Proiectul Strategiei Romaniei pentru Resurse Minerale Neenergetice - orizont 2035 (I)
Data: 16-31 decembrie 2022
Ministerul Economiei a publicat recent proiectul Strategiei României pentru Resurse Minerale Neenergetice - orizont 2035, document elaborat în cadrul grupului de lucru la care au participat reprezentanți ai mediului academic și universitar, patronatelor și oamenilor de afaceri, institutelor de cercetare, alți specialiști din domeniul resurselor minerale neenergetice. Fundamentarea Strategiei a pornit de la lucrarea de excelență elaborată de Academia Română - Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani, integrată în Proiectul sectorial Resursele naturale - Rezerve strategice, ce folosim și ce lăsăm generațiilor viitoare.
În Nota de fundamentare a proiectului, inițiatorii menționează că principalele direcții și obiective generale stabilite la nivelul Ministerului Economiei pentru dezvoltarea pe termen mediu și lung a domeniului resurselor minerale neenergetice sunt:
▪ auditarea resurselor minerale exploatabile din haldele și iazurile aflate în conservare în vederea identificării unor oportunități de valorificare a acestora;
▪ promovarea proiectului de realizare a ciclului integrat de producție în România pentru industria cuprului (minereu de cupru - produs finit) prin identificarea unor investitori strategici pentru producerea în țară a produselor finite din cupru cu valoare adăugată mare, în concordanță cu dezvoltarea industrială și pentru a micșora importurile de produse similare din alte țări;
▪ asigurarea exploatării superioare a grafitului pentru producerea pe teritoriul României a bateriilor;
▪ realizarea unei politici de reindustrializare națională, completă și complexă.
Prin Strategie se propune următoarea viziune: „România 2035 - țară cu industrie minieră responsabilă și transparentă, pol de dezvoltare durabilă în economia europeană pentru bunăstarea cetățenilor".
În urma reorganizării administrative și separării complete a atribuțiilor și responsabilităților pentru resursele minerale, respectiv între Ministerul Economiei (resurse minerale neenergetice) și Ministerul Energiei (resurse minerale energetice), s-a decis revizuirea documentului strategic similar elaborat în 2016, dar având la bază aspectele actuale ale economiei românești în context european, aflată în proces de tranziție de la un model bazat pe industria energofagă la un proces industrial care urmărește dezvoltarea durabilă, cu valorificarea superioară a materiilor prime și circularitate.
Publicăm, începând din acest număr, o serie de elemente esențiale incluse în proiectul de Strategie elaborat de Ministerul Economiei, instituție care are și responsabilitatea implementării prevederilor documentului după intrarea lui în vigoare, a monitorizării, evaluării și actualizării continue a acestuia.
Propunere ca zăcămintele cu resurse minerale să fie declarate de importanță publică
În momentul de față, activitatea minieră se desfășoară în baza Legii Minelor nr.85/2003 și a HG nr.1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr.85/2003, cu completările și modificările ulterioare, dar, conform bazei de date, Evidența de Inventar pentru domeniul resurse minerale neenergetice conține un număr total de 1255 de acte normative, naționale, europene, precum și de ghiduri și manuale de bune practici, selectate pe criteriul incidenței reglementării.
Accesul la resurse și sustenabilitatea - cheia pentru reziliența europeană în ceea ce privește materiile prime și obținerea securității resurselor - necesită acțiuni pentru diversificarea aprovizionării atât din surse primare, cât și din surse secundare, reducerea dependențelor și îmbunătățirea eficienței resurselor și circularitatea, inclusiv proiectarea durabilă a produselor. Acest lucru este valabil pentru toate materiile prime, inclusiv metalele comune, mineralele industriale, agregatele ș.a., dar este și mai necesar atunci când se referă la acele materii prime care sunt critice pentru UE.
Comisia Europeană a adoptat Planul de acțiune privind economia circulară, menit să contribuie la modernizarea economiei, prin valorificarea oportunităților oferite la nivel național și european, cu prioritate pentru șase domenii strategice: materii prime, baterii, ingrediente active farmaceutice, hidrogen, semiconductori, tehnologii cloud și de vârf. În prezent, la nivel european există tendința ca zăcămintele cu resurse minerale să fie declarate de importanță publică, locală, regională, națională sau europeană, asigurându-se reglementări care să protejeze cercetarea și exploatarea.
Politica europeană în domeniul climei și energiei necesită o cantitate mare de metale și minerale pentru tehnologiile sale strategice și, în acest sens, trebuie mărită capacitatea pentru toate etapele lanțului valoric al materiilor prime, și anume: minerit, reciclare și extragere din minereu, rafinare și transformare (conform Rezoluției Parlamentului European din 25 noiembrie 2020 referitoare la o nouă strategie industrială pentru Europa).
În România, începând din anul 1998, prin 11 hotărâri de guvern a fost aprobată închiderea definitivă, conservarea și monitorizarea factorilor de mediu post-închidere a 556 mine, amplasate pe teritoriul administrativ al 227 de comunități locale din 28 de județe, cu importante depozite de deșeuri industriale, care pot fi valorificate superior.
România, viitor pol de interes în sistemul incluziv industrial european
Strategia valorifică etapa de documentare și consultare participativă din perioada 2016 - 2022. La începutul anului 2016, Ministerul Economiei a constituit grupuri de lucru interinstituționale care s-au ocupat în principal de inventarierea documentelor cu relevanță în domeniu, analizând variantele de strategie minieră 2010 și 2012 și diverse strategii/rapoarte ale țărilor europene cu activități miniere similare țării noastre. Pentru schițarea politicii resurselor minerale, reprezentanții Ministerului Economiei au participat la consultări cu misiunile de experți ai Băncii Mondiale, care au făcut observații la legea minelor și la strategia minieră, propuneri pentru studii de evaluare specifice și recomandări pentru măsuri de regenerare socio-economică pe termen lung. Subiectele principale trecute în revistă au fost: baza de resurse minerale, cadrul legislativ și instituțional, piața internă și industriile europene, accesibilitatea informațiilor, factorii care afectează investițiile, aspecte ale corupției în sistem, forța de muncă, atitudinea generală față de activitățile miniere, barierele culturale, utilizarea terenurilor, procesul de licențiere, închiderea minelor, ecologizare, protecția mediului, cianuri, accesul la infrastructură, potențial de reciclare, cercetare-învățământ-inovare, dezvoltare durabilă participativă, cazuri de infringement, regenerare socio-economică a comunităților, manuale/ghiduri de bune practici, schimb de experiență, parteneriate, oportunități de dezvoltare, colaborare internațională, definirea rolului statului, aspecte instituționale, implementarea strategiei, sistem de raportare, evaluare și monitorizare, politică minerală și legea minelor.
De asemenea, în cursul anului 2016 a fost demarată și etapa de identificare și informare a potențialilor participanți la procesul de consultare participativă. Astfel, a fost inițiată consultarea cu organizațiile neguvernamentale (Mining Watch, Greenpeace România, organizații locale etc.) care au fost invitate să transmită observații și să participe la întâlniri la nivel local (Alba Iulia, Baia Mare, Rodna, Sărmășag etc.) și s-a derulat etapa de culegere de informații prin anchetele pe teren realizate pe bază de chestionare aplicate în comunitățile miniere.
Stabilirea obiectivelor strategice generale s-a realizat în cadrul unui proces consultativ participativ, prin care au fost definite coordonatele noii viziunii propuse:
▪ capacitatea industrială este redusă, aspect ce conduce la necesitatea reindustrializării României în context larg european;
▪ resursele minerale sunt vitale pentru economia mondială în condițiile în care unele resurse minerale sunt neregenerabile și limitate;
▪ mineritul energointensiv a avut efecte negative istorice asupra mediului și sănătății populației, în prezent făcându-se tranziția la mineritul durabil și la economia circulară;
▪ exploatarea resurselor trebuie să asigure corelarea profitului investitorului cu necesitățile de dezvoltare locală;
▪ contextul european de revizuire a strategiei de industrializare;
▪ contextul socio-economic și geopolitic global: situația epidemiologică, criza energetică și militară.
Resursele subsolului sunt proprietatea Statului Român, iar interesele Statului Român sunt exprimate prin documentele de politică a resurselor minerale, astfel că prin Strategia resurselor minerale neenergetice adaptată la noua realitate economică, prin natura și diversitatea resurselor sale minerale, România poate deveni un pol de interes în sistemul incluziv industrial european și poate contribui la asigurarea rezilienței la situațiile de criză.
La elaborarea Strategiei s-a ținut cont de necesitățile și direcțiile de dezvoltare de la nivel european și internațional cu impact asupra documentelor de politici publice din domeniul industrial.
Priorități și rezultate așteptate
Strategia stabilește direcțiile generale de dezvoltare, obiectivele, propunerile de măsuri, standardele internaționale pentru minerit durabil și modul în care activitățile desfășurate în domeniul resurselor minerale neenergetice pot contribui la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă.
● Prioritățile sunt reprezentate de: cercetarea geologică, inventarierea și evaluarea materiilor prime critice, exploatarea și prelucrarea avansată a resurselor minerale neenergetice, refacerea mediului și regenerarea socio-economică, valorificarea resurselor secundare din haldele de steril și iazurile de decantare, utilizarea apelor geotermale.
În urma evaluării situației actuale, au fost identificate:
● Obiectivele generale: ▪ armonizarea cadrului legislativ și instituțional în domeniul resurselor minerale neenergetice; ▪ exploatarea responsabilă a resurselor minerale neenergetice conform interesului național, în perspectiva dezvoltării durabile a țării; ▪ creșterea nivelului de finanțare a cercetării, dezvoltării și inovării industriale în domeniul resurselor minerale neenergetice.
● Obiectivele specifice: ▪ armonizarea continuă a cadrului legislativ din domeniul minier cu legislația internă și europeană; ▪ modificarea cadrului instituțional în domeniu; ▪ repoziționarea domeniului minier în perspectiva asigurării resurselor minerale necesare dezvoltării durabile a țării; ▪ asigurarea protecției mediului, managementului riscului și adaptării la schimbările climatice; ▪ închiderea minelor; ▪ dezvoltare durabilă și asigurarea regenerării socio-economice și culturale a comunităților din zonele industriale; ▪ crearea condițiilor cadru pentru sprijinirea activității de cercetare, dezvoltare, inovare.
● Rezultatele așteptate în urma implementării Strategiei sunt următoarele:
▪ cadru legislativ și de reglementare actualizat și aliniat la cerințele și standardele internaționale, față de situația prezentă impunându-se atât continuarea procesului de simplificare, sistematizare și actualizare a principalelor reglementări, cât și armonizarea domeniului resurselor minerale neenergetice la condiționalitățile și limitările impuse de provocările apărute, în context național și european;
▪ autoritate de reglementare, autorizare și control independentă, competentă și eficientă și procese de reglementare, autorizare și control bine definite, eficiente și transparente;
▪ atribuirea clară a rolurilor, responsabilităților, autorității și răspunderii în gestionarea resurselor minerale, pentru toate organizațiile implicate;
▪ cooperare eficientă între autoritățile și instituțiile care participă la activitățile de reglementare, autorizare și control în domeniul minier;
▪ asigurarea capabilităților naționale de cercetare și dezvoltare în domeniul resurselor minerale;
▪ asigurarea personalului necesar calificat și motivat și a unor resurse financiare adecvate pentru toate activitățile importante în toate organizațiile din domeniul resurselor minerale, precum și în toate autoritățile de reglementare și control, în compartimentele cu responsabilități conexe domeniului resurselor minerale;
▪ utilizarea eficientă a cadrului și a mecanismelor de cooperare internațională;
▪ informarea corectă și coerentă a publicului cu privire la activitățile și evenimentele importante din activitatea de exploatare a resurselor minerale;
▪ creșterea nivelului de încredere a populației în instituțiile statului cu atribuții și responsabilități în domeniul minier;
▪ mediu curat;
▪ contribuție la dezvoltarea durabilă a comunităților miniere;
▪ reindustrializarea României;
▪ creșterea bunăstării cetățenilor.
Prin document, se propune, totodată, înființarea unui Consiliu Consultativ Național pentru implementarea prevederilor Strategiei, ca rezultat al consultărilor în cadrul grupurilor de lucru, consultărilor comunitare din cele mai importante zone miniere și prin încorporarea observațiilor și propunerilor relevante formulate pe parcursul procesului participativ de consultare, evaluarea politicilor publice, monitorizarea evoluțiilor sectoriale și formularea unor direcții strategice și acțiuni pentru îmbunătățirea potențialului sectorului.
Inițiatorii Strategiei relevă că necesitatea asigurării bazelor de date integrate impune transformări instituționale precum transformarea Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) în autoritate de reglementare - potrivit celor mai recente modificări la Legea minelor - și transformarea Institutului Geologic al României (IGR) în Serviciu Geologic Național în măsură să administreze datele, informațiile și activitățile de cercetare pentru resurse minerale pe model european/internațional.
Indicatori de monitorizare
Potrivit prevederilor Strategiei, monitorizarea domeniului resurselor minerale neenergetice se va face anual, ținând cont de indicatorii stabiliți pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă. Se va elabora un ghid de monitorizare și, în măsura disponibilității datelor, se vor raporta și următorii indicatori: ▪ ponderea activităților din sectorul minier în Produsul Intern Brut al României; ▪ valoarea investițiilor în domeniu; ▪ importurile de substanțe minerale utile (neenergetice) din UE și din celelalte state ale lumii; ▪ valoarea finanțărilor pentru cercetare-dezvoltare, atât de la bugetul de stat, cât și din sectorul privat; ▪ numărul de persoane angajate în activitățile din industria minieră; ▪ numărul de persoane instruite prin cursuri de perfecționare (peste 25 de ani); ▪ persoane școlarizate la nivel preuniversitar, universitar, masterat, școli doctorale; ▪ nivelul de sănătate al lucrătorilor din sectorul minier; ▪ creșterea nivelului de trai în zonele cu activitate de exploatare a substanțelor minerale utile.
Substanțele minerale utile analizate în Strategie
Substanțele minerale utile analizate în Strategie sunt:
♦ Resurse minerale nemetalifere: ● sare gemă; ● minerale industriale, roci utile și roci ornamentale;
♦ Resurse minerale metalifere: ● minereuri polimetalice (Cu-Pb-Zn); ● minereuri auro-argentifere;
♦ Resurse hidrominerale: ● ape minerale naturale; ● ape geotermale;
♦ Materii prime critice: ● pământuri rare; ● magneziu; ● grafit;
♦ Resurse secundare: ● iazuri de decantare; ● halde de steril.
♦ Analize SWOT privind resursele minerale nemetalifere
● Resursele de sare
Puncte tari: ▪ resursă cantitativ și calitativ apreciabilă; ▪ rezervele industriale pot asigura producția de sare la nivelul cererii actuale și de perspectivă pe o perioadă de peste 50 ani; ▪ variația calitativă a rezervelor face din această substanță minerală utilă o sursă importantă pentru diferite ramuri industriale, de la sarea pentru consum uman la sarea industrială și cea utilizată pentru drumuri; ▪ resursele de sare sunt răspândite aproape uniform pe tot cuprinsul țării; ▪ toate minele sunt pretabile la aplicarea tehnologiilor moderne de extracție și prelucrare.
Puncte slabe: ▪ obligativitatea adoptării soluțiilor pentru îndepărtarea apei la contactul steril/sare; ▪ grad scăzut de valorificare a rezervelor ținând cont de condiționările impuse de metodele de exploatare utilizate; ▪ scăderea drastică a industriei care folosește sarea ca materie primă; ▪ majoritatea exploatărilor actuale nu beneficiază de acces corespunzător la infrastructura de transport.
Oportunități: ▪ existența unui avantaj competitiv natural pe piețele din țările vecine care nu dispun de rezerve de sare; ▪ extinderea pieței odată cu aderarea de noi state membre la UE; ▪ existența unui potențial de valorificare a unor activități conexe producției de bază în golurile miniere remanente, cum ar fi: activități turistice, balneoclimaterice, sportive și de agrement, religioase, stocarea de gaze naturale în cavernele create ca urmare a exploatării sării în soluție, posibilitatea stocării de gaze naturale sau țiței etc.; ▪ perspectiva implementării unei noi tehnologii de exploatare a sării geme prin folosirea mecanizării în locul dislocării cu explozivi.
Riscuri: ▪ fluctuația cererii de sare pentru drumuri în funcție de factorii meteo-climatici; ▪ creșterea drastică a tarifelor de transport și a costurilor energiei la nivelul pieței UE; ▪ restrângerea pieței interne din cauza declinului industriei chimice; ▪ existența în cadrul perimetrelor de exploatare concesionate a unor lucrări miniere vechi, istorice, care prezintă unele riscuri din punct de vedere al asigurării stabilității; ▪ costuri ridicate de refacere a mediului în cazul exploatării sării prin dizolvare cinetică cu ajutorul sondelor.
● Resursele de minerale industriale, roci utile, roci ornamentale
Puncte tari: ▪ tradiție și experiență îndelungată; ▪ existența forței de muncă calificată; ▪ rezerva geologică poate asigura, în cazul exploatării, atât necesarul din țară cu materia primă pentru industrie, rezervele strategice pentru situații deosebite, cât și dezvoltarea pe orizontală a altor ramuri industriale: construcții mașini, energetic, combustibili, alimentar etc.
Puncte slabe: ▪ nu este reglementat accesul la terenurile din perimetrele de exploatare; ▪ modul dificil și greoi de schimbare a destinației terenurilor din perimetru, iar existența unui cadru legislativ inadecvat poate conduce la interpretarea arbitrară a legislației de către reprezentanți ai administrației publice centrale și locale; ▪ lipsa de predictibilitate pe termen lung a nivelului de taxare conduce la imposibilitatea elaborării unor planuri de afaceri; ▪ inexistența la nivel național a unor baze de date statistice actualizate și având caracter transparent, referitoare la: zăcămintele de substanțe minerale utile cu rezerve omologate aflate în exploatare, concesionate sau potențial concesionabile, volumele și cantitățile de rezerve exploatate anual și agenții economici care desfășoară activități de extracție a substanțelor minerale utile; ▪ în cazul unei eventuale redeschideri ale minelor închise, infrastructura (rețele de lucrări miniere, amplasamente pentru incinte, utilități și uzine de preparare, căi de acces) nu mai există; ▪ lipsește industria de prelucrare post-extracție; ▪ condiții de exploatare dificile la unele zăcăminte; ▪ impactul asupra mediului; ▪ perioada redusă de valabilitate a permiselor de exploatare; ▪ bariere administrative și legislative pentru mediul de afaceri: dubla impozitare, taxa pe toată suprafața perimetrului de exploatare a permisului/licenței, redevența pe cantitatea de resursă minerală exploatată, accize, garanții etc.; ▪ transportul produselor de agregate minerale pe drumurile publice.
Oportunități: ▪ existența unor perimetre miniere ce pot fi concesionate; condițiile de zăcământ permit introducerea tehnologiilor moderne; ▪ analiza și reglementarea dobândirii accesului și folosinței terenurilor din fondul forestier și agricol extravilan, pe perioada în care urmează să se efectueze activități miniere.
Riscuri: ▪ abundența și diversitatea ofertei pe plan mondial; ▪ scăderea conținutului de substanță utilă.
(Va urma)