Profesorul dr.ing. Oliviu Rusu

La acest inceput de an, vestea incetarii din viata a aceluia care a fost prof.dr.ing. Oliviu Rusu a indoliat intreaga societate academica inginereasca din tara noastra si deopotriva sufletele celor carora le-a fost profesor, sfatuitor si apropiat.
Prin disparitia neasteptata a prof.dr.ing. Oliviu Rusu, scoala româneasca de inginerie a pierdut un ilustru dascal, un intemeietor de scoala, un neobosit si pasionat cercetator si om de stiinta.
Fascinat de matematica probabilistica si in acelasi timp fiind un fin observator al fenomenelor care-l inconjurau, prof.dr.ing. Oliviu Rusu, ca nimeni altul, s-a ocupat in ultimii ani de viata, cu pasiune si profesionalism, de determinarea prin calcul a duratei de viata a structurilor de masini imbatrânite si obosite de solicitari.
Dar nimeni nu si-a putut inchipui cu o luna in urma ca, in inlacrimatul sau cuvânt rostit in incheierea lucrarilor Simpozionului National de Mecanica Ruperii de la Ploiesti, profesorul ne prevenea asupra rezultatelor unui astfel de calcul de durata de viata, pe care le presimtea, marturisind ca se desparte cu durere in suflet de cei cu care a colaborat.
Nascut pe binecuvântatele meleaguri de la poalele Tâmpei, in anul 1919, prof.dr.ing. Oliviu Rusu a absolvit actualul Colegiu National "Andrei ªaguna" din Brasov, dupa care a urmat cursurile ªcolii Politehnice din Bucuresti, Facultatea de Constructii, fiind unul din cei mai buni studenti din seria sa.
Dupa terminarea facultatii, dovedind calitati de bun inginer proiectant, a fost angajat in cadrul unor antreprize de constructii din Bucuresti si Brasov (Uzinele Grozavesti, Intreprinderea de Gaz si Electricitate, Depoul de Automotoare etc.), unde a proiectat si realizat o serie de constructii industriale.
Tânar inginer fiind, pasionat de dorinta de a invata si cunoaste tot mai mult, a fost atras de invatamântul superior. Din primii ani dupa terminarea facultatii, a intrat in Institutul de Constructii Bucuresti, la Catedra academicianului Aurel Beles, de la care a deprins tainele rezistentei materialelor.
In cadrul Institutului de Constructii Bucuresti a lucrat si colaborat cu o serie de personalitati, printre care s-a numarat si academicianul ªtefan Balan, sub conducerea caruia a sustinut in 1969 o stralucita teza de doctorat.
Dovedind inca de tânar reale calitati de dascal si daruire in insusirea si promovarea a tot ce este nou, profesorul Oliviu Rusu este promovat in functii didactice, parcurgând toate treptele carierei in invatamântul tehnic superior. Astfel, in anul 1958 este numit sef de lucrari la Institutul de Arhitectura "Ion Mincu" din Bucuresti, unde preda cursul de rezistenta materialelor. In anul 1961 ocupa prin concurs postul de conferentiar in Institutul Politehnic Bucuresti, la Catedra de rezistenta materialelor, condusa pe atunci de profesorul emerit C.C. Teodorescu. In anii care au urmat a fost titularizat profesor si numit sef al Catedrei de rezistenta materialelor si secretar stiintific al Consiliului profesoral din Istitutul Politehnic Bucuresti.
In ultima parte a activitatii sale in invatamânt, in perioada 1981-1985, a fost ales decan al Facultatii de Transporturi din Institutul Politehnic Bucuresti.
Ca profesor si decan al Facultatii de Transporturi, s-a bucurat de o apreciere deosebita din partea studentilor, a corpului didactic si personalului tehnic cu care lucra.
S-a ocupat mult de pregatirea si formarea viitorilor ingineri pentru care a scris numeroase cursuri si lucrari de initiere in care cauta sa introduca cât mai multe elemente noi, intâlnite in literatura de specialitate. Astfel, in volumul trei al cursului de Rezistenta materialelor, tiparit la I.P.B. in anul 1986, introduce pentru prima oara in invatamântul tehnic superior din tara noastra o serie de notiuni si elemente de calcul in domeniul mecanicii ruperii.
Ulterior, ca rezultat al documentarii si cercetarilor intreprinse in acest domeniu, publica, in doua volume, ca prim autor, lucrarea "Oboseala metalelor", care a devenit in scurt timp o lucrare de referinta in literatura de specialitate.
Pentru meritele sale deosebite in domeniul invatamântului si cercetarii stiintifice, prof.dr.ing. Oliviu Rusu a fost distins de-a lungul anilor cu numeroase ordine si medalii, iar din anul 2000 a fost ales membru al Academiei de ªtiinte Tehnice din România.
Pe lânga munca didactica si stiintifica depusa cu pasiune si profesionalism, prof.dr.ing. Oliviu Rusu si-a consacrat o mare parte din viata sa comunitatii ingineresti din tara noastra, militând in permanenta pentru perfectionarea profesionala a inginerilor, pentru introducerea noului in industrie si proiectarea inginereasca.
Pentru meritele sale deosebite in acest domeniu, a fost ales intâi vicepresedinte si apoi presedinte al Consiliului National al Inginerilor si Tehnicienilor (CNIT). In aceasta functie, pe care a onorat-o cu daruire si profesionalism timp de peste 10 ani, a organizat in Bucuresti si in tara numeroase congrese, conferinte si simpozioane pe teme de specialitate.
De asemenea, a fost invitat si a participat ca reprezentant al CNIT la manifestari stiintifice internationale care s-au desfasurat in diferite orase ale lumii.
Activitatea bogata si rodnica desfasurata de prof.dr.ing. Oliviu Rusu cu pasiune si daruire ca dascal in invatamântul tehnic superior si munca neobosita depusa pentru binele semenilor sai vin sa confirme vorbele unui intelept care spunea ca "profesiunile intelectuale traiesc si sunt acceptate de societate datorita faptelor lor, dar intotdeauna sunt ilustrate prin elitele care le produc". Intr-adevar, prof.dr.ing. Oliviu Rusu a fost si va ramâne pentru noi toti, prin tinuta sa, prin profesionalismul sau si nu in ultimul rând prin nobletea si comportamentul pe care le dovedea in orice imprejurare, o mare elita a scolii de inginerie din tara noastra.
De putin timp, prof.dr.ing. Oliviu Rusu nu mai este printre noi. Cel de Sus i-a harazit odihna vesnica si de acum ne va privi de undeva cu blândete si intelegere, iar noi vom continua sa-l simtim alaturi, ca si pâna acum, sa-i pastram in inimi o pioasa si vesnica amintire.
Dumnezeu sa-l odihneasca!