In memoriam Prof. univ. em. dr. ing. EurIng DHC Octavian Bologa
Data: 16-31 decembrie 2022
Prezidiul Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR), colegii din Secția Inginerie Mecanică, precum și
comunitatea din cadrul Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR) anunță cu durere plecarea la ceruri a Prof. univ. em. dr. ing. EurIng DHC Octavian BOLOGA, fost membru titular și președinte al Secției Inginerie Mecanică, membru activ al AGIR, președinte al Sucursalei Sibiu.
Cel care avea să devină o personalitate marcantă a vieții științifice și universitare s-a născut la 15 decembrie 1948 la Sibiu și a dobândit calitatea de inginer prin absolvirea Institutului Politehnic din Cluj-Napoca, specialitatea construcții de mașini.
După terminarea facultății, a activat ca inginer tehnolog și proiectant la IRA București-Grivița și IPA Sibiu
(1971 - 1976). Din anul 1971, cariera sa a fost strâns legată de Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu (ULBS), unde a parcurs toate gradele didactice: asistent (1976 - 1979), șef de lucrări (1979 - 1990), conferențiar (1990 - 1993) și, începând din 1993, profesor. În 1986 și-a susținut, la Institutul Politehnic „Traian Vuia" din Timișoara, teza de doctorat cu titlul „Contribuții la vibroambutisarea tablelor subțiri din oțel", devenind doctor inginer și, din anul 1994. conducător științific de doctorate. Între 1981 - 1984 a fost secretar științific al Consiliului Facultății de Inginerie, iar între 1990 - 1992, secretar științific al Senatului ULBS. A fost director al Centrului de Studii și Cercetări pentru Deformări Plastice (1991) și șef al Catedrei de Mașini și Utilaje (1994).
A publicat 11 cărți în edituri prestigioase și 146 de articole în reviste, anale, buletine ale unor manifestări științifice; a participat la peste 50 de conferințe, simpozioane și congrese. În palmaresul său s-au înscris contribuții importante la dezvoltarea studiilor consacrate curgerii materialelor metalice și materialelor termoplastice asistate de vibrații, presării materialelor greu deformabile, deformării incrementale a tablelor metalice, deformării plastice rotative cu role și bile, optimizării structurale a echipamentelor de presare etc.
A rămas în conștiința publică drept un cadru didactic de excepție și formator al multor generații de specialiști.
Comunitatea științifică din România a pierdut o personalitate de mare valoare; cu toții, am pierdut un OM deosebit.
Dumnezeu să-l odihnească!