Problemele societatii post-carbon

Viitorul oraselor si al stilului urban de viata a constituit subiectul dezbaterii intitulate Spre o societate post-carbon: cercetarea europeana a stimulentelor si comportamentelor sociale, tinuta la Bruxelles in octombrie 2007. Dezbaterea a reunit reprezentanti ai lumii academice, politice, a afacerilor precum si ai societatii civile, cu scopul de a evidentia felul in care dinamica politica, economica si sociala pot contribui la adaptarea la schimbarile climatice si la costul din ce in ce mai mare al resurselor energetice precum si a felului in care aceste dinamici pot fi intelese mai bine.
Cel de al patrulea raport al Comisiei Interguvernamentale a ONU privind Schimbarea Climei ( Intergovernmental Panel on Climate Change – IPCC), publicat in anul 2007, a stabilit ca efectele schimbarilor climatice pot fi deja observate si ca ele au fost „foarte probabil“ datorate emisiilor de gaze cu efect de sera produse prin activitati umane. Uniunea Europeana si-a stabilit drept obiectiv limitarea incalzirii globale la 2 oC fata de nivelul preindustrial atunci cand si-a stabilit politicile in domenii cum ar fi energia regenerabila, eficienta energetica, reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera si finantarea cercetarii.
Una dintre cele mai mari probleme de abordare globala a acestor subiecte o reprezinta dezvoltarea industriala rapida a economiilor emergente cum ar fi cele din India si China. Dr. Faith Birol, economist sef al Agentiei Internationale a Energiei (IEA), a subliniat unele concluzii publicate deja in ultimul raport World Energy Outlook asupra rapiditatii schimbarilor ce au loc in aceste doua tari precum si impactul acestora, remarcand ca „din doua noi cladiri ce se realizeaza in lume, una se construieste in China“. El a examinat trei probleme conexe carora trebuie sa le faca fata omenirea: securitatea energetica, modificarile climatice si energia si saracia.
Referindu-se la securitatea surselor de energie, dr. Birol a aratat ca UE, China, India, Japonia si Statele Unite reprezinta in prezent 75% din PIB-ul mondial si ca aceste tari importa impreuna 75 % din petrolul necesar lor, iar in viitor acest petrol va proveni din Orientul Apropiat si din Rusia. In acelasi timp, printre saracii lumii, 1,6 miliarde de oameni nu au acces la energie electrica. Folosirea traditionala continua a biomasei pentru pregatirea hranei, in principal prin foc cu lemne, conduce la despadurire, munca grea ce se bazeaza in special pe activitatea femeilor, iar bolile cailor respiratorii omoara 1,6 milioane de femei si copii pe an – o cifra superioara celei pentru malarie.
Prof. Hans Schnellnhuber, director al Potsdam Institut fur Klimafolgenforschung, a definit problema ca reprezentand „adaptarea la ceva de neevitat“, o crestere de 1,5 – 2 oC a mediei globale a temperaturii si „evitarea a ceva la care nu ne putem adapta“, o crestere de 6 °C, ceea ce ar reprezenta „sfarsitul lumii in forma in care o cunoastem“. Fiecare crestere a temperaturii ar fi insotita foarte probabil de diverse efecte negative, incepand cu afectarea ecosistemelor vulnerabile si evenimente meteorologice extreme, trecand prin consecinte negative asupra celor mai saraci locuitori ai planetei si asupra productiei de hrana si atingand maxime nedorite cum ar fi colapsul padurii tropicale amazoniene sau perturbarea sistemelor musonice.
Prof. Jaqueline McGlade, director al European Environment Agency, a ilustrat situatia energetica precara a Europei printr-o analogie cu steagul Uniunii Europene: daca fundalul albastru reprezinta consumul european, suprafata galbena a stelelor este proportionala cu productia sa de petrol. Mai mult, unele tendinte socio-economice evolueaza in directii gresite, cum ar fi sporirea transportului de bunuri pe calea ferata sau transportul aerian. In opinia domniei sale, principala cale de crestere a eficientei energetice precum si de scadere a emisiilor consta in dezvoltarea urbana. Ar trebui preferate orasele compacte, in locul practicii curente de planificare a dezvoltarii policentrice. Sunt necesare schimbari sociale in satisfacerea necesitatilor prin acces la servicii, in defavoarea accesului la bunuri materiale.
Adresandu-se ulterior la CORDIS News, Mona Sahlin, membra a Parlamentului suedez, spunea ca un subiect important pentru cercetarile viitoare ar trebui sa fie modul de reconstruire a oraselor existente precum si de proiectare a noilor dezvoltari urbane, astfel incat ele sa fie adaptate viitorului bazat pe mai putin carbon. Prof. McGlade a mai subliniat, de asemenea, ca Europa trebuie sa faca fata realitatii deplasarilor importante umane, cu partea de sud a Spaniei supusa deja lipsei de apa si presiunii suprapopularii si cu cea mai mare parte a fortei de munca existente astazi trebuind sa se retraga in urmatoarele decenii.
Revolutionarea modului in care proiectam orasele s-ar putea deja sa fi inceput, sustine Jaques Theys de la Centre de perspective et de veille scientifique et technologique din Franta, deoarece tehnologiile necesare sunt deja disponibile. El a mentionat Bangalore din India ca un exemplu al felului in care dezvoltarea urbana a putut fi tinuta sub control prin dezvoltarea coridoarelor servite de retele de cai ferate si descurajarea utilizarii automobilelor. Nu exista situatie perfecta, a adaugat el, deoarece o densitate urbana crescuta lungeste timpul necesar strabaterii unei aceleiasi distante.
Mai multi vorbitori au abordat subiectul schimbarilor de comportament pe termen lung necesare pentru a putea reduce modificarile climatice si de adaptare la efectele lor. Bertrand Chateau, director al Enerdata, a subliniat ca modificarile de comportament au aparut numai intre generatii, comportamentul ramanand stabil in cadrul unui grup de varsta. Va trebui sa se realizeze o legatura intre folosirea energiei si stilul de viata, tinand seama ca populatia Europei, in curs de imbatranire, se muta in locuinte mai mici, cu mai multe persoane traind singure si mai multe cupluri fara copii.
Dezbaterile conferintei s-au concentrat pe partea de „cerere“ a energiei si pe schimbarile climatice. Prof. José Ignacio Perez Arriaga de la Pontificia Comillas University din Madrid considera ca problema cheie o reprezinta „aplicarea reglementarilor in asa fel incat intermediarii din domeniul energiei sa faca bani prin stimularea consumatorilor de a consuma mai putin“. El sustine ca dezvoltarea industriala nu este complet dependenta de utilizarea energiei, deoarece UE a obtinut nivele comparabile de dezvoltare cu Statele Unite, dar cu consumuri energetice comparativ mai reduse.
El a mai subliniat necesitatea prezentarii cu claritate marelui public a diferitelor optiuni de masuri ce trebuie luate in vederea reducerii cauzelor incalzirii globale. Unul dintre cele mai controversate aspecte ale acestor masuri se refera la utilizarea energiei nucleare pentru productia de energie electrica.
Gordon Adam, fost parlamentar si presedinte al Comitetului EP responsabil cu energia, a subliniat ca problema este asa de urgenta incat trebuie „sa folosim toate armele din arsenal pentru a reduce utilizarea surselor de energie pe baza de carbon“, dupa cum s-a exprimat domnia sa, reteta trebuind sa contina „cat mai putin carbon, plus regenerabile, plus nucleare, plus eficienta energetica, plus captarea carbonului, plus un management corespunzator.“
In timp ce accepta ca toate optiunile trebuie luate in considerare, Mona Sahlin sustine ca generarea energiei nucleare reclama investitii asa de mari incat folosirea caii nucleare ar putea inchide usa altor optiuni mai atractive prin blocarea fondurilor.
In concluzie, Jean-Michel Baer, director pentru Stiinta, Economie si Societate la Directoratul pentru Cercetare al Comisiei Europene, a spus ca prezenta conferinta va alimenta subiectele de cercetare finantate la sectiunea „Factori si actori socio-economici care vor da forma societatii post–carbon”, parte a FP7. Este rolul cercetarii de a construi fundamentul generatiei urmatoare de politici UE care trebuie sa ia in considerare si incalzirea globala, atunci cand se discuta despre utilizarea energiei si coeziunea sociala.