Mihail Balanescu, membru de onoare al Academiei Romane, la 90 de ani
Data: 16 - 31 decembrie 2012 2012
Sa nu te lasi invins niciodata
Comunitatea academica l-a sarbatorit, intr-o sesiune stiintifica, desfasurata in Aula Academiei Romane, pe dr. ing. Mihail Balanescu, membru de onoare al Academiei, la implinirea varstei de 90 de ani; ani pe care ii poarta, cum s-a spus... cu tinerete. Despre viata si activitatea sa, au vorbit, cu caldura, cu argumentele pe care numai faptele remarcabile le pot aduce, acad. Ionel Valentin Vlad, vicepresedinte al Academiei Romane, Radu Ciuceanu, directorul Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, acad. Horia Scutaru, presedintele Sectiei de Stiinte Fizice a Academiei Romane, Nicolae Penes, autorul lucrarii Dr. ing. Mihail Balanescu - Marturiile unui luptator si, fireste, sarbatoritul. Cum se cuvine in asemenea imprejurari, a fost depanata istoria Institutului de Fizica Atomica, aceasta citadela a stiintei romanesti, au fost evocati cei care au scris-o cu ideile, conceptiile, inovatiile si faptele lor, cu deosebire ale unuia dintre cei care i s-au dedicat cu ce a avut mai bun - Mihail Balanescu, ajuns la varsta patriarhala.
Acad. Horia Hulubei - „omul providential al vietii mele“
Cea mai mare parte a studiilor universitare - la Facultatea de Constructii - Instalatii a Politehnicii din Bucuresti - a fost parcursa in perioada celui de-Al Doilea Razboi Mondial, perioada extrem de dificila, care a marcat, pentru multa vreme, destinul tarii si al oamenilor ei, asa cum aveau s-o confirme si momente, cu adevarat dramatice, din viata tanarului absolvent, incepand cu anul 1945. Dedicat stiintei, dar si activitatii practice, cel care obtinuse calificativul „Magna cum laude“, Mihail Balanescu, s-a afirmat cu excelenta in domeniile fizicii si energeticii nucleare. E adevarat, si-a inceput cariera ca inginer constructor, domeniu in care, cum se stie, s-a inregistrat, chiar in primii ani postbelici, o efervescenta demna de consemnat. In 1949 l-a intalnit pe acad. Horia Hulubei, pe care l-a numit, cu emotie, „omul providential al vietii mele“, savantul care i-a fost „mentor, dar si protector in momentele grele ale vietii“. Ca sa percepem forta modelatoare a unei mari personalitati, este necesar sa sintetizam elementele de ordin biografic si autobiografic, definitorii pentru un veritabil savant, afirmat cu putere si in domeniul managementului stiintei.
Vorbitorii au tinut sa precizeze ca, la 22 noiembrie a.c., s-au implinit 40 de ani de cand acad. Horia Hulubei a luat drumul vesniciei, dar figura sa luminoasa continua sa staruie in amintirile fostilor discipoli si colaboratori. Intre ei, dr. ing. Mihail Balanescu. Exista in istoria stiintei si tehnicii romanesti traditia predarii si preluarii de stafeta intre generatii, traditie ilustrata cum nu se poate mai convingator, de raporturile dintre mentor, Horia Hulubei, si cel care a fost sarbatorit recent de Academia Romana, Mihail Balanescu.
S-a relevat ca absolventul Liceului Internat din Iasi, Horia Hulubei, a fost ales sa plece in Franta pentru o scoala de pilotaj si, reintors in tara, a participat la lupta de pe frontul de la Namoloasa, unde a fost ranit si a primit Legiunea de Onoare franceza in grad de cavaler. A urmat cursurile Facultatii de Fizica de la Universitatea ieseana, dupa care a plecat in Franta, ca bursier, unde a ramas pana in anul 1940, in laboratoarele Facultatii de Fizica - Chimie de la Sorbona. Si-a luat doctoratul cu teza Efectul Compton Multiplu, obtinand calificativul Le tres honorable, fiind apreciat cu deosebire de Marie Curie. Ar fi putut sa ramana in Franta sau sa dea curs invitatiei lui Einstein de a face parte din grupul Manhattan, insa a preferat sa se intoarca in tara, cu un gand hotarat: „sa infiintez un institut de fizica atomica si voi forma fizicieni pentru aceasta activitate“. A mai trecut ceva vreme pana atunci, deoarece, in 1949, a fost arestat, dar eliberat la presiunea lumii stiintifice internationale. Cerandu-si scuze, Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a intrebat ce ar dori sa faca. Raspunsul a fost prompt si categoric: „Sa infiintez un institut de fizica atomica“. Nu mai putin prompta a fost aprobarea data de Gheorghe Gheorghiu-Dej, care i-a spus ca, din acel moment, institutul era infiintat si ca Horia Hulubei fusese numit director. La putin timp, tanarul pe atunci Mihail Balanescu a fost chemat de Horia Hulubei si, dupa un interviu de o ora, a fost acceptat ca apropiat colaborator si asa a ramas pana in 1972, cand savantul s-a stins din viata.
La Institutul de Fizica Atomica, Mihail Balanescu a parcurs toate treptele ie-rarhiei stiintifice si manageriale pana la functiile de decizie - inginer-sef, director tehnic. A facut parte din ceea ce s-a numit „echipa de aur“. A staruit in aplicarea conceptiei despre creatia stiintifico-tehnica a academicianului Horia Hulubei, si anume aceea ca „o cercetare trebuie sa inceapa de la o idee si sa fie dusa pana la valorificarea industriala a rezultatelor“. Aceasta impunea o abordare multi si interdisciplinara specifica tehnologiei nucleare si aplicarii ei (mai multe specialitati ale ingineriei, fizica, chimia, matematica, medicina s.a.). Au fost urmarite trei directii principale - cercetarea fundamentala, experimentala si ingineria nucleara cu componentele ei, cercetare-dezvoltare si aplicatii ale tehnicilor si tehnologiilor noi in industrie, agricultura, medicina, geologie etc. Cu timpul, Institutul de Fizica Atomica a devenit o emblema a cercetarii romanesti pe plan national si international.
Horia Hulubei s-a dovedit a fi o sansa pentru Mihail Balanescu si cand, in 1958, a fost arestat si trimis, pana in 1962, in „gulagul romanesc“, la Periprava, „imperiul ucigas al stufului“. Atunci, Horia Hulubei, impreuna cu Gheorghe Gaston Marin, a facut demersuri pentru a fi eliberat, „din lipsa de probe“. Un timp, Mihail Balanescu, „omul cu dosarul dupa el“, a fost nevoit sa ocupe functia de muncitor necalificat la modernizarea centralei termice de la Grozavesti, desi functia sa reala era de inginer. Avea 36 de ani. Au fost clipe grele, dar a urmat cu credinta cuvintele bunicului sau: „Sa nu te lasi invins niciodata“. Apoi, lucrurile au inceput sa reintre pe un fagas normal dupa ce, in 1963, Mihail Balanescu a fost reintegrat la IFA, unde a desfasurat o rodnica activitate de cercetare si management stiintific. In paralel, a lucrat la teza de doctorat si a efectuat stagii de lucru la Grenoble si Saclay, in Franta. La reuniunea de la Academia Romana, s-au amintit, intre calitatile deosebite ale lui Horia Hulubei, profesionalismul, sociabilitatea, un amestec rar de vizionarism si realism, un profund spirit de analiza si sinteza.
In plina putere de munca si dornic sa fie de folos
Dupa 1972, la conducerea Institutului a urmat acad. Ioan Ursu, o a doua sansa pentru Institut si pentru oamenii lui. In anii care au urmat s-au finalizat Centrul National Integrat de Invatamant, Cercetare, Productie, de pe Platforma Magurele, Institutul de Reactori Nucleari Energetici de la Pitesti, Centrul de productie radio-chimica si Centrul de pregatire a cadrelor de specialisti pentru implementarea programului de aplicatii pasnice a energiei nucleare. Cum se vede, a fost vorba despre o conceptie integratoare de larga perspectiva, exemplu de abordare strategica, valabil si pentru celelalte domenii ale creatiei tehnico-stiintifice. Tot la adunarea de la Academia Romana, s-a subliniat necesitatea ca asemenea experiente sa fie preluate si imbogatite in noile conditii interne si internationale.
In ceea ce-l priveste pe dr. ing. Mihail Balanescu, s-a reamintit ca domeniile de referinta in care s-a remarcat cu excelenta cercetarea din acest Institut au fost: energetica nucleara, electronica, calculatoarele electronice, plasma, laserii. Pana in anul 1984, Mihail Balanescu a fost director al Programului National de cercetare si dezvoltarea tehnologica si aplicata a tehnicilor nucleare. Si a venit... vremea pensionarii, cand omul de stiinta a revenit in satul natal, la Gura Vadului, unde, tot potrivit ideii lui Horia Hulubei, a infiintat o intreprindere mica de fabricare a filtrelor si sistemelor de purificare a aerului. Gandul incoltise mai demult, de cand era in Franta, unde a citit despre tehnologia purificarii aerului cu ajutorul unor filtre pentru retinerea aerosolilor radioactivi. Un inceput de drum, dupa ce isi publicase ideile in reviste de specialitate din Romania, Europa si SUA. Pe baza acestei tehnologii, dupa 1990, a dezvoltat singura firma din Romania care produce filtre de tip HEPA, conform standardelor internationale.
In plina putere de munca, dornic sa fie de folos, Mihail Balanescu a intrat in politica, dar, de retinut, a facut-o si de pe pozitiile unui om de stiinta. A fost ales in doua legislaturi, ca deputat (1990 - 1992), presedintele Comisiei pentru protectia mediului, si senator (1996 - 2000), secretar al Comisiei de integrare europeana a celor doua Camere.
Incununarea intregii activitati stiintifice avea sa vina in anul 2004, cand, pentru initiativele si contributiile in domeniul tehnologiei nucleare si protectiei mediului, monitorizate din anul 1964, American Nuclear Society i-a acordat omului de stiinta roman cea mai inalta distinctie - Medalia Alvin Weinberg. Motivatia de o simplitate plina de sensuri: „pentru contributii originale in tehnologia nucleara, management stiintific si protectia mediului intern si international“. O recunoastere binemeritata a intregii activitati, de aproape saizeci de ani, din care peste jumatate de veac dedicat tehnologiei nucleare.
Cum Mihail Balanescu isi poarta „cu tinerete“ cei 90 de ani, este hotarat sa nu se lase invins de timp, ca sa-l puna sa lucreze pentru el, sa fie de folos celor care mai au nevoie. Si este nevoie de asemenea oameni. Ca urmare, se implica in proiectul constructiei celui mai mare laser din lume, de la Magurele. Priveste spre viitor cu optimism, dar mai ales cu responsabilitatea celui care poate aprecia valoarea vietii in fapte pe care si le asuma pentru a adauga altele spre cinstirea inaintasilor si spre indemn celor mai tineri. Sa retinem cheia reusitei: sa nu te lasi invins niciodata!
Alte articole



