Pretuirea contributiilor la progresul stiintelor tehnice din Romania
Data: 16-31 decembrie 2022
Anul pe care îl vom încheia în curând a fost marcat de numeroase evenimente care au relevat locul și rolul comunității inginerești din țara noastră la dezvoltarea economico-socială a României în prezent și într-o largă perspectivă. În acest cadru, s-a acordat o atenție deosebită personalităților care au avut și au merite remarcabile la afirmarea tot mai puternică a științelor tehnice în condițiile profundelor schimbări care au loc în întreaga lume.
Astfel, consemnăm că, la Universitatea din Petroșani, s-au desfășurat, în perioada 6 - 7 octombrie a.c., Zilele Academiei de Științe Tehnice din România, cu tema „Eficiență și eficacitate în inginerie". Cu acest prilej, s-a acordat înaltul titlu academic de Doctor Honoris Causa academicianului Ion Bostan, membru al Academiei de Stat a Republicii Moldova; prof. univ. as. dr. ing. EurIng Mihai Mihăiță, președintele Academiei de Științe Tehnice din România și președintele Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR); prof. univ. dr. ing. Nicolae Iliaș, membru al Academiei de Științe Tehnice din România, vicepreședinte al Secției Ingineria Petrolului, Minelor și Geonomiei. De asemenea, la 21 noiembrie a.c., Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu" din Sibiu a conferit titlul de Doctor Honoris Causa prof. univ. as. dr. ing. EurIng Mihai Mihăiță.
Publicăm în numărul de față al „Universului ingineresc" comunicarea susținută de președintele AGIR și președintele de onoare al ASTR, Mihai Mihăiță.
DESPRE VIITOR
Regândirea trecutului din perspectiva zilei de mâine
La începutul secolului al XXI-lea, întrebările amenințătoare sunt mai acute decât oricând înainte: Unde mergem? Ce ne așteaptă? Vom supraviețui? Deasupra planetei atârnă sabia lui Damocles - a autodistrugerii, în cazul unui război nuclear. Sunt teme a căror importanță nu poate fi în niciun fel subestimată și, tocmai de aceea, ele cer răspunsuri adecvate, optime. Într-un asemenea demers se cere pornit de la constatarea potrivit căreia în existența sa de 45 de milioane de secole, înfățișarea Pământului s-a schimbat, continentele s-au deplasat, calota glaciară a crescut și s-a diminuat, iar specii succesive au apărut, au evoluat și au dispărut.
În ultimele două secole, schimbările s-au accelerat odată cu creșterea demografică. În doar cincizeci de ani, cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă a început să crească anormal de repede. Și s-a mai întâmplat un lucru fără precedent: rachetele lansate de pe suprafața planetei au părăsit complet biosfera. Unele au fost propulsate pe orbite în jurul Pământului, altele au călătorit spre Lună și spre alte planete.
Evident, trecutul s-a întâmplat deja. Poate fi interpretat, regândit. Dar nu poți schimba nimic din ceea ce a fost. Iar viitorul nu este programat de nimeni. Este o pagină deschisă în care își vor scrie gândurile generațiile prezente și viitoare.
În acest context, este bine să ne reamintim că, în urmă cu mulți ani, Albert Einstein a subliniat că noua eră are nevoie de noi moduri de gândire. El a spus că eliberarea energiei atomice a schimbat totul, în așa fel încât vechile noastre moduri de a gândi erau depășite.
Se știe prea bine că orice persoană se gândește mereu la ce o așteaptă în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat. Chiar și în cele mai vechi timpuri, în toate țările s-au folosit serviciile ghicitorilor și s-a recurs la vrăjitorie cu speranța că își vor afla soarta. Mulți gânditori au încercat să înțeleagă ce așteaptă omenirea. Fiecare o prezintă în felul său, într-o viziune proprie strâns legată de factorii spațiu și timp.
Bunăoară, în secolul al XVI-lea, Thomas Morus descria organizarea politică a unei națiuni insulare imaginare, oferind astfel o viziune idilică a vieții, în cea mai faimoasă și controversată operă a sa „Despre cea mai bună formă de stat și despre noua Utopie".
Dar în secolul al XX-lea, concepțiile despre destinele omenirii au început să se schimbe. Primul Război Mondial a generat producerea de tot mai multe arme de distrugere în masă, a confirmat fragilitatea lumii înconjurătoare. Omenirea și-a dat seama că poate fi rapid exterminată, iar credința în nemurire a fost puternic zdruncinată. A urmat o succesiune de crize care s-au manifestat la scara globală, inclusiv în toate domeniile culturii, artei și literaturii.
În aceste circumstanțe s-a dezvoltat genul distopiei. După ce oamenii și-au dat seama cât de ușor este să distrugi omenirea, au apărut numeroase lucrări de avertizare, mai ales în legătură cu progresul tehnologic care devine, într-o tot mai mare măsură, o componentă organică a vieții cotidiene.
La problemele globale, soluții globale
♦ Amenințarea nucleară
O caracteristică a etapei moderne este că un număr tot mai mare de probleme principale ale dezvoltării sociale, care au avut loc anterior și au fost de natură locală, capătă proporții globale și au următoarea structură:
1) probleme inter-sociale, legate de interacțiunea statelor, diverse sisteme social-economice (probleme ale păcii și dezarmării, dezvoltarea socio-economică mondială, depășirea întârzierii dezvoltării unor țări și regiuni etc.);
2) probleme antropo-sociale legate de relația dintre om și societate (probleme ale progresului științific și tehnologic, criza în sferele educației și culturii, creșterea populației, îngrijirea sănătății, adaptarea biosocială a omului și viitorul său);
3) probleme naturale și sociale globale, care rezultă din interacțiunea omului și a societății cu natura (probleme de mediu, problema resurselor, a energiei și a hranei).
Mai ales în ultimul timp, s-au acutizat la cote fără precedent problemele determinate de amenințarea unui incendiu termonuclear. Fantoma „judecății judiciare", „omnicidul", distrugerea globală a tuturor oamenilor și a tuturor bunurilor, a tuturor cuceririlor civilizației cutreieră încă planeta. Posibilitățile apariției „flăcării arzătoare" și a unei „ierni nucleare" nu sunt deloc abstracte, ele au trăsături vizibile, palpabile.
În declarația Organizației Națiunilor Unite (ONU) din 1981, s-a afirmat că orice acțiune care împinge lumea spre o catastrofă nucleară este incompatibilă cu legile moralității, cu idealurile înalte ale Cartei ONU. Cu toate acestea, tehnologia nucleară este în extensie; India, Pakistanul și Israelul produc deja arme nucleare, și alte state se pregătesc să le asimileze. Actuala situație de la centrala electronucleară din Zaporojie (Ucraina) a fost și este de natură a provoca noi îngrijorări majore. Există și un pericol tot mai mare ca armele nucleare să cadă în mâinile unor aventurieri politici iresponsabili și chiar în mâinile unor elemente criminale.
♦ Amenințarea ecologică
A doua amenințare este apropierea iminentă a unei catastrofe ecologice. De multe secole, omul folosește natura, resursele ei, fără să îi pese de completarea lor. Progresul în știință și tehnologie a trezit interes pentru calculatoare, pentru cucerirea spațiului cosmic, dar, în același timp, omul a uitat, în foarte mare măsură, de fundamentele biologice ale ființei sale, numite „pământ", „apă", „aer", care sunt esențiale pentru păstrarea vieții, pentru supraviețuirea omenirii. Otrăvirea apei, aerului, ploile acide, exploatarea devastatoare a pământului, care au dus la deșertificare, la defrișarea și la erodarea solului, pierderea unor specii biologice unice, toate acestea au reprezentat și reprezintă o amenințare majoră pentru viața umană însăși. În același timp, se impune să ținem cont nu doar de factorii fizici asociați, ci și de cei psihologici.
♦ Amenințarea demografică
Totodată, o amenințare importantă o identificăm în situația demografică. Să ne reamintim că omul a apărut pe Pământ în urmă cu mai bine de 3,5 milioane de ani și, multă vreme, populația a rămas stabilă. A fost nevoie de 200 000 de ani pentru ca populația umană să ajungă la un miliard și de numai 200 de ani pentru a crește de la un miliard la șapte miliarde de locuitori. Pe măsură ce numărul populației a crescut, utilizarea resurselor naturale ale Pământului s-a accentuat. Dacă astfel de rate de creștere continuă, atunci, până în 2030, populația Terrei va ajunge la 10 miliarde de oameni. Creșterea exponențială a populației are consecințe grave: poluarea mediului, acumularea unui număr mare de oameni în centrele urbane, menținând și chiar agravând înapoierea socio-economică a țărilor în curs de dezvoltare.
♦ Amenințarea epidemică
A patra amenințare constă în pericolul care planează asupra corporalității umane. Sub sabia lui Damocles nu se află doar natura „exterioară", nișa ecologică în care trăim, ci și natura noastră „internă", corpul nostru. Sănătatea fizică se află, totdeauna, pe unul dintre primele locuri în sistemul de valori umane, dar peste tot se înregistrează o slăbire accentuată a aparatului imunitar uman sub influența xenobioticelor și a numeroaselor stresuri sociale și personale. Oceanul de substanțe chimice din viața noastră de zi cu zi, crizele politice și zig-zag-urile economice, toate acestea afectează sistemul nervos, abilitățile de reproducere și manifestările somatice ale multor milioane de oameni. Există semne de degenerare fizică într-o serie de regiuni, o răspândire incontrolabilă, cu adevărat epidemică, a dependenței de droguri și a alcoolismului.
♦ Amenințarea informațională
De asemenea, în caracterizarea civilizației moderne, unul dintre conceptele fundamentale este cel de „informație". Informația este un concept folosit filosofic încă din cele mai vechi timpuri și a primit recent un sens nou, mai larg, datorită ciberneticii. În prezent, conceptul filosofic al unei societăți postindustriale sau informaționale a fost formulat în lucrările lui A. Bell, A. Toffler, I. Masuda și alții. Se discută perspectivele dezvoltării civilizației moderne în contextul existenței unei probleme globale și al formării unei societăți informaționale. În plus, se pretinde a fi o teorie filosofică generală a dezvoltării progresive a omenirii.
O nouă societate, un nou rol al științei și tehnicii
Conceptul de postindustrialism la care m-am referit pornește de la faptul că societatea modernă este dominată nu de sfera primară a economiei (agricultura), nu de cea secundară (industria), ci de cea terțiară (sectorul serviciilor), în care informația joacă un rol decisiv.
Noua societate bazată pe forța de muncă foarte productivă va putea, în sfârșit, să își concentreze mai mult atenția asupra creșterii copiilor, sănătății oamenilor și asupra educației acestora. Bătrânețea și singurătatea vor fi subiectul preocupărilor sale speciale. Va fi, potrivit lui A. Toffler, o societate de adevărată libertate a individului, în care o persoană va interacționa armonios cu natura. Astfel, informația influențează esențial, simultan, viața socio-culturală a unei persoane și existența sa materială. În societatea postindustrială, resursele informaționale naționale reprezintă principala sa valoare economică, cea mai mare sursă de bogăție.
În același timp, spre deosebire de consumul de materiale și energie care duce la o creștere a entropiei în univers, utilizarea informației duce la efectul opus - crește cunoștințele umane, crește organizarea în mediul înconjurător și reduce entropia.
Nu putem prezice cu adevărat viitorul, întrucât - printre multe altele - tehnologia nu este deterministă. Aceeași tehnologie ar putea crea tipuri diferite de societăți. Să luăm cazul Coreei de Sud și cel al Coreei de Nord: și una și alta au avut acces exact la aceeași tehnologie, dar au ales să o folosească în moduri cât se poate de diferite.
Progresul inteligenței artificiale și al biotehnologiei va transforma, cu siguranță, lumea, însă nu are un singur rezultat obligatoriu. Totuși, nu este ușor să gândim și să ne comportăm în mod diferit, deoarece gândurile și faptele noastre sunt constrânse, de regulă, de ideologie și sistemele sociale actuale.
Lumea se schimbă mai repede ca oricând și suntem asaltați de cantități considerabile de date, de idei, de promisiuni și de amenințări.
În trecut, cenzura funcționa prin blocarea de informații. În secolul XXI, cenzura funcționează prin bombardarea oamenilor cu informații irelevante. Efectiv, nu știm la ce să fim atenți, iar adesea ne petrecem timpul investigând și dezbătând chestiuni minore. Pe vremuri, să ai putere însemna să ai acces la date; astăzi, să ai putere înseamnă să știi ce să ignori, pe ce anume să ne concentrăm.
Gândirea pe termen scurt, mediu și lung
Dacă gândim în termeni de luni, probabil ar fi mai bine să ne concentrăm asupra problemelor imediate, cum sunt: războiul din Ucraina, criza refugiaților din Europa și altele. Dacă gândim în termeni de decenii, atunci încălzirea globală, inegalitatea crescândă și bulversările de pe piața muncii se află pe primul plan. Însă, dacă privim viața la scară mare, toate celelalte probleme și evenimente sunt eclipsate de trei procese interconectate:
1) știința converge către o dogmă atotcuprinzătoare, potrivit căreia organismele sunt algoritmi, iar viața înseamnă procesare de date;
2) inteligența se decuplează de conștiință;
3) algoritmii nonconștienți, dar deosebit de inteligenți, ar putea să ne cunoască în curând mai bine decât ne cunoaștem noi.
Dar aceste trei procese ridică trei întrebări-cheie:
1) Sunt, într-adevăr, organismele doar algoritmi, iar viața înseamnă, cu adevărat, doar procesare de date?
2) Care este mai valoroasă - inteligența sau conștiința?
3) Ce se va întâmpla cu societatea, politica și viața de zi cu zi, atunci când algoritmii nonconștienți, dar deosebit de inteligenți, ne vor cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine?
Între timp, însă, au apărut scenarii pe care nu le-au întrevăzut nici măcar maeștri ai genului horror: oameni concepuți în laborator, ființe hibride, jumătate computer, jumătate om. Profesorul de istorie Yuval Noah Harari descrie în cartea sa „Scurtă istorie a omenirii" cum știința îngăduie omului să depășească granițele biologice. Harari dă exemplul lui Alba, un iepure verde fluorescent, realizat în laborator de bioinginerii brazilieni și francezi prin implantarea unei gene de meduză într-un embrion de iepure. Revoluția științifică, susține Harari, s-ar putea dovedi cel mai important eveniment de la începutul vieții pe Pământ, după patru milioane de ani de selecție naturală. Alba se află la începutul unei noi ere, a vieții constituite în funcție de necesitate - intelligent design. Iată părerea de ateu a lui Harari:
„Istoria a început atunci când oamenii au făurit zeii și se încheie atunci când ei înșiși se transformă în zei."
N.R.: Credit foto: www.armyacademy.ro