Paradoxul procesului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana

În contextul analizei economice consacrate apartenenţei ţării noastre la Uniunea Europeană, am identificat una dintre problemele esenţiale ale dezvoltării României în perioada următoare: paradoxul constă în faptul că ţara cu cea mai mare valoare a indicatorului dinamic de recuperare a decalajului din perspectiva valorii PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare (PPC) în raport cu media Uniunii Europene înregistrează, în acelaşi timp, cea mai mare valoare a inegalităţii veniturilor.

La începutul lunii decembrie a.c., Eurostat a publicat datele valabile pentru anul 2016, prezentate în Tabelul 1, care cuprind repere comparative faţă de anul 2015 la liderii celor 13 ţări ale „noului val". Este vorba despre ţările care au devenit membre ale UE începând cu anul 2004.

Topul 3 al liderilor valorilor indicilor dinamici de recuperare a decalajelor rămâne acelaşi în anul 2016, cu observaţia că, în urma creşterii economice din 2016 (4,8%), România îşi majorează semnificativ diferenţa faţă de Polonia şi Lituania. Analiza datelor pentru cele 13 ţări ale „noului val" evidenţiază un rezultat de excepţie pentru România în perioada postaderare, rezultat care poate fi formulat astfel:

În premieră, valoarea ponderii PIB/locuitor (PPC) în raport cu media Uniunii Europene egalează o altă ţară din „noul val" - Croaţia, ceea ce elimină clişeul referitor la locul României şi Bulgariei în coada clasamentului statelor membre ale spaţiului comunitar.

Ţinând seama de creşterea economică din 2017, estimez că ponderea PIB/locuitor (PPC) în raport cu media Uniunii Europene va atinge, în România, în acest an, valoarea de 61% - 62%, alăturându-se, astfel, ţărilor cu valori cuprinse între 60% - 70%, respectiv Grecia, Letonia, Ungaria şi Polonia.

Subliniez că, în condiţiile în care ritmul mediu anual al creşterii PIB va atinge valoarea de 4,5% în perioada 2017 - 2025, există o probabilitate mai mare de 90% ca predicţia din lucrarea Priorităţi strategice ale României la orizont 2025, aceea că ponderea PIB/locuitor (PPC) raportată la media Uniunii Europene să fie de 80% ± 3% să se realizeze.

Şi acum, câteva consideraţii referitoare la inegalitatea veniturilor. Din perspectiva indicatorului respectiv, evaluat ca raport între veniturile cele mai mari ale 20% din populaţia unei ţări şi cele mai mici ale 29% din aceeaşi populaţie, situaţia topului 3 din toate ţările Uniunii Europene este prezentată în Tabelul 2.

În anul 2016, valoarea indicelui de inegalitate a veniturilor în România a scăzut, menţinându-se pe a doua poziţie în ansamblul ţărilor membre ale  Uniunii Europene. În consecinţă, este de reţinut că, din cele 28 de ţări ale Uniunii Europene (inclusiv Marea Britanie), numai ţările nominalizate în top 3 au valoarea acestui indicator mai mare de 7. Deci, paradoxul identificat pentru anul 2015 este în continuare valabil. Pe ansamblul Uniunii Europene, valoarea indicelui inegalităţii veniturilor populaţiei a scăzut de la 5,2 în anul 2015, la 5,1 în anul 2016. Prin urmare, este esenţială evaluarea valorii indicelui inegalităţii veniturilor în România, după aplicarea pachetului de măsuri referitoare la veniturile populaţiei din anul 2017.