AM ASEZAT…
Data: 16-30 decembrie 2005
Asezat-am pe cele trei
Precum mi-a dictat constiinta:
Intai si la mijloc-stiinta.
Ignoranta-mprejur o pusei,
Iar deasupra, credinta.
Apoi le-am privit
Inca nedumerit,
Cautand sa-nteleg
Daca pot sa aleg.
Stiinta purta ne-ncetat
Un razboi -de-altfel meritoriu-
Cu ignoranta – un teritoriu
Insa nelimitat.
Combatea cu mare succes
Ignoranta de ses.
Cu ignoranta de deal
Mergea, dar nu ideal:
Stiinta – pe colo, pe ici –
Mai cucerea varfuri mici
De nestiinta.
Greu ii era sa infrunte
Insa, fara credinta,
Ignoranta de munte.
Aceasta pare sa stie
Pe unde,-ntr-a noastra lumeasca
Stiinta, sunt culmi de mandrie,
Si sa le cucereasca.
Stiinta iubea sa cuteze
Tot sa explice prin sine.
La baza punea ipoteze,
Principii si postulate,
Alese cat poate de bine
Criteriul de simplitate.
Experimentala
Probare era capitala!
Experienta oare sa fie
Mai inainte de teorie?
E bine sa spunem ”stiinte exacte”,
Sau mai degraba “ex-acte”?
Cand teoria are defecte,
Experintele pot fi perfecte?
Un postulat, ca urmare,
Va deveni o simplista
Cumva fomulare:
“Exista (mai des-nu exista)
Experienta prin care…”
Urmeaza deci acceptare
Pana la probe contrare
Asa-paralelele si geometria,
Mecanica insasi cu inertia,
Termodinamica si entropia!
Cauti asiduu,
Dar un reziduu
Scapa, macar
Daca-i spui secundar,
Sau complementar.
Dar daca-i esenta?
E lipsa, sau e o prezenta?
In astfel de locuri, stiinta
S-a-ntalnit cu credinta:
Ea crede cu-adevarat,
Dar crede in postulat!
E astfel omul eliberat?
Dar poate nu liber, ci rob e
Si cel care crede in probe!
Sa fie ambiguu oare-adevarul?
Eva si Newton altfel vad marul!
Ce deci a fost mai-nainte,
Experienta sau teoria?
Poate ar fi mai cuminte
Sa vezi ce propune Filozofia!
Categorii sau forme-apriorice
(Deci dinainte de experienta!),
Explicand descendenta prin transcendenta,
Si prin neistorice pe cele istorice.
Chiar conform normelor
Filozofiei, stiinta
O lume a formelor
Ar trebui sa-si asume,
Dar si credinta
In lumea-nainte de lume!
Reformulari intelepte:
“Tot adevarul – afirma –
Nu poate-ncapea in concepte!”
Deci nu e produsul de firma
Al omului! Dar – spun Parintii –
Nici lui si nici mintii
Nu facem din asta o vina:
Adevarul nu este creat,
E energie divina!
El insa poate fi dat
Celui ce-l cauta cu-adevarat.
Nu-i singura forma cu care
Se poate iesi din uitare:
Mai sunt si iubire, si pace,
Cu el, cu-adevarul ce liber te face.
Credinta e prima virtute:
Sunt date doar cele crezute
*
Aceasta este calea-mparateasca:
Invata! – deci nu sta in ignoranta! –
Tu cauta-adevarul cu credinta,
Si adevarul o sa te gaseasca!