Concert
Data: 16-30 decembrie 2005
Stagiunea muzicala 2005-2006 a Orchestrei Inginerilor a debutat de o maniera cum nu se putea mai eclatanta: un spectacol, pe scena Ateneului Roman, cu un program dintre cele mai provocatoare si de o reusita interpretativa de exceptie.
Acest concert, care a avut loc duminica, 20 noiembrie 2005, la ora traditionala, 11, a atras atentia, intr-o masura mai mare decat altele, din doua motive perfect intemeiate: constituia deschiderea celei de a 50-a stagiuni artistice neintrerupte a orchestrei si era prima aparitie in fata publicului sau fidel dupa turneul de trei concerte sustinut pe Coasta de Est a Statelor Unite, in primavara aceasta. Si un motiv si celalalt contineau elemente de interes pentru auditoriu, care tin de confirmarea unei tinute artistice onorante din perspectiva importantei aniversari, cat si din cea a mesajului de cultura romaneasca pe care l-a purtat peste ocean. Si ceea ce s-a auzit in sala Ateneului cu prilejul acestui spectacol a indreptatit cele mai exigente asteptari.
Spectacolul a fost deschis de criticul Petre Codreanu, care in cuvantul sau introductiv a facut o emotionanta retrospectiva a istoriei longevive a orchestrei, pe care o cunoaste chiar de la infiintarea ei, aplecandu-se asupra perioadei artistice de sub conducerea fondatorului si primului ei dirijor, maestrului Petru Ghenghea, de care se leaga notorietatea ansamblului.
Programul, dirijat de ing. dipl. Andrei Iliescu, a cuprins mari lucrari ale literaturii concertistice si simfonice care dau masura valorii artistice a oricarui ansamblu profesionist: Uvertura operei Italianca in Alger de Gioacchino Rossini, Concertul pentru vioara si orchestra nr. 1 de Niccolo Paganini si Simfonia a treia Eroica de Ludwig van Beethoven. Orchestra a etalat o sonoritate de zile mari, in fata unui Ateneu arhiplin, cu public foarte generos cu aplauzele care au rasplatit artistii pentru prestatia lor si, ca o observatie cu totul speciala, un public care a aratat o atentie si concentrare aparte asupra interpretarii orchestrei, in raport cu alte asemenea evenimente.
Italianca in Alger a avut verva, a fost spumoasa, cu un dozaj admirabil al alternantei ritmurilor alerte cu cele lente. Ansamblul a fost unitar, partidele de corzi si suflatorii mentinand un echilibru sonor perfect. Interpretarea excelenta a uverturii a fost regasita permanent pe parcusul spectacolului.
A doua lucrare din program, concertul de Paganini, a reprezentat un moment de mare stralucire, la care si-au adus contributia, din plin atat solistul cat si orchestra. Solistul a fost tanarul violonist Dragos-Mihail Manza, recent semifinalist al Concursului Enescu 2005 si castigator al Premiului Fundatiei Ion Voicu, unul dintre tinerii de extraordinar talent care se mai nasc, totusi, in aceasta tara. Alegerea solistului a avut si o motivatie speciala, la acest ceas aniversar al orchestrei, o provocare lansata viitorului, o alegere cu semnificatia increderii intr-o viata artistica plina de cat mai multe evenimente. Dragos Manza este primul tanar neprofesionist care intra in galeria solistilor care au concertat cu Orchestra Inginerilor. Prestatia lui a entuziasmat, literalmente, publicul fiind fascinat de tehnica deosebita si maturitatea frazarii si a constructiei intepretative. Ii dorim acestui prodigios tanar ca debutul sau in templul muzicii sa-i fie de bun augur si viata sa il rasplateasca pe masura muncii si talentului sau, urari pe care i le-a adresat in mod direct, la scena, presedintele AGIR, dr.ing. Mihai Mihaita, in numele intregii bresle ingineresti. Contributia orchestrei a fost decisiva la reusita concertului, intr-o lucrare de mare dificultate din punctul de vedere al acompaniamentui si, in acest sens, trebuie remarcat aportul important al dirijorului in mentinerea unui sincronism perfect intre orchestra si solist.
Spectacolul s-a incheiat cu una dintre marile creatii muzicale ale omenirii, simfonia Eroica a titanului Beethoven. A performa cu o asemenea lucrare si, mai ales pe scena Ateneului, un simbol al marilor interpreti, inseamna a-ti asuma un mare risc; pe de o parte, notorietatea acestei lucrari te expune la comparatii imediate cu alte interpretari, iar pe de alta parte, marea dificultate atat de natura tehnica pentru fiecare instrumentist, cat si privind aspectele de constructie interpretativa fac ca aceasta geniala lucrare sa fie considerata tabu pentru orchestrele de amatori. Dar, o celebrare de 50 de ani de activitate artistica, care cuprinde peste 400 de concerte, turnee in Marea Britanie, Germania sau SUA, nu poate avea loc fara o capodopera de talia simfoniei a treia. Si rezultatul a fost pe masura riscului! O sala cu rasuflarea intretaiata a ascultat acordurile, deopotriva majestuoase si lirice ale Eroicii, in care alegerea tempourilor pentru fiecare parte a simfoniei a avut proportia ideala. Orchestra a etalat multa muzicalitate, cu o sonoritate unitara intre partidele de instrumentisti, intr-o lucrare care adesea „impinge“ la a pune (prea) tare in evidenta partidele de suflatori.
Indiscutabil, Orchestra Inginerilor are actualmente un nivel artistic foarte bun, care lasa sa se vada o munca facuta cu fervoare, tenacitate si mai ales cu o dragoste de muzica extraordinara; este o activitate care face onoare acestor mari muzicieni-amatori a caror recompensa este numai aceea de a aduce bucurie publicului sau fidel. De asemenea, cuvinte de apreciere pentru dirijorul Andrei Iliescu, si el aflat intr-o forma artistica deosebita, pentru maniera echilibrata, dar cuceritoare, prin care conduce demersul muzical al orchestrei si pentru calitatea inalta a spectacolelor pe care le pregateste.
Dimineata de 20 noiembrie 2005 se inscrie cu majuscule in cartea de istorie a Orchestrei Inginerilor.
Alte articole
