Un secol de energetica pentru locuitorii capitalei - CET Grozavesti

In mahalaua Caramidarilor, pe malul raului Dambovita - pe atunci nesistematizata - a functionat pe la sfarsitul secolului XIX Uzina Comunala Bucuresti care alimenta cu apa Capitala.
Inginerul Elie Radu (1853-1931) a întocmit în anul 1989 un proiect de dezvoltare a uzinei, la solicitarea inginerului Pache Protopopescu, primarul Capitalei, prin care alaturi de uzina pentru alimentarea cu apa va functiona si uzina de producere a energiei electrice, pentru iluminatul stradal si în locuinte.
Incepand din 1902, uzina electrica numita Grozavesti va produce energia electrica necesara pompelor de apa de la Bragadiru, luminatului public si pentru abonati.
Barbu Delavrancea, primar al Capitalei, i-a propus inginerului Dimitrie Leonida (1883-1965) sa execute un proiect de modernizare a uzinei Grozavesti, care se va realiza între 1910-1912, prin construirea unor cladiri corespunzatoare si instalarea a doua turbine cu abur AEG, avand fiecare o putere de 1000 kW. Astfel, uzina Grozavesti a devenit cea mai mare uzina termoelectrica din tara. Puterea instalata a uzinei Grozavesti s-a dezvoltat continuu, pentru a face fata cererii crescande de energie a bucurestenilor.
In anul 1914 s-a instalat al treilea turbogenerator de 2000 kW si zece ani mai tarziu, în 1924, a fost instalat un alt turbogenerator de 4000 kW. Astfel puterea instalata a centralei termoelectrice a ajuns la 8 MW.
Dezvoltarea uzinei Grozavesti a fost continua: în 1926 a fost pus în functiune grupul nr. 5 de 10,4 MW; în 1929 al saselea grup de 16 MW; în 1936 grupul nr. 7, cu o putere de 20 MW. Astfel, la sfarsitul anului 1936, uzina Grozavesti dispunea de o putere instalata de 54,5 MW. Dezvoltarea uzinei în anii '30 se datoreaza inginerului N. Caranfil (1893-1970), o mare personalitate a ingineriei romanesti, care a condus organizarea retelei moderne de electricitate si gaze si a salbei de lacuri de la nordul Capitalei.
Uzina Grozavesti se va dezvolta continuu pentru a asigura confortul bucurestenilor. In 1943, ea a fost conectata la conducta de gaze naturale, devenind primul consumator de gaze din Capitala. In 1957 a fost pusa în functiune instalatia de termoficare urbana, cu apa calda provenita din instalatiile acestei uzine. Dezvoltarea termoficarii a continuat paralel cu cea de producere a energiei electrice.
La 100 de ani de la începutul functionarii centralei electrotermice Grozavesti, aceasta asigura energia electrica si termica pentru consumatorii casnici si industriali din nord-vestul Bucurestiului, confortul necesar vietii cotidiene a peste 300.000 de locuitori ai Capitalei.
In prezent, sub aspect organizatoric CET Grozavesti face parte din sucursala Electrocentrale Bucuresti a Soc. Comerciale Termoelectrica SA, împreuna cu CET Bucuresti-Sud; CET Bucuresti-Vest; CET Progresu si CET Titan, care asigura 100 % necesarul de energie electrica si 85 % necesarul de energie termica a Capitalei. CET Grozavesti produce în aceasta retea complexa 11 % din energia electrica si 14 % din energia termica.
Mahalaua Caramidarilor de odinioara este astazi integrata în peisajul modern al orasului, unde s-au dezvoltat campusul universitar al Politehnicii din Bucuresti, Gradina Botanica, cladiri de interes public si blocuri de locuinte.
*
* *
Simpozionul aniversar care a marcat centenarul uzinei Grozavesti a avut loc în ziua de 19 decembrie 2002, în sala de festivitati a uzinei Grozavesti. Lucrarile au fost conduse de ministrul industriei si resurselor, Dan Ioan Popescu, si de directorul actual ing. Emilian Mateescu. Au fost invitati sa participe inginerii care prin capacitatea si munca lor au devenit personalitati ale energeticii romanesti.
Trebuie subliniat faptul ca inginerii Elie Radu, Dimitrie Leonida, Nicolae Caranfil, nume de referinta în istoria acestei uzine si a altor realizari tehnice, au fost membri remarcabili ai Societatii Politehnice. Visurile lor, devenite proiecte si realizate fizic, le-au expus colegilor în cadrul asociatiei si le-au publicat în buletinele asociatiei.
Aceasta uzina a constituit o scoala pentru energeticienii romani, care s-au afirmat atat în tara, cat si pe diferite meridiane ale pamantului.