O intilnire magica cu Mozart, Dvorak si Piazzola

Primul concert al Orchestrei Inginerilor Petru Ghenghea din stagiunea 2009 – 2010 a adunat, sub cupola Ateneului Roman, o multime de melomani, al caror numar a depasit, din nou, cu mult capacitatea salii. Caldura si entuziasmul admiratorilor au rasplatit, pe deplin, o prestatie artistica de inalta calitate a artistilor-ingineri.
Laudele care li se cuvin trebuie sa inceapa cu cele legate de alcatuirea programului de concert, unul dintre cele mai indraznete pe care le-am vizionat la concertele acestei orchestre: o prima parte, clasica-romantica, ce a cuprins Mozart si Dvo?ak, urmata de o a doua parte, de muzica contemporana, Rimelis si Piazzola. Asocierea acestor genuri muzicale foarte diferite parea, la prima vedere, riscanta, daca ne gindim la cei mai multi dintre „fanii“ orchestrei, mai degraba traditionalisti, care ii cunosc de zeci de ani si care le asteapta cu mare bucurie programele preclasice, clasice si romantice. Dar reusita acestei reprezentatii a produs satisfactii depline intregii audiente, care a rasplatit, prin ovatii prelungite, atit curajul de a aborda lucrari muzicale inedite, mai rar auzite pe scenele noastre de concert, cit si calitatea deosebita a interpretarii.
Prima piesa din program, Serenada nocturna nr. 6, in re major, a lui Mozart, este o lucrare plina de inovatii sub aspect componistic, precum si al caracterului muzical, cu umor, prezentata cu o abundenta de artificii stilistice. Cvartetul solistic („orchestra a doua“), compus din ing. Ileana Ionesti – vioara I, ing. Mihai Perciun – vioara a II-a, prof. dr. ing. Mircea Cazacu – viola si ing. Teodor Chircu – violoncel si-au dat pe deplin masura muzicalitatii lor.
„Piesa de rezistenta“ a orchestrei din acest spectacol a fost, desigur, Serenada pentru coarde op 22, de Antonin Dvo?ak, una dintre cele mai cunoscute si apreciate opere ale compozitorului post-romantic slovac, o adevarata incercare de maiestrie artistica pe care poate sa o dea o orchestra de coarde. Este o lucrare pe cit de stralucitoare, pe atit de dificil de construit pentru un dirijor si de executat de catre ansamblu. Credem ca Orchestra Inginerilor Petru Ghenghea a trecut cu brio aceasta proba, realizind o performanta care a evidentiat din plin toate calitatile acestei partituri: muzicalitate, nuante, dinamica ritmica.
Partea a doua a concertului a adus in atentia publicului doi compozitori contemporani, David Rimelis si Astor Piazzola. Primul dintre ei, un apreciat compozitor american in a carui creatie predomana influentele melodice si ritmice sud-americane, a daruit dirijorului Andrei Iliescu piesa Pictures of Emily – cu dedicatie pentru Orchestra Inginerilor – la o intilnire a muzicienilor romani cu citiva muzicieni americani, care a avut loc la New York, in 2005, cu prilejul turneului orchestrei in SUA. Executarea lucrarii, pe scena Ateneului Roman, in prima auditie europeana, este un semn de multumire adresat de intreaga orchestra, muzicienilor americani din New Jersey pentru pretuirea pe care au aratat-o artistilor romani.
Desigur, farmecul spectacolului l-a constituit executia lucrarilor lui Piazzola si, cu precadere, a celebrului sau concert pentru bandoneon si orchestra, Aconcagua. Momentul dedicat marelui compozitor argentinian a fost deschis cu o alta piesa de notorietate a sa, tangoul de orchestra Muerte del Angel, inspirat aleasa de dirijorul Andrei Iliescu ca o „acomodare“ cu muzica lui Piazzola. Muerte del Angel este una dintre piesele sale cele mai apreciate, o concentrare de dramatism si lirism bine proportionate intr-o intindere relativ redusa.
Concertul Aconcagua pentru bandoneon si orchestra a fost „vedeta“ mult asteptata a spectacolului. Intrepretarea celebrului opus a fost, fara tagada, un eveniment unicat, datorat in primul rind solistei finlandeze Terhi Sjöblom, care a avut-o o prestatie absolut remarcabila prin tehnica si sensibilitate, dar si orchestrei, care a adus in fata publicului o lucrare care nu a avut parte de multe reprezentatii pe scenele noastre de concert. O asemenea apreciere vine chiar din partea instrumentistilor filarmonicii George Enescu – aceia care ajuta, in mod traditional, colegii de muzica ingineri in acele concerte in care unele partide de instrumente ale muzicienilor-ingineri nu au numarul de instrumentisti pe care il solicita structura lucrarilor dintr-un program de concert – care marturiseau ca acest concert nu a fost niciodata executat pe scena Ateneului. Orchestra s-a aflat permanent intr-un dialog bine dozat cu solista, dialog care a potentat, din plin, muzicalitatea fiecarei parti si, mai ales, a oferit solistei acele ferestre prin care si-a etalat maiestria interpretativa. Performanta ei a fost intimpinata cu ovatii de catre o audienta entuziasmata si careia i-a fost oferit – ca bis – celebrul „slagar“ Libertango, tot al lui Piazzola, executat stralucitor cu acompaniament de orchestra.
Fara nicio retinere putem spune ca am asistat la un spectacol minunat, ai carui artizani au fost acesti artisti-ingineri care, cu fiecare ocazie, ne surprind si ne incinta prin tot ceea ce ne ofera. ?i – asa cum o facem de fiecare data, dind Cezarului ce-i al Cezarului – ne exprimam admiratia noastra fata de prestatia dirijorului Andrei Iliescu, cu o prezenta scenica pe cit de cuceritoare, pe atit de ferma si utila orchestrei, in actul dirijoral. Sub bagheta sa, intreg ansamblul se exprima foarte omogen si bine sincronizat, cu o crestere evidenta, de la spectacol la spectacol, a expresiei artistice, a calitatii sunetului si dinamicii ritmice. Nu in ultimul rind, merita aprecierea publicului pentru preocuparea si – am zice – curajul cu care abordeaza noi si noi pagini muzicale, intretinind o stare si o imagine a orchestrei de permanenta prospetime.
Adresam felicitarile noastre intregii Orchestre a Inginerilor Petru Ghenghea si liderului ei, Andrei Iliescu, si le asteptam cu nerabdare aparitiile care vor urma.