O tara de infractori

Putini sunt cei care isi mai aduc aminte astazi cu precizie care a fost anul marii cuponiade, ce si cum s-a intâmplat atunci, ce s-a dorit de fapt, unde s-a ajuns si de ce. Cuponiada anuntata la vremea respectiva cu surle si trambite este acum o jalnica amintire a unor vremuri mai bune pentru majoritatea beneficiarilor ei. Prin acest sistem, milioane de români au fost improprietariti cu actiuni, parti ale muncii lor de o viata, care urmau sa le aduca serioase câstiguri in anii ce aveau sa vina. Câti dintre ei au vazut vreun leu dividend... e greu de spus. Fie din faptul ca le-au depus la societati care si-au propus sa nu dea dividende, sau au incaput pe mâna unora care nu au dorit sa imparta câstigul cu nimeni, fie din faptul ca dividendul impartit a fost asa de mic ca nu acoperea taxele postale necesare expedierii lui catre proprietari, fie din neglijenta sau reaua intentie sau pur si simplu deoarece societatile in cauza s-au desfiintat, marea majoritate a românilor cuponari habar nu mai au daca au castigat vreun leu din aceasta tevatura de care acum abia daca isi mai amintesc.
Unii, mai fericiti putin, au avut insa inspiratia sa isi depuna acele cupoane la firme care ocazional obtin si distribuie câte ceva si pentru micii actionari. Si dupa o coada la casieria Postei, pleaca acasa cu sume ce rareori depasesc o bancnota de 50.000 lei. Buni si astia, ca ii iei, nu ii dai... Si daca ai apucat sa ii vezi prin mai-iunie, tare o sa-ti mai aduci aminte de ei in februarie viitor, când, dupa cum se preconizeaza, va trebui sa ii declari pe formularul FF la impozitul pe venitul global... Iar daca uiti tu nu e nimic, ca nu uita ei. Si uite asa, pentru un impozit suplimentar de sa zicem 15.000 lei de persoana, statul incepe sa cheltuie cu: formulare si programe de calculator, ghisee suplimentare pentru cei aproximativ 10 milioane de români care vor trebui sa isi declare fabulosul extra-venit, personal inalt calificat care va recalcula fiecaruia dintre noi ceea ce mai are de dat pentru ca are actiuni, corespondenta postala cu fiecare contribuabil plus ghisee, chitantiere si personal care sa efectueze operatiunea de incasare a diferentelor, iar in cazul in care FF-ul nu a fost depus, o armata de portarei ce vor urmari babele in justitie pentru sustragere de la plata si amenda, pe care evident neputând-o plati, o vor transforma in zile munca in folosul comunitatii.
Si iata cum, dintr-o singura trasatura de condei, un guvern "social democrat" isi transforma propriul popor intr-un popor de infractori periculosi, care nu isi achita obligatiile fata de statul care ii "ocroteste" proprietatea.
Asa se va intampla si cu dobanda pe cele 3 milioane de lei, in medie, pe care românul a putut-o economisi in anul ce a trecut si cu alte venituri fabuloase cu care cetateanul obisnuit sigur se rasfata vazand vreo gaina sau o legatura de leustean in plus peste pensia recorelata prin grija guvernului.
Sa tragem totusi linie si sa vedem ce am realiza cu acest nou proiect al guvernului. In primul rand, micii actionari, si asa destul de pacaliti de "ingineriile" financiare omniprezente isi vor vinde degraba toate actiunile ce le mai au - avantaj "ei"; apoi, banii economisiti de populatie vor sta mai degraba la ciorap decât la banci, ceea ce nu este si nu poate fi de dorit de nimeni cu capul pe umeri si picioarele pe pamant; apoi, munca la alb-negru/gri nu se va diminua, ba dimpotriva... iar faimosul nostru aparat birocratic va cocosa si mai mult economia reala, caci pe toti cei care vor trebui sa ne verifice pe noi la leut va trebui tot noi saracii sa ii platim, din taxe si impozite suplimentare.
Pana cand guvernantii de orice culoare nu vor intelege ca la orice actiune a lor care oprima contribuabilul se va gasi totdeauna o portita prin care acesta i se va opune, sistemul nostru de impozitare nu va fi eficient. Un sistem simplu si clar, egal pentru toata lumea, pus in practica de un aparat minimal ar aduce de fapt mult mai multe beneficii tuturor romanilor. Si tuturor guvernelor.
Iata ceva la care cred ca merita sa ne mai gandim.