentata de viaductul dintre cele doua brate ale Dunarii, format din 34 de deschideri de cite 42 m si care asigura traversarea baltii Iezerul, desecata in 1969. Constructia podului a durat sase ani si este considerat unul dintre cele mai mari si mai frumoase poduri metalice din lume construite la sfirsitul secolului XIX.
La 17 noiembrie 2006, adica in zilele noastre, a fost inaugurata prima eurogara din Rominia. Este vorba de Gara Burdujeni, care deserveste municipiul Suceava. Ea a fost construita in urma Decretului – Lege 941/7 iunie 1868, adica acum 140 de ani, semnat de regele Carol I, de catre o companie austriaca folosind forta de munca italiana, emigranti italieni in fostul Imperiu Austro-Ungar, dar si in Regatul Rominiei. Ca arhitectura, este o copie fidela a garii Fribourg din Elvetia. Salonul principal al garii a dat batai de cap restauratorilor. Acum stucatura tavanului, configurata de casete patrate, cu model floral, viu colorate, arata ca si originalul.
Iata si un exemplu care poate fi folosit si de autoritatile si specialistii din Rominia: Gara Orsay din Paris.
In 1898, adica la citiva ani buni dupa inaugurarea Garii de Nord din Bucuresti, Compania de Cai Ferate Paris – Orleans i-a cerut arhitectului Victor Laloux ridicarea unei gari care sa deserveasca zona unde urma sa se desfasoare Expozitia Universala de la Paris. Ea fost amplasata pe malul drept al Senei, vis-à-vis de Muzeul Louvre. Executia a fost cit se poate de rapida, a durat mai putin de doi ani si noua gara a fost gata in 1900, la timp pentru Expozitia Universala din acel an. In interior existau 16 peroane, un restaurat elegant si un hotel cu 400 de camere.
Gara a fost abandonata in 1939, si chiar amenintata cu demolarea, in ciuda tentativelor lui Orson Wells care a turnat aici „Procesul“, dupa romanul cu acelasi nume al lui Kafka.
In 1973, presedintele Pompidou declara gara monument national, cerind transformarea ei in muzeu. Lucrarile pentru transformarea vechii gari au inceput in 1978 si au fost incredintate unui grup de specialisti in amenajarile interioare, condus de italianul Gae Aulenti. Pe peretele de la intrare a ramas si functioneaza inca vechiul ceas al garii.
In cei 57 400 de metri patrati sunt expuse astazi mai mult de 4000 de opere de arta continind picturi, sculpturi, desene si mobilier. Sunt expuse opere semnate de Ingres, Delacroix, Monet, Pavis de Chavannes, Gustave Moreau, Jean-Baptiste Carpeaux.
La etajul superior sunt expusi impresionistii: Monet, Renoir, Pissaro, Degas, si postimpresionistii Signac, Toulouse-Lautrec, Gaugain, Van Gogh. Tot aici poti admira statui de Rodin sau Bourdelle. Exista si un etaj intermediar unde este prezentata arta dintre 1870 – 1914, arta oficiala a Celei de a Treia Republici, simbolismul si pictura academica.
Muzeul Orsay, o fosta gara, cu o istorie tumultuoasa, inclusiv in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, cind a fost folosita ca centru de corespondenta si spital, mai apoi ca teatru pentru reprezentatii artistice, este acum un spatiu spiritual prin care trec anual 2,5 milioane de oameni din toate colturile lumii.
Muzeul Orsay, o fosta gara, este locul unde se impleteste acum arta cu ingineria, iar liantul este istoria.