Noua Enciclopedie a Romaniei, o opera cultural-stiintifica pe masura exigentelor Mileniului III

Acest final de an a fost marcat de un eveniment deosebit de important gazduit de Academia Romana: s-a lansat, in urma unei laborioase activitati stiintifice, varianta finala a structurii Noii Enciclopedii a Romanei, o lucrare monumentala despre a carei conceptie si modalitate de realizare Univers ingineresc a informat inca din 2009, cand a demarat faza preliminara de elaborare a proiectului. Atunci, nu putine au fost vocile care au sustinut cel putin doua idei care s-au dovedit, pana la urma, eronate, si anume ca preocuparile curente ale celor angajati in proiect nu vor permite sa se dedice acestuia cu toate energiile lor creative si ca nu exista premisele necesare, atat de ordin conceptual, cat si practic, pentru a se transforma intentiile in fapte. Reuniunea despre care relatam a infirmat ambele „rezerve“, declansand, astfel, etapa cea mai dificila si, in acelasi timp, cea mai importanta, de realizare a unei idei - de data aceasta, sustinuta unanim de participanti - care incorporeaza, deopotriva, spiritul patriotic si determinarea stiintifica si culturala a celor care s-au angajat sa duca pana la capat o lucrare cu radacini adanci in istoria nationala, ca parte organica din cea universala.

O mostenire de pret, un model care se cere aprofundat si imbunatatit
Pe buna dreptate, participantii la reuniunea de la Academia Romana au facut deseori trimitere la cel mai de seama model in domeniul enciclopedic, care ne-a ramas mostenire atat generatiilor actuale, cat si celor viitoare. Este vorba despre cele patru monumentale volume ale Enciclopediei Romaniei, publicate in perioada 1938 - 1943.
In prefata pe care initiatorul acestei vaste lucrari, acad. Dimitrie Gusti, a scris-o pentru primul volum se evoca avatarurile demersurilor indreptate spre elaborarea unei Enciclopedii a Romaniei la dimensiunile si valoarea celor din Occident.
Este vorba despre un anteproiect, gandit inca din 1920, de Dimitrie Gusti, impreuna cu Vasile Parvan si Nicolae Iorga. Materialele pregatitoare au fost asigurate in special de Institutul Social Roman, care a optat pentru un proces relativ indelungat, cu punct de pornire elaborarea unui „Dictionar social, economic si politic al Romaniei“. Proiectul, insa, nu s-a putut realiza vreme indelungata, dar, intre timp, se clarificasera multe aspecte importante, in special cele legate de structura amplei lucrari, precum si de personalitatile care isi asumasera marea responsabilitate de a o elabora.
S-a ajuns la concluzia ca este necesara cuprinderea unei tematici esentiale in sase volume, fiecare cu peste 1000 de pagini format A4. Primul viza toate elementele referitoare la statul roman, al doilea - intitulat Tara Romaneasca - se referea la orasele si judetele Romaniei, al treilea era consacrat economiei nationale, iar al patrulea detalia aceasta tematica prin prezentarea intreprinderilor si institutiilor economice. Al cincilea volum urma sa fie dedicat culturii nationale, iar al saselea - institutiilor si personalitatilor culturale. Vitregia vremurilor - intrarea Romaniei in razboi, in 1941, si evenimentele care au urmat - au impiedicat realizarea integrala a proiectului: au aparut numai patru din cele sase volume.
Dimitrie Gusti scria ca „Enciclopedia Romaniei este marea datorie implinita a unei generatii ce are o profunda constiinta de propria-i forta si de propria-i misiune. Ea urmareste a fi un instrument de cercetare si de informatie, o lucrare temeinica si esentiala, in care netagaduitul avant al zilelor noastre sa gaseasca hrana substantiala si sanatoasa care sa-i dea vigoare si temeinicie, o perspectiva mai luminoasa asupra viitorului“. Sunt cuvinte profetice, carora alte generatii le vor da substanta si finalitate.
Notam ca, in structurile care au asigurat aparitia celor patru volume, s-au aflat, alaturi de alti exponenti ai stiintei si culturii, ingineri de prestigiu. Astfel, in Comitetul de directie care a coordonat intreaga activitate, impreuna cu profesorul Dimitrie Gusti (presedinte), functia de administrator delegat a indeplinit-o inginerul Constantin Orghidan. In Comitetul de redactare a fost inclus ing. dr. N. Arcadian. Din Comitetul de gestiune faceau parte, intre altii, prof. ing. Ioan Bujoiu, ing. Ioan Gigurtu (care a fost si prim-ministru in 1940), precum si ing. Constantin Orghidan. O parte dintre ei au fost desemnati si in Consiliul de Administratie.
Numerosi ingineri au participat mai ales la elaborarea volumului al patrulea, consacrat economiei, intre care E. Bodea (din Directia Generala a Societatii de Gaz si Electricitate), N. Caranfil (pe atunci ministrul Romaniei la Sofia), S. Frasie (subdirector la PTT), M. Manoilescu (profesor la Scoala Politehnica din Bucuresti), F. Manoliu (asistent la Scoala Politehnica din Bucuresti), I. Manoliu (de la Directia Generala a Porturilor si Cailor de Navigatie pe Apa), I. Miclescu (directorul general al societatii Nitrogen), I. Mihalache (director general in Ministerul Lucrarilor Publice si Comunicatiilor), V. Misicu (directorul Oficiului de Studii al CFR), V. Puscariu (asistent la Facultatea de Stiinte din Cluj - Timisoara), S. Radulescu (directorul Aviatiei Civile). Este de prisos sa mai subliniem valoarea studiilor pe care asemenea autori au conferit-o, in domeniile lor de activitate, Enciclopediei Romaniei.

Dezbaterile preliminarii: achizitia elementelor conceptuale esentiale
In perioada care a trecut de la inceputul anului 2009, participantii la faza preliminara a proiectului au examinat mai multe viziuni divergente, dintre care cele mai importante au privit trecerea neintarziata la elaborarea capitolelor, si, pe o pozitie opusa, necesitatea de a se clarifica mai intai profilul proiectului. Cele doua directii divergente au fost armonizate, prin consens: incepand cu luna iunie 2009, a fost deschisa seria de dezbateri, denumite „duale“, in sensul ca s-a procedat, pe de-o parte, la elaborarea prospectelor unor capitole definitorii pentru orice enciclopedie, iar, pe de alta parte, pe aceasta baza, s-a aprofundat profilul noii enciclopedii. De asemenea, s-au analizat cadrul organizatoric cel mai potrivit pentru demararea si elaborarea proiectului (inclusiv calendarul propus), precum si structura pe volume a Noii Enciclopedii a Romaniei. In cursul tuturor dezbaterilor a fost abordat, din cele mai diferite unghiuri, posibilul cadru organizatoric pentru demararea si elaborarea proiectului. Au fost formulate numeroase propuneri. Dezbaterea fiecareia dintre ele a necesitat ample argumentari, dar doua concluzii s-au impus:
? pentru a se putea inainta in demersul la care ne referim, s-a ajuns la delimitarea a doua faze distincte, dar strans interconectate, si anume faza demararii Noii Enciclopedii a Romaniei si faza realizarii propriu-zise a proiectului.
? majoritatea propunerilor aveau drept fundal ideea ca Academia Romana este, prin vocatie, institutia sub cupola careia o asemenea lucrare fundamentala ar putea fi realizata cu succes.
Pentru prima faza, cea a demararii proiectului, s-a conturat parerea generala potrivit careia cadrul organizatoric cel mai potrivit este Comitetul National Roman Grupul de reflectie E.S.E.N. al Academiei Romane; ca si in cazul precedentelor teme coordonate, Grupul de reflectie E.S.E.N., impreuna cu Banca Nationala a Romaniei, a demarat proiectul, antrenand largi categorii de cercetatori profund interesati (membri ai Academiei Romane, ai Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, ai altor academii de profil, nationale si europene, ai institutelor de cercetare academice si universitare, reprezentanti ai societatii civile, cultelor, elevilor, studentilor, doctoranzilor).

Profilul proiectului, un demers stiintific laborios
Punctul de pornire l-a constituit definirea locului si rolului pe care Noua Enciclopedie a Romaniei trebuie sa-l ocupe in ansamblul preocuparilor universale in domeniu. S-au identificat trei generatii de enciclopedii, prima din secolele XVI - XVII, a doua pana la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial (aici integrandu-se si Enciclopedia Romaniei din anii 1938 - 1943, realizata sub conducerea acad. Dimitrie Gusti) si a treia din perioada postbelica.
Odata cu intrarea in secolul XXI, atat in tarile cu traditie si experienta in acest domeniu, cat si in altele, s-a intensificat actiunea de editare a enciclopediilor, pe o noua scara; de pilda, UE a lansat, la 20 noiembrie 2008, o enciclopedie online a culturii europene (intitulata  Europeana), care cuprinde peste doua milioane de „obiecte“ digitalizate, un pandant al gigantului american Google Library, ce a debutat in 2004 si care, la randul lui, a inclus scanarea a peste 10 milioane de carti si a altor lucrari din lumea intreaga.
Dezbaterile preliminarii au relevat ca enciclopediile de generatia a treia marcheaza o schimbare radicala a raporturilor dintre stiinta si politica, dintre oamenii de stiinta si cei ce conduc statele, deoarece are drept principala trasatura incorporarea viziunilor asupra viitorului. Or, in aceasta dimensiune, nu mai pot exista strategii si politici rationale „independente“ de stiinta: oamenii de stiinta, inclusiv cei din domeniul stiintelor tehnice, foarte strans legati si de economie, sunt pusi in situatia sa ofere societatii, umanitatii, inclusiv politicienilor, tot ceea ce stiu, sa nu treaca sub tacere ceea ce inca nu stiu, sa faca loc punctelor de vedere diferite conturate in cercetare si sa le analizeze cat mai obiectiv.
In concluzie, s-a conturat urmatoarea viziune:
? Noua Enciclopedie a Romaniei va fi pregatita si editata intr-o forma duala: tiparita, dar si pe Internet, CD?ROM (formatul multimedia oferind multe plusuri fata de textul scris - film, harti, planse, muzica etc.);
? o enciclopedie de generatia a treia, adica o enciclopedie care, pe langa dimensiunile trecutului si prezentului, este menita sa incorporeze organic viziunile asupra viitorului (care sa poata sta la baza diferitelor strategii, politici, programe de actiune etc.);
? o enciclopedie de generatia a treia trebuie sa evite ingustimile, inchistarile, singularizarile, precum si cenzurile de tot felul.

O cercetare stiintifica inter si multidisciplinara
Toate fazele preliminarii s-au constituit intr-o activitate care a purtat si poarta caracteristicile esentiale ale unei cercetari stiintifice de mare amploare, care a implicat participarea unor largi categorii de slujitori ai stiintei, intre care cei din domeniul ingineriei. Este vorba atat despre membri ai comunitatilor academice si universitare, cat si despre cei care lucreaza in economia reala. In acest fel a fost posibil sa se evite viziunile unilaterale si sa se promoveze inter si multidisciplinaritatea ca modalitate definitorie a intregului demers stiintific.
Intre concluziile care s-au putut formula, cateva se cer subliniate, deoarece ofera o larga deschidere nu numai asupra modului in care se elaboreaza Noua Enciclopedie a Romaniei, ci si asupra conceperii si desfasurarii cercetarii stiintifice in toate domeniile.
1. O prima concluzie: confruntarile dintre idei si pozitii opuse, existente la un moment dat in cercetare, accelereaza dezvoltarea stiintei.
Unele idei se vor dovedi corecte, altele eronate, dar corectitudinea nu poate fi decretata. Ea se decanteaza in insusi jocul infruntarii dintre ipoteze, din progeniturile lor si chiar degenerarile lor, caci fiecare individ, grup, miscare, comunitate, ipoteza parcurge un vast proces de evaluare, astfel incat „mintea de masa creste si invata, chiar si atunci cand adopta hotarari gresite“. Aceasta este calea magistrala a dezvoltarii stiintei.
Ceea ce, la un moment dat, apare ca fiind o idee, o parere gresita, o „gafa“, evident ca va trebui sa fie combatuta cu argumente, dar nu trebuie nici ignorata, nici sanctionata.
2. O a doua concluzie: dezbaterea si confruntarea de opinii poate nu numai sa faciliteze dezvoltarea stiintei, dar si sa blocheze avansul acesteia.
Cand se inregistreaza o asemenea situatie? Ori de cate ori dezbaterea coboara din campul infruntarii intre ipotezele stiintifice in ringul puterii politice si al argumentelor de autoritate; atunci, indiferent de rezultatele imediate, in ultima instanta, se vor produce victime la toate nivelurile societatii.
Pornindu-se de la aceste concluzii, intreaga activitate preliminara a fost definita si prin promovarea unei atmosfere in care s-a incurajat exprimarea rezultatelor cercetarilor, fara niciun fel de oprelisti institutionale, de autoritate, de putere etc., evitandu-se, cu orice pret, substituirea confruntarilor stiintifice cu recurgerea la argumente de autoritate. Ori de cate ori o ipoteza nu intalneste obiectii din partea unei idei opuse trebuie sa devenim circumspecti. Este o idee-forta, valabila, cum s-a mai remarcat, in orice demers stiintific.
Concretizata la procesul de elaborare a Noii Enciclopedii a Romaniei, aceasta idee a dus la conturarea unei platforme pentru analiza critica a realitatilor. S-a reamintit ca primele generatii de enciclopedii nu s?au putut sustrage (si multe dintre ele nici macar nu au intentionat sa se sustraga) politicului promovand o critica ascutita la adresa diverselor structuri sociale (vezi, de pilda, istoria Enciclopediei franceze). A treia generatie de enciclopedii ofera o noua platforma pentru analiza critica, obiectiva, a realitatilor, deoarece in dezvoltarea functiilor precedentelor doua generatii (si anume aceea de explicare a lumii si aceea a descifrarii cailor de schimbare a societatii) adauga, mai presus de toate, pe aceea de a conserva civilizatia si specia umana, de a conserva lumea. Aici intervine conceptul de dezvoltare durabila, care a facut si face obiectul unor sistematice analize desfasurate sub egida Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania (AGIR) si Academiei de Stiinte Tehnice din Romania (ASTR), unele in colaborare cu Asociatia Generala a Economistilor din Romania (AGER).
In consecinta, analiza obiectiva a diverselor optiuni, idei si perspective ofera pentru prima data necesitatea si posibilitatea decantarii „interesului general uman“. Aceasta nu numai ca nu presupune ignorarea realitatilor locale, nationale, regionale etc., ci chiar, dimpotriva, obliga la identificarea cat mai amanuntita a acestor interese, care sunt interese general umane in expresia lor particulara. Numai printr?o analiza comparata a tuturor acestor interese se poate ajunge la definirea intereselor general umane, firul calauzitor al intregii activitati de elaborare a Noii Enciclopedii a Romaniei.

Evaluari de etapa
Reuniunea din Aula Academiei Romane (la care ne-am referit la inceputul acestor consemnari) a marcat lansarea propriu-zisa a proiectului, asa cum s-a conturat el in urma etapei preliminarii. Cu acest prilej, presedintele Academiei Romane, acad. Ionel Haiduc, a subliniat ca „Noua Enciclopedie a Romaniei va cuprinde tot ceea ce se poate scrie si gandi in legatura cu Romania“. S-a dat o apreciere deosebita activitatii desfasurate de cele peste 300 de persoane care s-au angajat pana acum in elaborarea lucrarii, reprezentanti a 75 de institute de cercetare stiintifica si universitati din tara si strainatate. Activitatea lor, condusa de acad. Tudorel Postolache, a permis sa se contureze cat se poate de clar structura monumentalei lucrari. Aceasta se va infatisa astfel:

Partea I - IDENTITATEA ROMANIEI
Volumul 1 - IDENTITATEA ROMANIEI - CADRE GENERALE
Volumul 2 - ORDINEA JURIDICA. PROPRIETATEA 
Volumul 3 - ROMANIA - STAT MEMBRU AL UNIUNII EUROPENE 
Volumul 4 - ROMANIA SI SFIDARILE SECOLULUI XXI 

Partea a II-a - ECONOMIA ROMANIEI 
Volumul 5 - ECONOMIA NATIONALA - CADRE GENERALE 
Volumul 6 - ECONOMIA INDUSTRIALA, TRANSPORTURILE SI SERVICIILE - CONVERGENTA CU ECONOMIA EUROPEANA SI MONDIALA
Volumul 7 - ECONOMIA AGRARA - CONVERGENTA CU ECONOMIA EUROPEANA SI MONDIALA A SECTORULUI AGRO-ALIMENTAR SI A SPATIULUI RURAL ROMANESC 
Volumul 8 - ECONOMIA MONETARA, FINANTELE PUBLICE, SISTEMUL BANCAR SI DE CREDIT - CONVERGENTA CU ECONOMIA EUROPEANA SI MONDIALA 
Volumul 9 - ECONOMIA ROMANIEI IN SERII STATISTICE - 1860 - 2010 

Partea a III-a - STAT. SOCIETATE
Volumul 10 - STAT SOCIETATE - CADRE GENERALE 
Volumul 11 - MONOGRAFIILE UNITATILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE ALE ROMANIEI 
Volumul 12 - STAREA SOCIALA A ROMANIEI - CADRE GENERALE 
Volumul 13 - HARTA SOCIALA A ROMANIEI 

Partea a IV-a - STIINTA. CULTURA. EDUCATIE. CULTE RELIGIOASE
Volumul 14 - CADRE GENERALE (Institutii si personalitati) 
Volumul 15 - SIMBOLURI ALE IDENTITATII ROMANIEI (Folclorul; Costumul popular romanesc; Enciclopedia Ortodoxiei Romanesti; Enciclopedia muzicii romanesti de la origini pana in zilele noastre; integralele Mihai Eminescu, George Enescu, Constantin Brancusi, Revista „Secolul XX“) 

*
* *
Volumul 16 - SINTEZA NOII ENCICLOPEDII A ROMANIEI IN LIMBILE ROMANA SI ENGLEZA (inclusiv indicii pe materii, bibliografici, ai tabelelor, hartilor, planselor si diagramelor din cuprinsul tuturor volumelor)

In ampla sa prezentare sustinuta in fata participantilor la reuniunea de la Academia Romana, acad. Tudorel Postolache a relevat caracterul integrator al celor 16 volume ale Noii Enciclopedii, faptul ca fiecare domeniu va fi supus unei analize de fond in stransa conditionare dintre viziunile economica, financiara, tehnologica, sociala si culturala. Vorbitorul a spus ca, in urma lucrarilor desfasurate pana acum, s-a ajuns la concluzia ferma potrivit careia „Noua Enciclopedie a Romaniei va fi pregatita si editata intr-o forma duala, tiparita, dar si multimedia, o enciclopedie nationala care, pe langa dimensiunile trecutului si prezentului, este menita sa incorporeze viziunile asupra viitorului si sa se constituie, astfel, intr-un veritabil referential din care sa fie «decupate» prin consens strategii, programe, planuri de actiuni, masuri“. Din aceste asertiuni rezulta ca se are in vedere, atunci cand se abordeaza tema finalitatii, nu numai furnizarea de informatii si cunostinte cu caracter enciclopedic, ci si a unor elemente componente strict necesare desfasurarii procesului decizional, mai ales dintr-o perspectiva strategica.
In ceea ce priveste continutul fiecarui volum, urmeaza sa se treaca la strict necesara concretizare, la impartirea pe capitole si subcapitole. De aceea, sunt de asteptat unele completari si modificari inerente intr-o activitate atat de ampla si de laborioasa. Dar, chiar din acest stadiu, este limpede ca o parte considerabila a volumelor va implica contributii ale comunitatii stiintifico-tehnice reprezentate de AGIR si ASTR. Chiar de la primul volum, este limpede ca nu ar fi posibila definirea identitatii Romaniei fara componenta ei stiintifico-tehnica. De asemenea, volumul III va impune o examinare aprofundata a calitatii Romaniei de stat membru al UE si din perspectiva Strategiei Europa 2020, in special cu elementele care vizeaza cresterea economica inteligenta. In privinta sfidarilor secolului al XXI-lea, una dintre acestea vizeaza, neindoios, „soarta“ ingineriei, tema careia - cum se stie - AGIR si ASTR i-au acordat si ii acorda cea mai mare atentie. Evident, volumele V, VI si VII, cele consacrate economiei Romaniei, incepand cu cadrele generale, continuand cu industria, transporturile si serviciile si terminand cu elementele de convergenta cu economia mondiala, toate vor incorpora aspecte esentiale ale activitatilor ingineresti, atat dintr-o perspectiva istorica, cat si dintr-una strict „tehnica“.
O discutie aparte a avut loc si la reuniunea de la Academia Romana in legatura cu partea a IV-a a setului de volume preconizat, mai ales cu componenta care vizeaza stiinta. Se impune ca in structura celor doua volume (XIV si XV) sa se opereze o serie de concretizari, astfel incat viata stiintifica romaneasca sa nu se rezume la consemnarea institutiilor si personalitatilor, ci sa vizeze un spectru mult mai larg.
Pe parcursul noii etape, vor fi aprofundate elementele la care ne-am referit, iar Univers ingineresc isi va informa sistematic cititorii asupra desfasurarii lucrarilor, cu accent pe contributiile comunitatii noastre profesionale.