DIN ISTORIA INGINERIEI ROMANESTI (Urmare din nr. trecut)

– podul lui M. Liberius Maximus (102 d.Hr.);
– podurile de vase ale lui Valens, unul la Constantiniana Daphne (367 d.Hr.) si altul la Noviodumum (369 d.Hr.).
Din cele opt poduri, cinci sunt legate de luptele romanilor cu dacii, in timpul lui Traian si Domitian. Prezenta unui numar atat de mare de poduri in aceasta regiune dovedeste, pentru secolele I-IV d.Hr., importanta militara si economica a Daciei pentru Imperiul Roman. Mari cantitati de aur si argint se trimiteau la Roma.
Poporul roman si in special moldovenii erau apreciati pentru construirea si repararea drumurilor si podurilor.
Dimitrie Cantemir aminteste de pilda in Descriptio Moldaviae ca, in caz de razboi, moldovenii erau obligati sa dea turcilor 4000 de oameni „ca sa fie pentru deschisul drumurilor si intocmirea podurilor“.
Multe poduri sunt mentionate in timpul lui Stefan cel Mare: podul de langa Iasi, al lui „Stefan Voda”, pod existent si in anul 1660, un pod de piatra la Borzesti (fig. 14) si doua poduri in zona Cotnari.
Unul din cele mai vechi poduri din Muntenia este mentionat cel de peste Colentina langa Bucuresti, in anul 1585. Din vremea lui Matei Basarab se mentioneaza un pod pe balta Mostistea, in anul 1587. Pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino, tiparita la Padova in anul 1700, apar numeroase poduri peste Motru, Jiu, Olt, Arges etc. Pe o stampa din anul 1794 este desenat podul lui Mihai Voda din Bucuresti. Podul era din lemn, avand grinzi verticale si inclinate. Primele poduri metalice se construiesc in timpul lui Alexandru Ioan Cuza.
Multe poduri de lemn erau in Transilvania.
Despre podurile construite de Anghel Saligny etc. vom scrie in capitolul Ingineri romani – primii in Europa, primii in lume.
La noi s-au construit primele poduri de beton armat in anul 1903, pe drumul Pitesti-Curtea de Arges. Din numarul mare de poduri construite in secolul XX, mai amintim si podurile cu doua linii ferate si patru benzi de sosea, proiectate de I.P.C.F. (Institutul de Proiectari Cai Ferate). Unul peste Borcea (3 viaducte, 3 deschideri de pod-3x140 m, 8 viaducte), in lungime totala de 967 m, si altul peste Dunare, in lungime de 938,9 m (8 viaducte, 3 deschideri de pod–140 m + 190 m + 140 m si un viaduct), fundate la cota -39,6 m, respectiv -35,5 m. Pentru sudura pieselor mari, groase de 50 mm, s-au folosit tehnologii speciale, iar pentru viaducte s-a folosit o solutie noua, din inimi foarte subtiri, rigidizate.
Sa mai amintim doar si podurile de sosea peste Canalul Dunare-Marea Neagra, de la Medgidia, Agigea, Basarabi si Cernavoda, proiectate de Institutul de Proiectari Auto, Navale si Aeriene.
Transporturile au reprezentat o parghie in civilizatie si dezvoltarea tehnicii.
In anul 1784, calatorul austriac von Brognard mentioneaza inceperea lucrarii de denisipare a gurii Sulina, potrivit planurilor unui arhitect moldovean, anticipand cu trei sferturi de veac lucrarile similare ale Comisiei Europene a Dunarii, pentru navigatie fluviala.
Inginerul Marin a elaborat in anul 1842 primul proiect de cale ferata. Cea dintai linie ferata pe teritoriul Romaniei a fost data in functiune intre Oravita si Anina la 1 noiembrie 1856, urmata la un an mai tarziu de cea dintre Timisoara si Jimbolia.
Linii ferate s-au construit si in Muntenia si in Moldova, dintre care amintim doar calea ferata Bucuresti-Giurgiu si Burdujeni-Roman, date in exploatare in anul 1869.
Inginerul Mihai Romniceanu, unul dintre cei mai prolifici ingineri constructori de cai ferate ai timpului, a elaborat o solutie originala a tunelurilor de cai ferate in terenuri slabe, in care lucrarile se incepeau cu constructia radierului, care va suporta restul constructiei.
(Continuare in nr. viitor)