Alimentatia sanatoasa si stilul de viata normal - coordonate ale civilizatiei contemporane (II)
Data: 16 - 31 decembrie 2011
Convorbire cu prof. univ. dr. ing. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare
(Urmare din numarul trecut)
Teodor Brates: Am vazut, in cele comunicate de dvs., cat de important este sa se tina seama de relatiile de piata in orientarea „de masa“ spre o alimentatie consonanta cu necesitatea de a asimila o cultura nutritionala corespunzatoare.
Gheorghe Mencinicopschi: Ideea principala pe care as dori sa o retina cititorii se refera la faptul ca raspunderea - si chiar vinovatia, in anumite cazuri - in perpetuarea si agravarea situatiei in materie de alimentatie nu se „localizeaza“ exclusiv in randurile producatorilor, ci ii vizeaza, deopotriva, pe consumatori. Daca vei cere „gunoi“, atunci „gunoi“ ti se va da.
T.B.: Fara indoiala, argumentatia dvs. i-a convins pe multi ca asa stau lucrurile.
G.M.: Sa nu ne facem iluzii. Sunt mult prea numerosi concetatenii nostri care nu constientizeaza relatia directa intre ceea ce mananca si sanatate. Poate ca niciodata nu va fi de ajuns sa repetam acest adevar elementar. Si, de aceea, cer scuze daca ma tot repet.
T.B.: Nu este loc aici pentru scuze. Mai ales ca nu toata lumea are suficienta capacitate de rezistenta in fata bombardamentului informational care indeamna - trebuie sa recunoastem - cu profesionalism sa se consume ceea ce doreste producatorul, indiferent de consecinte.
G.M.: Sunt mai multe cai de contracarare a publicitatii, in multe cazuri, cu adevarat, mincinoase, incorecte, de mare agresivitate si chiar cu impact considerabil. Ma gandesc, in primul rand, la faptul ca cei mai vulnerabili la o astfel de publicitate sunt copiii. Sunt tari in care se afla in vigoare o legislatie prin care se interzice sa se faca publicitate pentru alimentele destinate copiilor. In alte locuri, cum este si la noi, daca parintii cad - si ei - in capcana unei asemenea publicitati, nu fac altceva decat sa afecteze grav sanatatea propriilor copii. Deseori, chiar si adultii sunt foarte usor de pacalit.
T.B.: Exista o mare doza de credulitate, nu numai in privinta acestui tip de reclama, ci in general, cand se recurge la un bombardament informational cu tinte reprobabile.
G.M.: Si aceasta, inclusiv din cauza superficialitatii, adica a slabului efort indreptat spre intelegerea corecta a lucrurilor. De exemplu, se impune a se acorda cea mai mare atentie acelor elemente care definesc calitatile unui anumit aliment. Or, in foarte multe cazuri, nu se mentioneaza calitatile nutritive ale alimentului, ci se arata peisaje frumoase, fete si baieti frumosi, cu totii plini de viata; astfel, se sugereaza...
T.B.: ... subliminal...
G.M.: ...exact, se sugereaza ca vom arata cu totii la fel de frumosi daca vom consuma respectivul aliment. Fiecare trebuie „sa intre la idei“ ori de cate ori reclamele nu fac trimitere directa la calitatile nutritionale ale alimentelor. Trebuie sa sesizeze ca, la mijloc, este ceva suspect. Publicitatea se adreseaza, de cele mai multe ori, emotionalului, iar in acest fel suntem indemnati sa consumam un anumit produs, chiar daca ne afecteaza sanatatea. Tocmai, in conditiile descrise, devenim sclavii anumitor alimente, suntem dependenti de ele, iar acest fapt este, de-a dreptul, extrem de nociv.
T.B.: Aici avem de-a face, neindoios, cu o mare problema de ordin deontologic, dar ar fi o mare naivitate - ca atunci cand este vorba despre bani, despre multi bani - sa facem apel la necesitatea respectarii principiilor etice. Ceea ce, insa, merita sa se discute, se refera la faptul ca unii specialisti consacrati, cu vizibilitate, fac jocul celor care - cum ati spus si dvs. - recurg la publicitate mincinoasa.
G.M.: Aveti perfecta dreptate. Cei care se lasa prada unor asemenea practici se descalifica, se compromit. Evident, incalcarea principiilor deonotologice face foarte mult rau.
T.B.: Va propunem, in continuare, dat fiind profilul publicistic al Universului ingineresc, sa ne concentram atentia asupra industriei alimentare. Avem in vedere faptul ca tehnologiile moderne, cele care asigura un inalt randament, nu determina, in anumite imprejurari, decat diseminarea unor produse alimentare nocive, adica ne confruntam cu o situatie in fata careia cea mai paguboasa reactie ar fi cea de resemnare.
G.M.: Sigur, nu este cazul sa generalizam. N-as vrea sa se inteleaga, nici macar o clipa, ca nu exista produse alimentare realizate prin procedee industriale care sa nu corespunda exigentelor atat de des evocate in cursul convorbirii noastre. Cand spun acceptabile, ma gandesc, in primul rand, la continutul nutritional. Si in aceasta ordine de idei, nu pot sa nu mentionez rolul decisiv al consumatorilor. Avem de-a face - si in privinta produselor alimentare realizate cu procedee industriale - cu actiunea legii cererii si ofertei. Daca o masa critica de consumatori va fi atrasa, inainte de toate, de calitatile nutritionale ale produsului, nu numai de gustul acestuia, de alti factori la care m-am mai referit, producatorii vor fi nevoiti sa urmeze trendul cererii. Vor ramane in stoc cu produsele neagreate din punct de vedere nutritional. Sigur, daca se vor realiza predominant produse de calitate, intervin si costurile aferente, costuri care se transfera in pret.
T.B.: Trebuie sa se tina seama de cererea solvabila, de puterea de cumparare, la care m-am referit in prima parte a convorbirii.
G.M.: De acord cu dvs. Avem de-a face cu o problema de optimizare si in cazul producatorilor, si in cel al consumatorilor. Acolo unde interesele se intersecteaza, se suprapun, se afla si zona solutiilor reciproc acceptabile. Inainte de toate, am in vedere educatia nutritionala care poate si trebuie sa influenteze, simultan, cererea si oferta. Adica, in calitate de consumatori, vom putea alege alimente tot mai sanatoase. In acest fel, ii vom disciplina - ca sa zic asa - si pe producatori. In cazul intreprinderilor, daca isi asigura un anumit profit, nu se inregistreaza dificultati deosebite in orientarea intregii productii spre bunurile alimentare cu calitati nutritionale certe. Exista, in acest sens, numeroase exemple. Se impune sa precizam, fara echivoc, ca si tehnologiile actuale permit obtinerea unor alimente exclusiv sanatoase. Fara utilizarea unor aditivi alimentari, fara utilizarea unor arome artificiale, fara utilizarea unor ingrediente daunatoare sanatatii.
T.B.: Vedeti, chiar in aceste zile, se desfasoara o discutie aprinsa in legatura cu folosirea unor ingrediente daunatoare in industria de panificatie. Este un semnal care releva importanta respectarii in industria alimentara a unor exigente elementare in materie de sanatate publica.
G.M.: Este un semnal puternic, extrem de instructiv. Reactia majoritatii producatorilor, a patronatelor arata ca, in industria de panificatie, ca si in cea a laptelui, este posibil sa se produca exclusiv alimente care sa corespunda tuturor cerintelor de ordin calitativ, nutritional despre care s-a vorbit pana acum. Sunt numeroase sortimente de paine fara aditivi alimentari, fara coloranti, fara conservanti, fara alte substante inadecvate.
T.B.: Aici, credem, intervine si obligatia producatorului de a intocmi corespunzator, inclusiv onest, etichetele in vederea unei informari corecte a consumatorilor.
G.M.: Ati atins un aspect esential. Singura noastra sursa de informare, care angajeaza si raspunderea producatorului, este eticheta. Aici nu mai avem de-a face cu un comportament facultativ. Aici trebuia ca legea sa-si produca efectele. Or, legea prevede, in mod expres, etichetarea corecta a alimentului. Doua tipuri de etichete sunt obligatorii. Este vorba despre eticheta compozitionala, care precizeaza ingredientele folosite la fabricarea alimentului, scrise in ordinea descrescatoare a cantitatilor. Deci, primul ingredient este si cel mai important. Este obligatoriu sa se specifice aditivii alimentari, e-urile, aromele artificiale. A doua eticheta obligatorie vizeaza alergenii continuti in produsul alimentar. Bunaoara, daca respectivul aliment contine urme de arahide sau urme de ou, acestea avand efect alergen. A treia eticheta este optionala si contine elementele nutritionale. De exemplu, se specifica, in primul rand, cantitatea de proteina din respectivul aliment, adica separat proteine de origine animala si de origine vegetala, ce cantitate de glucide se afla in acel aliment, glucide cu absorbtie lenta ori rapida, apoi, cantitatea de lipide, ce cantitate de grasimi exista in aliment, minerale, vitamine s.a.m.d.
T.B.: Concluzia ar fi ca exista mijloace de informare suficiente, care se constituie si in mijloace de protectie.
G.M.: Exista, fireste. Totul este sa recurgem la ele. Revin, deci, la procesul de constientizare - de la copilarie si tinerete pana la senectute - a ceea ce trebuie sa insemne o alimentatie sanatoasa. Este, in esenta, ceea ce am numit formarea unei culturi nutritionale, macar la nivel minim. Avem, cum s-a demonstrat, posibilitatea unei largi si competente documentari. In acest fel, vom fi bine informati.
T.B.: Inclusiv lucrarile dvs. care se bucura de o larga circulatie pun accentul pe un tip de documentare care ne ajuta sa ne orientam mai bine in complicatele componente ale alimentatiei.
G.M.: Pana la lucrari de informare, de documentare, de explicare, de interpretare, avem cu totii acces la etichetele despre care am vorbit. Sa nu subapreciem rolul lor.
T.B.: Nu totdeauna este lesne de interpretat ceea ce contin etichetele. Trebuie sa existe un minimum de cunostinte despre ceea ce este bun si ceea ce este mai putin bun. Or, etichetele nu spun asa ceva. De la proteine la lipide, avem o gama extrem de variata de efecte. Nu mai amintesc de oportunitatea sau inoportunitatea consumului de anumite alimente raportat la starea de sanatate specifica a individului.
G.M.: N-am vrut sa se inteleaga nicio clipa ca subapreciez o informare superioara celei furnizate de etichete. Sa va raspund, pe rand, la remarcile dvs. Sunt persoane care au anumite intolerante alimentare. Ele insele trebuie sa stie ce le face bine si ce le face rau.
T.B.: Aici s-ar cuveni sa intervina medicul. In anumite situatii, rolul lui este esential in orientarea alimentatiei pacientului, la nivel individual, de caz, desigur.
G.M.: Asa este, neindoios. Revin la eticheta nutritionala care, de regula, insoteste alimentele sanatoase. Pe fondul a ceea ce stie de la medic, consumatorul isi poate da seama mai bine cum sa-si orienteze alimentatia. De exemplu, m-am referit la grasimile continute in diferite alimente. Este vorba despre acizi grasi saturati sau sunt grasimi monosaturate ori grasimi sanatoase, precum omega 3. Fiecare categorie are, ca sa spun asa, propriul profil care se cere bine cunoscut de consumatori. Nu se poate proceda in materie de alimentatie la intamplare, fara un minimum de cunostinte.
T.B.: Mi-as permite aici si o observatie gazetareasca. In ultimul timp, poate si din cauza inmultirii bolilor legate de nutritie, a crescut interesul public fata de cunoasterea, fie si numai la nivel elementar, a temelor la care v-ati referit si dvs. in cursul acestei convorbiri.
G.M.: Este o observatie care depaseste, dupa opinia mea, abordarea pe care ati numit-o gazetareasca. Avem de-a face cu un inceput modest de constientizare a faptului ca propria sanatate, sanatatea celor apropiati, se afla in relatie directa cu tipul de alimentatie pe care il folosim. Este un inceput, dar unul incurajator, ceea ce arata ca nu este o utopie obiectivul de a promova o cultura nutritionala adecvata. Aici, desigur, producatorii au un cuvant greu de spus, insa nici pasivitatea consumatorului nu trebuie incurajata. Dimpotriva.
T.B.: Ne exprimam satisfactia ca am putut, cu ajutorul dvs., sa transmitem acest mesaj, mai ales in preajma sarbatorilor sfarsitului de an. Va uram dvs. si traditionalul „La multi ani!“ si va multumim pentru consideratiile expuse. Ne vor fi, suntem convinsi, de folos si de sarbatori.
G.M.: Sunt bucuros ca am avut prilejul s-o fac. La multi ani!