SIGURANTA ENERGETICA SI REZERVELE DE PETROL

Conferinta pentru cooperare regionala in domeniul energiei care a avut loc la Bucuresti in ziua de 26 octombrie 2006 a ridicat o serie de probleme si s-au facut propuneri care privesc siguranta furnizarii energiei pentru consumatorii regionali, probleme si propuneri care privesc in egala masura atat Uniunea Europeana in ansamblul acesteia, dar mai cu seama pe plan mai restrans si proaspata intrata in Uniunea Europeana – Romania.
Vorbind in zilele noastre de siguranta energetica, nu poti evita principala sursa consacrata de peste 150 de ani, si anume petrolul.
„Profetii“ asupra pericolului de epuizare a resurselor petroliere mondiale sunt cunoscute de multa vreme; dintre acestea amintim:
– Svante Arrhenius, fizician suedez, autorul teoriei disocierii electrolitice a ionilor, laureat al Premiului Nobel in 1903, a prezis in 1923 epuizarea resurselor mondiale de petrol in 20 de ani, adica in 1943;
– Edgar Faure, om politic si jurist de origine franceza, presedinte al Consiliului de Ministri in 1952 si 1955, a preconizat in 1939 sfarsitul petrolului in 10 ani, adica in 1949;
– Harvey O’Connor, de origine americana, se intreba cat vor mai exista resurse de petrol, fara sa raspunda direct la aceasta intrebare;
– Jean Chardonnet, in 1973, prevede epuizarea petrolului in anul 2000;
– Jean Marie Chevalier, tot in 1973, prevede de asemenea epuizarea resurselor de titei in anul 2000.
Toate aceste previziuni se bazau pe raportul dintre rezervele dovedite si extractia de titei, respectiv consumul mondial de petrol la un moment dat.
Ne aflam in anul 2007 si niciuna dintre previziunile sumbre de epuizare a petrolului nu s-a adeverit, din fericire, ceea ce ne face sa credem ca nici previziunile actuale, potrivit carora rezervele mondiale de titei ar fi epuizate in cca 40 – 45 de ani, iar cele din Romania in cca 33 de ani, nu se vor adeveri, datorita descoperirii de noi zacaminte potentiale de petrol si trecerii unora dintre acestea in categoria zacamintelor dovedite, cu posibilitati certe de exploatare.
Credem ca mai importante decat previziunile asupra sfarsitului rezervelor de petrol sunt caile de economisire a celui dovedit, de reducere a risipei de petrol pentru scopuri energetice si utilizarea mai rationala a acestei nepretuite materii prime pentru transformarile chimice si petrochimice.
Privind problema din acest punct de vedere, Romania are o capacitate operationala de prelucrare de 23,5 mil. tone pe an, din care inca se mai trimit in petrochimie ca materii prime numai cca 0,8 mil. t/an nafta pentru piroliza la Arpechim Pitesti, ceea ce reprezinta un raport de chimizare de 3,40%, mult sub media realizata in tarile din Europa Centrala si de Vest, de 10 – 12 %. Din aceasta cauza, una dintre prioritatile strategiei energetice a Romaniei o constituie cresterea gradului de valorificare a titeiului, prin cresterea capacitatilor de productie a etilenei si propilenei, precum si a produselor petrochimice de baza.
Romania se afla in prezent pe ultimele locuri din Europa in ceea ce priveste productia si consumul de produse petrochimice pe cap de locuitor, loc deloc de invidiat, in ciuda faptului ca dispunem inca de resurse indigene de titei, dispunem de o indelungata experienta in petrol si petrochimie si avem capacitati petrochimice nefolosite, inca operationale.
Se resimte lipsa unei strategii nationale concrete de prelucrare integrata a titeiului, a gazelor asociate si a gazului metan, mai cu seama dupa privatizarea unora dintre acestea, care sa tina seama atat de acoperirea unei parti a consumului energetic, dar si de valorificarea produselor petroliere in produse chimice, petrochimice, fire si fibre chimice si ingrasaminte. Romania a fost printre primele tari care au construit complexe integrate de prelucrare a petrolului, dar dupa 1989 si singura care a desfiintat aceste unitati petrol – petrochimie, vaduvind prelucrarea titeiului de avantajele obtinerii produselor chimice.
Din examinarea datelor mai sus prezentate se constata urmatoarele:
– O distributie neuniforma a rezervelor dovedite de titei, acestea fiind concentrate in proportie de 2/3 in Orientul Mijlociu si, in consecinta, dependenta celorlalte zone geografice de importul de titei din zonele excedentare: Orientul Mijlociu, Rusia, Africa si America Centrala;
– Zonele geografice care consuma mai mult petrol decat produc: America de Nord, Europa si Asia – Pacific sunt net importatoare de titei datorita dezvoltarii industriale si sociale puternice din America de Nord si Europa si ritmului accelerat de industrializare a zonei Asia – Pacific;
– Romania figureaza inca printre putinele tari cu rezerve dovedite de petrol, la nivelul a 200 milioane tone exploatabile, dintre care 47,8 % primare, cu grad ridicat de certitudine si care se pot exploata prin energia proprie a zacamantului, si 52,2 % rezerve secundare, care se pot exploata prin suplimentarea energiei zacamantului. Rezervele potentiale de petrol care ar putea fi exploatate in perspectiva se ridica la cca 252 milioane tone. Titeiurile romanesti sunt predominant parafin-naftenice, putand sa fie utilizate atat la fabricarea carburantilor, cat si pentru obtinerea uleiurilor si hidrocarburilor aromatice.
Capacitatile de rafinare primara a titeiului sunt in concordanta cu consumul de petrol al zonelor geografice respective, cu exceptia tarilor din fosta URSS si Europa Centrala, unde se constata un excedent de capacitate de rafinare a petrolului, capacitate care nu este folosita datorita dificultatilor economice generate de tranzitia la economia de piata.
Locul pe care-l ocupa petrolul ca sursa energetica in comparatie cu alte surse traditionale, cum sunt gazele naturale si carbunii, se prezinta in tabelul 3.
Rezervele mondiale dovedite de gaze naturale sunt repartizate relativ mai uniform pe zonele geografice, comparativ cu petrolul, dar SUA si tarile din fosta URSS detin 59,1 % din totalul rezervelor.
Rezervele mondiale de carbuni sunt concentrate in proportie de 53,1 % in Rusia si in unele tari din Asia–Pacific, in timp ce Orientul Mijlociu si Africa impreuna detin numai 6,2 %. Romania are insa rezerve reduse de titei si de gaze naturale, iar carbunele este de calitate inferioara.
Cu toata opozitia ecologistilor, energia din surse nucleare s-a dezvoltat si continua sa se dezvolte urmare a cresterii consumului de energie la nivel mondial.
Repartitia acesteia si a energiei hidraulice se prezinta in tabelul 4.
Asa cum era de asteptat, energia nucleara este concentrata in tarile cele mai dezvoltate ale globului, din America de Nord si Europa, care detin impreuna 71,3%.
Hidroenergia, nepoluanta dar care necesita investitii majore, furnizata de caderile de apa, este relativ uniform repartizata intre: America de Nord, America de Sud si Centrala, Europa si Asia-Pacific, cele mai sarace regiuni fiind Orientul Mijlociu si Africa.
Potentialul actual de gaze naturale al Romaniei este constituit din 73,4 % rezerve exploatabile localizate in 274 structuri geologice si 26,6% rezerve de perspectiva. Gazele naturale romanesti contin peste 99,9 % metan, avand o concentratie superioara celor exploatate in alte tari, ceea ce le face apte pentru utilizari de chimizare. Productia indigena de gaze naturale este de 14,6 miliarde metri cubi, fiind necesar un import de 3,2 miliarde metri cubi pentru acoperirea consumului energetic intern.
In perspectiva 2007-2012 se preconizeaza o scadere a productiei interne de gaze naturale si o crestere a importului de gaz metan pentru acoperirea consumului intern.
Capacitatea de prelucrare a titeiului existenta in 1989 in Romania a fost de 34 milioane tone titei pe an, din care in 2006 mai era functionala 23,5 milioane t/an (tabelul 5).
Balanta energetica a Romaniei este acoperita in proportie de 36,1 % de gazele naturale, 28,5 % de petrol, 20,8 % de carbuni, 3,4 % de hidrocentrale, 3,2 % de energia nucleara si diferenta de 7,6 % de alte surse energetice.
Prognoza productiei de titei, gazolina si etan, pe perioada 2007 – 2015, nu este deloc incurajatoare: productiile vor scadea in continuare daca nu se pun in exploatare noi zacaminte.
La nivel mondial se preconizeaza o crestere economica globala de 3 % pana in 2011 urmare a investitiilor directe si de capital, dezvoltarii afacerilor, inflatiei scazute, cresterii consumului si politicilor monetare si fiscale stimulative.
Progresul tehnologic va continua in toate domeniile, dar cu precadere in calculatoare, comunicatii, stiinte biologice, industria chimica, petrochimica, farmaceutica si agricultura (revolutia verde).
In 2006 populatia globului a fost de 6,5 miliarde locuitori, din care doar 2 miliarde traiesc in tarile dezvoltate din America de Nord, Europa, Japonia, Australia, in timp ce 4,5 miliarde, adica trei sferturi, traiesc in conditii de subzistenta.
Riscurile potentiale majore din perioada urmatoare constau in: epuizarea unor resurse energetice de natura minerala, pretul ridicat al energiei, amenintarile geopolitice, terorismul, raspandirea unor epidemii, conflicte zonale de natura religioasa si pauperizarea unor paturi largi ale populatiilor din tari subdezvoltate.
In contextul globalizarii si al scaderii resurselor energetice de natura minerala la nivel mondial, se impune elaborarea unei strategii nationale privind siguranta energetica a Romaniei.
Strategia nationala privind siguranta energetica va trebui sa ia in considerare toate formele de energie posibile, privite prin prisma resurselor indigene care trebuiesc exploatate rational, dar si din import, accesibile la pretul pietei.
Elaborarea unui pachet de legi care sa vizeze siguranta energetica a tarii pe termen mediu si lung presupune antrenarea unor specialisti din diferite domenii, care au cunostinte temeinice in domeniul resurselor de energie si de materii prime de natura minerala sau vegetala - petrolului, gazelor asociate, gazelor naturale, carbunilor, biocarburantilor, energiei hidraulice, energiei nucleare, energiei solare, energiei eoliene, biomasei si altor forme de energii nepoluante.
La nivelul cunostintelor tehnologice actuale, pentru un baril de petrol consum energetic se obtin din zacamant 10 barili de petrol, 3 barili de sisturi bituminoase, 9 barili echivalent carbune, 10 barili echivalent energie nucleara, 40 barili echivalent energie solara, 80 de barili echivalent energie eoliana si un deficit de 0,5 barili echivalent in cazul utilizarii hidrogenului ca sursa energetica.
La nivelul cunostintelor tehnologice actuale, energia solara, eoliana si hidroenergia nu pot acoperi nici macar consumul actual al tarilor din Europa, deoarece tehnologia utilizarii energiei solare se afla in epoca de piatra, energia eoliana nu poate fi utilizata pe arii extinse, iar hidroenergia necesita investitii foarte mari.
Strategia privind siguranta energetica a Romaniei trebuie privita si prin prisma valorificarii integrate a resurselor de petrol si de gaz metan de care Romania dispune inca pe termen mediu, asa cum este practicata in tari dezvoltate. Schema de prelucrare integrata prezinta avantajul valorificarii complexe a petrolului si gazului metan la: carburanti, combustibili, produse chimice si petrochimice de baza, fire si fibre chimice, ingrasaminte chimice.
Strategia energetica a Romaniei trebuie sa ia in considerare racordarea la sursele de petrol si gaze prin conducte magistrale, atat la sursele din Est, mai putin sigure si imprevizibile, cat si la sursele din Marea Nordului si din bazinul Marii Mediterane.
Ca strategie generala, Romania ar trebui sa:
– conserve resursele de petrol si gaz metan existente prin mentinerea unei extractii la nivelul practicat astazi si importul diferentei necesare pentru acoperirea consumului intern;
– valorifice resursele de petrol si gaz metan cu precadere in chimie si petrochimie, ingrasaminte agricole, prin acordarea de facilitati economice – fiscale producatorilor (a se vedea propunerea legislativa de modificare a Legii petrolului);
– dezvolte Centrala Nucleara de la Cernavoda, date fiind experienta acumulata, resursele de uraniu si productia proprie de apa grea de la Halanga –Turnu-Severin;
– dezvolte energia hidraulica, mai putin poluanta si mai ieftina, dar care necesita investitii majore;
– dezvolte productia de biocarburanti (bioetanol, bio-diesel, DME – dimetileter) din resurse vegetale regenerabile;
– incurajeze cercetarile autohtone in domeniul energiei solare, eoliene si al altor energii neconventionale si nepoluante.
Productia interna de carbune este in continua crestere, in ciuda faptului ca o serie de mine de carbune nerentabile au fost inchise. In ceea ce priveste energia nucleara, Comisia Europeana are o pozitie neutra, lasand la latitudinea fiecarei tari decizia de dezvoltare, iar Romania dezvolta Centrala Nucleara de la Cernavoda.