Relansarea productiei. Cateva constatari si sugestii

Din '90 si pana astazi, filologi de mana a doua convertiti in formatori de opinie ne dau lectii de economie politica si, culmea, de inginerie, iar ingineri "cu diploma" transformati in politicieni (amatori, cu toate avatarurile diletantismului) ne invata filologie (a se vedea desele constructii gen "eu ca si parlamentar..."), siluind cu zel banala conjunctie. Toti acesti reprezentanti ai categoriei de bipezi care nu au fost in stare sa produca - in trecut - la modesta Flaro Sibiu niscaiva pioneze utilizabile, critica, pe buna dreptate, raposatul sistem, fara a fi insa capabili sa dea vreo solutie. Toti, la unison, tipa: "Sa se schimbe!" Fara sa vrei, te gandesti la nenea Iancu!...
Altii, ceva mai isteti, clameaza: "Sa vina investitorii straini!" Foarte bine, sa vina, dar de ce? Orice intreprinzator stie ca pentru a produce ceva trebuie sa stii ce, cu ce, din ce si cu cine. Analizand, constatam ca rezolvarea primului ce pune cele mai mari probleme intr-o economie de piata. Ce-ul acesta se numeste, in limbajul tehnic al economistilor, marketing si a fost si ramane, pe plan international si mai ales intern, o problema spinoasa.
Cu ce-ul il rezolva investitorul si, in unele cazuri, se mai poate recupera cate ceva si de pe la noi.
Cu cine se cheama forta de munca. Preluand celebra sintagma "minunata clasa muncitoare" (chiar si fara a graseia...) constatam ca la categoriile "inalta calificare" (reala, nu prin diplome obtinute prin suplimentare cu damigene cu tuica) nu prea exista. De exemplu, in urma cu un sfert de secol, scularia ICM Resita, uzina fanion a industriei noastre, nu avea muncitori la masinile de performanta, necesarul de S.D.V.-uri mai complexe fiind asigurat prin comenzi la intreprinderea de scule Rasnov. Dar, sa trecem peste asta, sperand ca prostul obicei va fi ingradit puternic prin accize fioroase la bauturile alcoolice...
¥nca din perioada ultimilor 10...15 ani de existenta a nefastului "Cabinet 2", directorii sarmanelor ISCE-uri erau dati afara pe capete fiindca, de pilda, putinii clienti din Orientul Mijlociu de compresoare din gama Timpuri Noi se incapatanau sa nu cumpere, pentru camilele din dotare, si cateva compresoare de rezerva, motiv pentru care strazile din jurul uzinei amintite erau pline de asemenea produse.
Este adevarat ca, intr-un tarziu, "Geniul Carpatin" a fost de acord sa se infiinteze un institut de marketing prevazut cu o luxurianta schema de organizare: un director general (ruda cu...) si... o secretara! ... rezolvarea corecta a problemei ramanand viitorului.
Cazul Timpuri Noi nu a fost din pacate singular, numeroase alte capacitati de productie noi fiind proiectate megalomanic, fara a se baza pe studii temeinice de piata. Productia pe stoc ajunsese un sport national, contribuind, alaturi de alte cauze (avand, de regula, aceleasi surse - coeficientul de paranoia tipic dictatorului si, mai cu seama, incompetenta si lipsa de probitate profesionala a factorilor de conceptie si de decizie din industrie) la distrugerea exponentiala a economiei nationale.
Rezulta, deci, ca inca din 1990 trebuia sa se treaca la injghebarea temeinica a acestei institutii fara de care nu se poate face economie performanta. Organizat corespunzator, adica pe principii capitaliste pure si fara tenta nenorocita de sinecura, de care au suferit toate organizatiile tristului regim.
Evident, un institut national de marketing trebuia sa lucreze in stransa colaborare cu Ministerul de Externe care, la randul sau, trebuia reorganizat prin suplimentarea schemei de functionare cu personal calificat, atat in tara cat si la ambasade. Se pare insa ca, intre timp, aceasta doleanta s-a indeplinit, dar nu sunt semne ca functioneaza.
Avand o asemenea institutie functionala, mai apare, implicit, inca o nevoie: crearea unui organism care sa foloseasca datele furnizate de marketing-ul intern si extern.
Si pentru ca productie nu se poate face fara cunoasterea capacitatilor si resurselor, trebuia ca acesta sa fie inglobat, mi se pare firesc, in cadrul actualului Minister al Industriei si Resurselor, rebotezat ca in perioada interbelica, Ministerul Industriei si Comertului, suplimentandu-se rolul sau (dupa modelul japonez) cu sarcina indrumarii competente a investitorilor din economie, acordand, pentru atractivitate si cresterea eficientei, si subventii substantiale exclusiv acelora care activeaza si se ghideaza dupa indicatiile sale. Chiar daca acest mod de relatie poate fi acuzat ca aminteste de defunctul CSP, el trebuie indeplinit, fiindca in orice economie rationala este nevoie de ordine.
¥n fine, pentru ranforsarea si restructurarea celui de al treilea membru ce determina actul de productie trebuie umblat - neaparat - la calitatea fortei de munca. Cei 35 de ani petrecuti in industrie mi-au dezvaluit o alarmanta scadere a calificarii personalului cu studii medii si superioare (in palier ramanand electricienii, electronistii si, pe o curba usor ascendenta, informaticienii).
Cauza se cunoaste: rodul nefast al dosarului de cadre, care a desfiintat, practic, selectia naturala.
Subordonandu-se scopului, Ministerul Educatiei si Cercetarii trebuie sa isi revada neintarziat programele analitice, mai ales in domeniul scolarizarii cadrelor medii, reabilitand, sub toate aspectele, liceele industriale. Acestea trebuie sa produca iarasi maistri de valoarea celor care in anii '30 au fost capabili sa realizeze avionul de vanatoare IAR 80, detinator, pentru o vreme, al recordului mondial absolut de viteza.
De asemenea, pentru institutele de cercetare imi place sa cred ca biologia se va insarcina cu epurarea reziduurilor sinecuriste, lasand loc unei activitati bazate pe valoarea cercetatorului si al rezultatelor muncii acestuia, al carui singur criteriu de masurare sa fie eficienta economica.