Inginerii romani fata cu reindustrializarea

In trecutul nu prea indepartat, politica de industrializare a Romaniei era in centrul atentiei fostei puteri. Acest obiectiv major figura cu o pondere insemnata in structura planurilor cincinale, lucru care a facut practic, gratie unui draconic efort investitional ca, anual, in planurile de investitii sa fie prevazute zeci si sute de obiective si capacitati de productie din cele mai diverse ramuri industriale.
Momentul revolutiei din 1989 a gasit Romania cu un important potential industrial, capabil sa realizeze un diversificat portofoliu de produse finale, bazate pe preluari de licente de produse si tehnologii de la mari firme si companii consacrate pe plan international, sau prin conceptie proprie, datorita in principal participarii institutelor si centrelor de cercetare, proiectare si inginerie tehnologica si a compartimentelor de profil din intreprinderi la programele de cercetare si de asimilari de produse noi si tehnologii pe ramuri si subramuri.
Trebuie sa mentionam ca slabul nivel calitativ al produselor realizate si pretul de cost ridicat influentau negativ volumul exporturilor de produse cu grad ridicat de prelucrare, iar lipsa pietelor de desfacere (in afara de CAER) a franat dezvoltarea reala a economiei nationale.
Dupa anul 1989 am asistat la o degradare continua a potentialului industrial al tarii, iar calificativul adresat industriei romanesti de catre un binecunoscut politician al vremii ca fiind "un morman de fier vechi" a adancit procesul de descompunere si de lichidare a numeroase intreprinderi.
Ideea de a retehnologiza si moderniza societatile comerciale din principalele ramuri industriale era salutara, dar s-a dovedit ineficienta, atat timp cat investitiile directe de capital erau extrem de firave si nu puteau sa satisfaca cerintele unei economii reale de piata, concurentiale.
Au urmat, in cadrul procesului de reforma si de tranzitie spre economia de piata, aplicarea a numeroase formule si solutii de privatizare, singura cale considerata capabila sa sprijine transformarea vechilor intreprinderi in unitati de productie apte sa-si redefineasca profilurile de productie, sa se retehnologizeze corespunzator cerintelor de calitate si de productivitate si sa se modernizeze la nivelul parametrilor occidentali.
O parte importanta din intreprinderile romanesti au fost preluate de mari firme si companii din strainatate, fiind achizitionate integral sau organizandu-se ca societati mixte, proces ce a favorizat o mare infuzie de noi tehnologii performante, dotari cu masini, utilaje si instalatii de ultima generatie, cu implicatii favorabile in transformarea acestora in unitati competitive, participand cu rezultate semnificative la dezvoltarea economiei nationale, lucru reflectat in principalii indicatori macroeconomici din ultimii ani.
Acest demers, care va continua cu o si mai mare intensitate in urmatorii doi ani, datorita si noului statut pe care Romania l-a dobandit in procesul de aderare si de integrare in structurile euro-atlantice, a determinat orientarea Guvernului Romaniei spre noi prioritati care sa sprijine cresterea corespunzatoare a PIB si implicit a celorlalti indicatori de eficienta economica.
Astfel, pentru anul 2003 se prevede o crestere a productiei industriale cu 6,7%, ceea ce va conduce in mod nemijlocit la intensificarea procesului de reindustrializare, cu accent pe dezvoltarea ramurilor de varf: industria de petrol si gaze, petrochimie, siderurgie, constructii de masini - care va redeveni una din principalele ramuri industriale ale economiei - industria textila si de confectii; de asemenea, volumul constructiilor va creste cu 7,7% in concordanta cu dezvoltarea procesului investitional prin atragerea investitiilor directe de capital, straine si autohtone; cresteri semnificative se vor inregistra in transporturi si comunicatii (3,9%), in agricultura, silvicultura si pomicultura (4,9%) s.a. Desigur, anul 2003 reprezinta doar startul demararii complexului proces de reindustrializare a Romaniei, el putand fi desfasurat cel putin pe perioada unui deceniu. O astfel de actiune concertata la nivel national va trebui atent monitorizata de MIR si sustinuta financiar in toate etapele sale, de la atragerea investitiilor straine de capital si pana la imprumuturile acordate de BM, BERD s.a. si evident prin programele de finantare ale Uniunii Europene.
Dar numai aceste conditii nu sunt suficiente. Va trebui sa se asigure, printr-o politica judicoasa, un aport decisiv din partea corpului ingineresc ce activeaza in cele mai diverse sectoare ale economiei nationale, conditii stimulative de atragere a tinerilor absolventi din invatamantul tehnic superior in unitatile de cercetare, proiectare si inginerie tehnologica, precum si limitarea exodului inginerilor romani in strainatate.
Se impune o valorificare mai eficienta a intregului potential de creativitate, a inventicii romanesti, printr-un efort conjugat de aplicare a ideilor valoroase si a solutiilor tehnice in productie, contribuind la cresterea competitivitatii produselor romanesti pe pietele internationale.
In egala masura, resursele de materii prime, materiale si energie vor trebui mai eficient valorificate in procesele tehnologice de fabricatie, in actiunile de parteneriat si de cooperare industriala intre societatile comerciale romanesti si firmele straine trebuie sa constituie adevarate motoare de promovare si implementare a tehnicilor si metodelor manageriale si de conducere a productiei, a noilor tehnologii de mare productivitate, pentru realizarea de produse performante aliniate calitativ la normele si standardele internationale.
Invatamantul tehnic superior si de specialitate va trebui sa reprezinte la nivelul catedrelor de profil centre de excelenta si de inovare tehnologica, care sa valorifice rezultatele cercetarii stiintifice si tehnologice proprii. Transferul tehnologic al celor mai valoroase idei si solutii catre IMM-uri va contribui la saltul calitativ al activitatii acestora, iar in cazul intreprinderilor la atragerea studentilor din anii terminali catre acestea si continuarea cercetarilor in mari unitati de productie cu potential tehnic si financiar ridicat si aplicarea imediata a rezultatelor direct in productie.
Cu siguranta, in viitorul apropiat vor aparea semnale vizibile ale cresterii economice, care alaturi de modul in care Romania isi va indeplini sarcinile prevazute in "foaia de parcurs" a accelerarii procesului de aderare la UE constituie garantii sigure de revigorare a industriei nationale pe baza princpiilor ce guverneaza economia de piata.