Jurnal de bord Economia la zi - direct, real, transparent

Perioada care ne mai desparte de finalul anului ne va oferi nenumărate prilejuri de a contura bilanţuri în toate domeniile de interes pentru fiecare dintre noi, începând cu profesia şi terminând cu evaluări la scara întregii ţări. Vom avea, în acest fel, posibilitatea individuală şi, în acelaşi timp, colectivă, de a aprecia direct, real şi transparent, potenţialul de care dispunem în vederea atingerii de noi obiective, mai apropiate sau mai îndepărtate.

În momentul de faţă, toate statisticile oficiale converg spre confirmarea faptului că anul 2018 va marca, în continuitatea perioadei post-criză, o creştere economică semnificativă, în jurul a cel puţin patru procente, ceea ce va depăşi ritmul mediu înregistrat pe întreaga Uniune Europeană.

Dintr-o perspectivă inginerească, analiza factorilor care au contribuit la obţinerea unui asemenea rezultat relevă, tot pe baza datelor disponibile în prezent, că industria prelucrătoare şi zona vegetală a agriculturii au atins cote remarcabile, atât în comparaţie cu perioadele precedente, cât şi cu evoluţiile pe plan regional, continental şi mondial. În acelaşi timp, ponderea consumului în valoarea nou creată este considerabilă, ceea ce atrage atenţia asupra unui fapt esenţial: pe această cale nu se poate asigura o creştere economică sănătoasă, fie şi numai pe termen mediu, în absenţa unui proces investiţional real.

În acest context, se impune a observa că nu s-a produs încă un reviriment semnificativ în privinţa valorificării resurselor, pornind, fireşte, de la cele umane. Tensiunile de pe piaţa muncii nu s-au diminuat, iar discrepanţa dintre ofertă şi cerere se adânceşte nu numai în ceea ce priveşte numărul de locuri vacante, ci mai ales pe structurile cele mai deficitare de personal calificat, potrivit exigenţelor profesionale actuale.

De fapt, aproape totul este condiţionat de starea actuală a forţei de muncă. Ritmurile inacceptabil de reduse înregistrate, în acest an, în construcţii reflectă, într-o manieră dură, consecinţele deficitului de personal.

Pe un plan mai larg, se profilează necesitatea de a se valorifica mult mai eficient resursele, îndeosebi cele naturale. Strategiile destinate sectorului energetic şi mineritului au argumentat, la capitolul diagnoză, că nu se justifică pesimismul celor care au susţinut şi susţin că nu dispunem de o mare varietate de substanţe utile, a căror exploatare, dar mai cu seamă procesare industrială modernă - bazată pe cele mai valoroase tehnologii - poate să ne asigure, pe o perioadă de largă perspectivă, condiţii minimale pentru o creştere economică sustenabilă.

Abordăm, cu perfectă îndreptăţire, tematica legată de elaborarea unui proiect de ţară, ba mai mult, există opinii care consideră că sunt necesare proiecte la scară naţională pentru principalele componente ale conceptului de dezvoltare umană. Dacă trecem în revistă câte asemenea proiecte, intitulate, mai mult sau mai puţin justificat, „strategii", s-au elaborat şi adoptat în perioada postdecembristă, ne dăm mai bine seama că nu am fost deficitari la acest capitol. Deficitul a constat în altceva, în materie de voinţă politică şi de capacitate administrativă, respectiv în insuficienta determinare şi în lipsa de pricepere de a duce până la capăt bunele intenţii, fie că au fost exprimate în strategii, programe, planuri, fie că s-au concretizat în proiecte pe obiective de investiţii, pe produse, pe activităţi formativ-educative.

În consecinţă, remarcăm, în acest context, performanţele inginerilor care, prin exemplul lor, au demonstrat, în cele mai diverse domenii, că spiritul creativ, raţionamentul tehnico-ştiinţific, dedicarea conştientă în demersurile teoretice şi practice pentru fundamentarea de soluţii viabile şi priceperea de a le materializa permit să se progreseze cu adevărat, de la bază până la nivelul întregii Românii. Adică, demonstrează, astfel, că SE POATE.