SECTIUNE IN TIMP SI SPATIU CERCETAREA STIINTIFICA - IESIREA DIN CONUL DE UMBRA
Data: 1-15 februarie 2004
* O vocatie nedezmintitasi insuficienta ei valorificare * Mai este mult p nadeparte * Vointa si putinta * Avantajele si dezavantajele actualei structuri institutionale
"Univers ingineresc" este una dintre putinele publicatii care a tratat si trateazaproblematica cercetarii stiintifice. O spunem fararetineri, faracomplexe, fara falsamodestie, o datacu exprimarea marelui regret caacestui domeniu de activitate nu i se acordaatentia care i se cuvine in spatiul mass-media. Nu mai putin adevarat este si fapul cacercetatorii insisi s-au complacut si se complac cu anonimatul si ca, de regula, cand s-a vorbit despre ei, motivul principal l-au constituit miscarile sindicale revendicative.
Prin aceste douapagini nu ne propunem nici conturarea unui bilant al activitatii de cercetare, nici o analizaexhaustivaa domeniului, nici un tablou al punctelor vulnerabile. Toate acestea ar fi demersuri care presupun ample investigatii, analize, studii cu largaparticipare de specialisti din diverse domenii de activitate. Ne propunem doar sarelevam necesitatea de a se acorda cercetarii stiintifice un sprijin constant, incepand de la conturarea unor programe realiste, continuand cu asigurarea resurselor financiare (macar la nivel minim) si terminand cu sistemul de aplicare a rezultatelor inregistrate. Cu alte cuvinte, dorim sasensibilizam factorii de decizie pentru a actiona in directia amintitasi sa-i indemnam pe cercetatori saiasadin conul de umbra, safacamult mai bine cunoscute roadele creatiei lor.
Orientari strategice
Intentionam sapunem accentul pe aspectele de ordin practic si, din acest motiv, incepem prin a mentiona ca, la dezbaterea bugetului pe anul 2004 s-a stabilit ca"politicile in domeniul cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice vor urmari gasirea de solutii si rezolvarea problemelor specifice domeniului in vederea atingerii obiectivelor propuse prin Programul de Guvernare.
Dezvoltarea capacitatii de generare de cunostinte stiintifice si tehnologice se va realiza prin:
- sprijinirea formarii si dezvoltarii nucleelor, centrelor si retelelor de excelenta, in domenii considerate prioritare;
- dezvoltarea resurselor umane din activitatea de cercetare-dezvoltare;
- integrarea unitatilor de cercetare-dezvoltare romanesti in retelele si programele internationale;
- cresterea eficientei unitatilor de cercetare-dezvoltare prin procurarea de echipamente, aparaturasi software de ultimageneratie;
- dezvoltarea capacitatii de difuzare si utilizare a cunostintelor stiintifice si tehnologice."
Asemenea orientari devin mai clare dacane referim la programele adoptate, la faptul cafondurile alocate investitiilor vor reprezenta 5,4 la sutadin produsul intern brut. Potrivit strategiei de dezvoltare economicasi socialaa tarii, in perspectiva aderarii la Uniunea Europeanas-au identificat urmatoarele domenii prioritare in materie de investitii: transporturi; locuinte, servicii si dezvoltare publica; sanatate, invatamant; mediu si ape.
Nu dispunem de spatiul necesar pentru a detalia, dar este limpede ca, in functie de alocarile stabilite, se asigurasi sectorului de cercetare-dezvoltare resursele financiare, fie doar si la nivel minimal, pentru desfasurarea activitatii in consonantacu obiectivele prevazute la scaranationala.
Pe cine ne bazam?
In multe dintre evaluarile care se fac se porneste de la cifra impresionantade personal din sfera cercetarii panala inceputul anului 1990, respectiv 130.000 de salariati. Incadin ultima fazaa perioadei antedecembriste devenise evident cadomeniul cercetarii era supradimensionat, caelementele de ordin cantitativ predominau, cadin pricina conducerii CNST (nu-i mai pomenim numele) fuseseraluate cele mai aberante masuri care, practic, scoteau cercetarea romaneascadin circuitul mondial de valori. Poate case va gasi candva, cineva care sascrie o istorie cinstitaa perioadei respective.
Din pricina unui cumul de factori, personalul din cercetare-dezvoltare s-a restrans. Pe de o parte, s-a constatat caincluderea activitatilor de productie propriu-zisain "obiectul muncii" institutelor de cercetare nu se justifica. De aici, o masivadisponibilizare de personal. Pe de altaparte, evidenta neglijare a domeniului si atractia generatade conditiile incomparabil mai bune de lucru, de salarizare, de statut social din tarile dezvoltate a condus la plecarea peste hotare a numerosi cercetatori, dar si a unor muncitori si tehnicieni cu inaltacalificare. S-ar mai putea aminti si trecerea unei parti din personal in sectorul privat al economiei, ca si modificarile - saspunem asa - de ordin natural.
Asa s-a ajuns ca, in prezent, salucreze in sfera cercetarii-dezvoltarii cca 30.000 de concetateni, din care 8.900 cu atestat de cercetator.E mult? E putin? Greu de apreciat. Faptul ramane fapt: deocamdata, pe acesti oameni se poate bizui cercetarea stiintificaromaneascain conceperea si derularea programelor specifice. Desigur, numarul nu indicaautomat si calitatea. Nici in aceastaprivintanu se pot opera evaluari concludente. In ultimainstanta, conteazarezultatele, ele dau masura fortei de creatie, a capacitatii profesionale. La acest aspect vom mai avea prilejul sane referim. Deocamdata, saretinem cele douacifre: 30.000 si 8.900.
Finantarea
Este un adevar pe care, acum, il recunosc panasi oficialitatile, si anume cain intreaga perioadapostdecembristas-a inregistrat o gravasubfinantare a activitatii de cercetare-dezvoltare. Un prim semnal calucrurile se vor agrava dacanu se produce o schimbare l-a constituit alocarea suplimentarade la buget, in anul trecut, a cca 200 de miliarde de lei. S-au putut acoperi astfel unele nevoi extrem de urgente.
Pentru 2004 s-a prevazut un buget de 3.500 de miliarde de lei pentru domeniul de care ne ocuam. Ce inseamnaacesti bani? O crestere de 25 la suta, in termeni reali (prin luarea in considerare a inflatiei), fatade bugetul pe 2003.
Raportatala PIB, suma respectivareprezintaabia 0,21 la suta. Este o anumitaameliorare, deoarece in 2003 alocatia bugetarapentru cercetare a reprezentat numai 0,18 la suta.
Comparativ cu alte tari, chiar si cu cele in tranzitie, ponderea cheltuielilor bugetare pentru cercetare-dezvoltare in PIB este extrem de modesta. Sigur, alocarile pentru domeniu nu se limiteazala bugetul public; o parte importantaa cercetarii se deruleazain sectorul privat care asigurapropriile alocari, dar - oricum - se poate considera canu s-a pus capat subfinantarii sectorului de cercetare-dezvoltare.
Trebuie sane intindem cat ne este plapuma, adicala atat cat permite stadiul actual de dezvoltare a economiei sase aloce pentru un domeniu sau altul. In definitiv, o parte de raspundere pentru stadiul in care ne aflam o are si cercetarea stiintifica.
S-au avansat si sunt in studiu mai multe propuneri referitoare la imbunatatirea sistemului de finantare, un accent special fiind pus pe dezvoltarea diverselor forme de parteneriat public-privat.
Simultan cu evaluarea respectivelor propuneri apare necesar sase analizeze si rezultatele inregistrate prin introducerea, incepand din anul trecut, a celor douanoi forme de finantare, prin programe: 1. finantarea prin programe nucleu de cercetare-dezvoltare (programe proprii ale institutelor nationale sau ale institutiilor publice de cercetare-dezvoltare) care sustin directiile de cercetare de interes strategic, pe termen mediu si lung, din domeniile stiintifice si tehnice specifice institutiilor respective. Programele nucleu sunt avizate de organismul administratiei publice centrale cu rol de coordonator si aprobate de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului (MECT). Finantarea se face direct de catre MECT la un nivel de maximum 50 la sutadin veniturile provenite din activitatea de cercetare-dezvoltare a institutiei respective in anul precedent; 2. finantarea prin programele sectoriale.
Oricum, problema majoraconstain atragerea de noi fonduri pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, cu o atentie specialaspre fondurile extrabugetare. In aceastaprivintas-au constatat douatendinte majore:
- fondurile atrase de la agentii economici prin cofinantarea proiectelor din Planul national pentru cercetare-dezvoltare-inovare (din datele existente rezultacaaceste fonduri au avut o pondere de aproape 40 la sutadin bugetul total al Planului national);
- cresterea semnificativaa fondurilor atrase de la Uniunea Europeanaprin participarea la Programele CDT Cadru 5 si 6 - PCV (in acest sens, in 2003 s-a inregistat o dublare a procentului de recuperare a fondurilor investite din bugetul de stat la bugetul PCV.
Ofensiv, neutral si defensiv
Cercetarea stiintificaa fost si este angajatain procesele de restructurare, in special a industriei, astfel incat sase asigure modernizarea economiei in sectoarele ei cele mai vulnerabile sub impactul progresului stiintifico-tehnic. Din acest unghi de vedere, prezintaun interes aparte definirea de catre autoritati a CELOR TREI COMPONENTE ALE POLITICII INDUSTRIALE.
Este vorba despre identificarea subramurilor industriei carora li se vor aplica "tratamente" diferentiate, in functie de evaluarea perspectivei lor.
Dacaar fi sane limitam la anul in curs (2004), atunci un reper important il constituie raportul dintre ritmul mediu de dezvoltare a productiei industriale - respectiv 5,2 la suta- si ritmurile preconizate pe subramuri.
COMPONENTA OFENSIVA: peste nivelul general al industriei se preconizeazasase situeze industria alimentara, cu un ritm de crestere de 9,8 la suta, industria confectiilor (un plus de 8 la suta), industria mobilei (7,5 la suta), prelucrarea petrolului (7 la suta), industria de masini si aparate electrice (6,5 la suta), industria mijloacelor de transport rutier (6,4 la suta).
COMPONENTA NEUTRALA: este vorba despre sectoarele cu cresteri apropiate de media pe industrie, cum sunt industria celulozei si hartiei (6 la suta), industria chimica(5,2 la suta), industria pielariei si incaltamintei (5 la suta), industria metalurgica(4,6 la suta), prelucrarea cauciucului si maselor plastice (4,4 la suta).
COMPONENTA DEFENSIVA: sunt vizate sectoarele cu o evolutie sub media pe industrie si care, pe cale de consecinta, isi vor diminua ponderea pe ansamblul ramuri, cum sunt prelucrarea lemnului (4 la suta), industria de echipamente, aparate radio si de televiziune, de comunicatii (3 la suta), industria textila(2,6 la suta), industria de aparaturamedicala, de precizie, opticasi ceasornicarie (2,6 la suta), constructii metalice (2,5 la suta), produse din minerale nemetalice (2 la suta).
Desigur, optiunile mentionate tin seama si de conjunctura, mai ales de posibilitatile de export, dar ele indicasi o orientare de mai largaperspectiva.
Unele ritmuri provoacanedumeriri: bunaoara, cele preconizate pentru ramuri care realizeazaproduse cu valori adaugate mai mari. In legaturacu aceste nedumeriri ar fi bine sase pronunte specialistii din respectivele domenii, indeosebi cercetatorii. "Univers ingineresc" le pune, cu placere, la dispozitie spatiul necesar pentru a-si expune punctele de vedere.
Cercetarea de firma
Nu este un secret pentru nimeni cafirmele au ponderea cea mai mare in activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare in tarile dezvoltate, unde sunt companii de industrie, agricultura, infrastructuraetc. Faptul are mai multe explicatii, intre care una este esentiala: isi pot permite sadesfasoare activitati proprii de cercetare doar companiile puternice, cu mari resurse financiare, de regulafirme multinationale sau transnationale.
La noi in taraau existat forme de cercetare uzinalain perioada antedecembrista. Experienta lor s-ar impune a fi studiata, sase vadace s-a facut bine si ce a insemnat formalism, mimetism, astfel incat - in noile conditii - incepand cu firmele consolidate, sase asigure premise pentru desfasurarea de cercetari proprii. In acest caz, nici n-ar mai fi actualatema aplicarii rezultatelor cercetarii stiintifice. Firmele ar fi interesate, in cel mai inalt grad, savalorifice rezultatele obtinute in propriile entitati.
Pentru a demara un proces in sensul mentionat se impune a se institui un sistem de stimulare a cercetarii proprii. E adevarat, se discutatot mai mult despre eliminarea facilitatilor acordate agentilor economici ca o conditie a asigurarii egalitatii de sanse pe piata libera. Numai ca, in SUA si in Uniunea Europeanaexistaastfel de sisteme, iar ele au dat rezultatele scontate. Stimulentele pot fi de ordin fiscal, de orice altanatura, deoarece faraele este putin probabil ca firmele sa-si dezvolte o cercetare proprie semnificativa.
Privatizari contestate
Potrivit datelor furnizate de Federatia Sindicatelor Lucratorilor din Cercetare-Proiectare din Romania (FSLCPR), peste 90 la sutadin institutele privatizate si-au incetat practic activitatea. Transferul de proprietate s-a facut, mai ales, pentru dobandirea de terenuri si spatii care au capatat o altadestinatie, in functie de interesele celor care au castigat licitatiile. In acelasi timp, au aparut si asa-numitele firme private de cercetare-dezvoltare care sunt fictive, servind doar drept acoperire pentru diversele operatiuni financiare la "marginea" legii.
Pentru evitarea unor situatii in care - pe baza sistemului deficitar de adjudecare a proiectelor - o parte din fonduri se duc spre institutele-fantoma, s-a propus - iar conducerea MECT a acceptat in principiu - sase recurgala acordarea de atestate fiecarui institut, astfel incat sase elimine impostrura, sase creeze conditii pentru afirmarea adevaratelor valori.
O temade actualitate este si necesitatea elaborarii unor reglementari specifice pentru privatizarea in sfera cercetarii-dezvoltarii, reglementari care sapermitainlaturarea factorilor perturbatori de panaacum care au dus la o pierdere considerabilade potential novator. Exista, inca, divergente intre APAPS si reprezentantii cercetatorilor in legaturacu elaborarea unor norme metodologice aplicate la specificitatea cercetarii stiintifice. Or, este limpede caavem de-a face cu un domeniu distinct, unde nu pot opera aceleasi proceduri ca in industrie, agriculturasau in alte ramuri productive.
Privatizarea este necesarasi pentru punerea activitatii economice pe baze concurentiale reale. Cat timp existapozitii monopoliste in anumite domenii este putin probabil sase infrangatendintele conservatoare si sase stimuleze modalitatile extrabugetare de asigurare a fondurilor necesare unei activitati eficiente. Dar, totul se cere facut transparent, pe baza unor reglementari bine gandite, la elaborarea carora saparticipe si specialistii din domeniu.
Circulatia informatiei sau "reinventarea rotii"
In conditiile extinderii sectorului privat din sfera cercetarii si dezvoltarii, dar si angajarii institutelor nationale in realizarea unor programe ale Uniunii Europene, s-a confirmat si s-a reconfirmat faptul case pierde un important potential creator din pricina deficitului informatiei.
Una dintre propunerile examinate, in prezent, la MECT este cea referitoare la infiintarea unui centru national de informare a unitatilor din cercetare-dezvoltare. Acest centru ar avea o bancade date suficient de cuprinzatoare pentru a permite accesul la informatii deosebit de utile. Pe de o parte, ar deveni mai bine cunoscute rezultatele inregistrate in tarasi peste hotare in domeniile incluse in planuri, programe si proiecte, iar pe de altaparte, ar deveni mai lesnicios accesul la licitatiile internationale pe teme de cercetare-dezvoltare.
In foarte multe domenii, unele propuneri formulate de cercetarea romaneascapentru participarea la licitatiile organizate de Uniunea Europeanan-au avut succes deoarece forma de prezentare, redactarea nu corespundeau metodologiilor UE. Or, un centru de informare de genul celui propus ar putea saofere modele adecvate de prezentare a ofertei de participare la amintitele licitatii.
Am vorbit despre "reinventarea rotii" dintr-un motiv cunoscut de multi cercetatori. Nu de putine ori s-a constatat dupaani de munca, dupaeforturi deosebite cas-a ajuns la rezultate - uneori foarte valoroase - pe care, in strainatate, altii le obtinuseracu mult timp in urma. Este incaun argument in favoarea crearii unui centru national de informare in domeniul cercetarii si dezvoltarii.
In loc de concluzii
Intrebari care isi mai asteaptaraspunsurile
Recente dezbateri au relevat existenta a numeroase dificultati si disfunctionalitati care impun masuri bine gandite de imbunatatire a legislatiei, a sistemului institutional, a mecanismelor de functionare a sistemului (pentru ca, incontestabil, avem de-a face cu un sistem) de cercetare-dezvoltare-inovare la scaranationala.
Rapid, telegrafic, ne vom referi la cateva aspecte care necesitaconceperea si adoptarea de solutii adecvate. Astfel, s-ar cuveni sase identifice domeniile in care s-ar putea concentra principalele forte si mijloace, domenii in care existascoli romanesti de prestigiu. Dispersarea potentialului existent in prea multe domenii diminueazagrav capacitatea de cercetare si de aplicare a rezultatelor acesteia. Nu mai putin importantaeste clarificarea, panala capat, a locului si rolului, ca si a tipului optim de relatii intre cercetarea efectuatain universitati, in reteaua academicasi in cea din institutele nationale, in cele sectoriale si a nucleelor din firme. Si pe aceastacale se va putea eficientiza intreaga activitate de cercetare-dezvoltare-inovare.
O contributie importantala urnirea lucrurilor, la scoaterea cercetarii din conul de umbrala care ne-am referit pot avea retelele de dialog social, respectiv cele care grupeazareprezentantii autoritatilor publice, ai sindicatelor si patronatelor, atat pe domenii cat si la nivelul intregii tari. In aceste foruri s-ar putea contura solutii, s-ar elabora proiecte de decizii care saevite starile conflictuale, controversele neproductive si ar consolida intregul "front" al creatiei stiintifico-tehnice. Dar, mentalitatile de functionare a acestor structuri de dialog social sunt departe de a fi puse la punct.
Este - credem - de prisos samai amintim ce cuvant greu de spus il au colegii de breasla, inginerii, atat in calitate de cercetatori, cat si in calitate de beneficiari reali sau potentiali ai rezultatelor cercetarii. Cat de larg este campul lor de actiune apare evident, fie si numai din aspectele relevate de paginile de fata. Vom reveni.