STRATEGIA NATIONALA DE DEZVOLTARE DURABILA A ROMANIEI

Discursul presedintelui Romaniei, TRAIAN BASESCU

Doamnelor si Domnilor,
De la inceput, doresc sa urez succes proiectului de revizuire a Strategiei Nationale de Dezvoltare Durabila a Romaniei (la orizontul anului 2020). Multumesc organizatorilor, donatorilor, expertilor precum si tuturor organizatiilor si cetatenilor care se implica in activitatea de consultare publica necesara construirii acestui scenariu de dezvoltare pe termen lung a Romaniei.
In acest context, doresc sa-mi exprim satisfactia pentru faptul ca revizuirea, implementarea si monitorizarea Strategiei de Dezvoltare Durabila a Romaniei au devenit o responsabilitate explicita a Guvernului.
Nu este prima actiune privind perspectivele dezvoltarii durabile pe termen lung a Romaniei. Toate demersurile postcomuniste dedicate acestui subiect - mai ales cele din 1999 si 2003 – au avut insemnatatea si relevanta lor pentru descrierea unui viitor mai bun pentru locuitorii Romaniei.
Revizuirea Strategiei Nationale de Dezvoltare Durabila are loc in conditiile in care Romania a dobandit o noua calitate institutionala: aceea de Stat Membru al Uniunii Europene – cu toate drepturile si obligatiile specifice acestei calitati.
Tocmai de aceea, consider ca procesul de revizuire si implementare a Strategiei de Dezvoltare Durabila a Romaniei trebuie sa fie caracterizat, de asemenea, printr-o calitate inalta.
Asigurarea calitatii procesului de revizuire a strategiei este o responsabilitate majora a institutiilor administratiei publice din Romania – atat fata de cetatenii Romaniei, cat si fata de partenerii nostri internationali, in primul rand cei din Uniunea Europeana.
Aceasta strategie trebuie sa reflecte o noua atitudine fata de cetatean. Continutul ei nu trebuie sa fie o colectie de „iluzii“ frumoase pe care le oferim cetateanului! Strategia trebuie sa fie caracterizata de realism, iar cetatenii trebuie sa fie cei mai activi participanti la conturarea acestui viitor al lor. Dupa cum cunoasteti, in Strategia de Dezvoltare Durabila revizuita a Uniunii Europene se pune accent pe participarea cetatenilor si a societatii civile la revizuirea si implementarea strategiei.
In acest context, felicit prezentul proiect comun Romania – PNUD, pentru faptul ca a prevazut consultari cu experti si organizatii ale societatii civile – si mai ales pentru faptul ca a extins aceasta consultare la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare. Astfel, revizuirea strategiei din Romania se inscrie in tendinta bunelor practici ale Uniunii Europene.
In acest spirit vorbesc si despre nevoia de calitate a procesului de revizuire a strategiei. Voi fi deschis si cu dumneavoastra.
Romania este perceputa ca o tara cu deficit in domeniul capacitatii administrative. Iar din nefericire, aceasta nu este doar o problema de perceptie. Sa nu ne ascundem. Avem exemple nenumarate de domenii cu slabiciune administrativa - pregatirea pentru absorbtia si utilizarea eficienta a fondurilor Uniunii Europene, coerenta politicilor de macrostabilizare, capacitatea de planificare si programare a politicilor si resurselor bugetare etc.
Aceasta realitate trebuie schimbata. Este nevoie de o mai buna guvernare, la toate nivelurile - impreuna cu cetatenii si sub controlul lor. Aceasta este in deplin acord cu obiectivele Strategiei de Dezvoltare Durabila. Este suficient sa amintesc faptul ca, intre obiectivele si indicatorii strategiei, un loc aparte detine buna guvernare. Iar faptul ca Romania este pozitionata, in clasamente internationale, intre tarile cu un nivel ridicat al coruptiei este o expresie a faptului ca inca nu avem o buna guvernare.
Este, deci, nevoie sa acceleram reforma in administratia publica, in general in institutiile statului.
Sa recunoastem ca asigurarea coerentei politicilor publice in Romania reflecta inca, in principal, o atitudine mai degraba de raspuns la impulsurile de programare venite din afara – Uniunea Europeana, Banca Mondiala, FMI etc. Astazi, sistemul de planificare si programare al Uniunii Europene este principalul mecanism care ordoneaza obiectivele si actiunile noastre.
Trebuie sa renuntam la complexe inutile! In sine, planificarea nu este o metoda comunista. Avem nevoie de un sistem propriu de planificare si programare – pe termen scurt, mediu si lung – in care sa integram coerent semnalele externe. Cazul planificarii bugetare pentru sistemul de pensii este edificator in acest sens. Si aceasta, intr-un domeniu esential al dezvoltarii durabile – durabilitatea sistemelor de pensii (mai ales in conditii de evolutie demografica descrescatoare numeric si de imbatranire). Strategia de Dezvoltare Durabila ne ofera sansa de a deveni pro-activi si coerenti. In mod corelat, avem nevoie de metodologii de previziune si prognoza. De asemenea, trebuie sa dezvoltam statistica departamentala.
Pe de alta parte, administratia publica trebuie sa se bazeze mai mult pe achizitia de servicii de asistenta tehnica, expertiza si consultanta de pe piata. Sa ne uitam la piata de achizitii publice. Predomina covarsitor bunurile si lucrarile. Daca nu sunt fonduri de la Uniunea Europeana, PNUD, Banca Mondiala si alte institutii internationale, practic, administratia noastra nu are nevoie de expertiza. Desigur, schimbarea sistemului presupune o mai buna planificare, transparenta si control in domeniul achizitiilor publice si un alt rol al functionarului public. In acest context, felicit domeniul cercetarii care a planificat sume de la buget pentru a elabora o strategie pentru cercetare-dezvoltare si inovare pe baza de achizitie de expertiza romaneasca. E un inceput.
O alta reforma importanta menita sa imbunatateasca guvernarea este definitivarea functionarii sistemului integrat de piete si delimitarea clara a rolului statului in economie. Avem nevoie de concurenta. Nu numai ca trebuie sa revedem ajutorul de stat, dar este nevoie sa rationalizam institutiile publice pentru a nu mai oferi servicii in domenii in care exista piata. Statul sa se concentreze pe reglementare – mai ales in domeniile in care exista acquis comunitar – iar interventia sa economica sa se limiteze la cazurile de esec al pietei.
Inca functionam cu unele piete distorsionate. Nu vom putea sa gestionam eficient resursele naturale si mediul daca nu vom avea piete functionale. Pana la urma, trebuie sa vedem daca avem sau nu incredere in piata. Sunt cunoscute interventiile pe care le-am avut in domeniul energiei, spre exemplu, subiect esential al dezvoltarii durabile. Acum mai bine de un an am cerut o strategie in domeniu. In toamna trecuta, in CSAT, am avut o analiza a documentului produs de Guvern. Am intrebat: va fi sau nu distorsionata piata energetica daca vom avea din nou o mare companie de stat? Nu am obtinut un raspuns edificator nici pana acum.
Dezvoltarea durabila presupune gandire globala si actiune locala – un bun mesaj care a devenit bine cunoscut in lume. Numai ca Romaniei ii va fi greu sa se alinieze acestei tendinte daca nu este urgentata descentralizarea – deja, mult prea mult amanata. In stransa legatura cu aceasta este si nevoia de reorganizare administrativ-teritoriala. Numai in acest mod vom apropia de cetatean decizia privind dezvoltarea.
Stimati participanti,
In continuare, doresc sa ma refer la un set de politici publice care sunt legate de continutul Strategiei de Dezvoltare Durabila si de contextul economico-social specific Romaniei.
Nu voi insista pe cifrele si tintele cantitative referitoare la mediu, biomasa sau emisii de CO2 – la care, de altfel, m-am referit public in alte situatii (in special legate de participarea la reuniunile Consiliului European). Sunt convins ca acest domeniu va fi bine abordat de catre ministrul Mediului.
Doresc sa folosesc acest prilej pentru a va supune atentiei un alt set problematic pe care il consider de o importanta capitala pentru viitorul Romaniei.
Am intrat in Uniunea Europeana cu mari decalaje fata de media Uniunii, sub diverse aspecte – PIB/locuitor, intensitate energetica, productivitatea muncii, competitivitate. Disparitatile noastre regionale sunt mari iar regiunile din Romania sunt printre cele mai ramase in urma regiuni din Uniunea Europeana.
Desi focalizata pe cresterea calitatii vietii “intra” si ”inter” generatii, Strategia de Dezvoltare Durabila trebuie sa ofere si un cadru strategic pentru implementarea Strategiei Lisabona – ale carei obiective generale sunt cresterea economica si crearea de locuri de munca. Cele doua strategii trebuie abordate ca doua strategii complementare. Este nevoie, deci, si de protejarea mediului si a resurselor naturale, de egalitate de sanse si de includere sociala, dar si de competitivitate, eficienta si productivitate.
In Romania urmeaza o perioada de 15 – 20 de ani in care eforturile guvernelor trebuie sa vizeze modernizarea structurii economice si imbunatatirea substantiala a indicatorilor de performanta.
Romania este tara din Uniunea Europeana care are cea mai mare pondere a agriculturii in structura populatiei ocupate pe sectoare de activitate (cca 30%). Exista estimari conform carora, la orizontul anului 2020, am putea sa reducem aceasta pondere cel putin la jumatate, adica 15% din populatie; si trebuie sa realizam aceasta reducere in conditiile tintirii unei rate de ocupare de 70% a populatiei din mediul rural.
Acest proces este unul dificil. Pe de o parte, procesul amintit reprezinta un transfer masiv de locuri de munca din agricultura in alte ramuri – cu deosebire in servicii. Pe de alta parte, el inseamna si o restructurare substantiala a continutului muncii (mai ales in agricultura, dar si in alte ramuri). La orizontul anului 2020, marea provocare a modernizarii structurii economice este, deci, restructurarea calitativa a locurilor de munca.
In consecinta, este nevoie de coerenta in guvernare pentru a asigura:
• dezvoltarea agriculturii – cu obiectivele principale cresterea randamentelor agricole si a productivitatii muncii
• dezvoltarea rurala – in contextul dezvoltarii locale si regionale, al planificarii spatiale si al dezvoltarii policentrice
• infrastructura moderna de transport
• gestiunea mediului, a resurselor naturale, a biodiversitatii si a schimbarilor climatice – pe baza unor noi modele comportamentale in productie si consum
• investitii in tehnologii nepoluante si prietenoase pentru mediu – cu accent pe investitia straina, in special de tip „Greenfield“
• creare de intreprinderi – in special IMM - si de noi locuri de munca (cu deosebire in mediul rural)
• politica tehnologica si inovare (bazate pe efort sustinut de cercetare-dezvoltare), in special pentru a obtine, la nivel de intreprindere, reducere de consumuri energetice si, pe de alta parte, a resurselor materiale; in acelasi timp, trebuie sa asiguram resurse regenerabile de energie;
• de asemenea, flexibilitatea si securitatea pe piata muncii sunt un alt obiectiv.
In mod deosebit, insa, este vorba de un efort sustinut si realist in domeniul educatiei si al cresterii cunostintelor – in primul rand, in ceea ce priveste invatamantul primar si secundar, in scopul de a asigura preponderent continutul necesar nivelului mediu de instruire si calificare. Discutam de peste 1 milion de noi locuri de munca - respectiv, de oameni carora le trebuie instruire si cunostinte adecvate. In acest context, in Romania, reducerea ratei abandonului scolar este si ea o prioritate.
In plus, acest proces de transfer inter-sectorial de mana de lucru va avea loc in conditiile in care se va manifesta tot mai accentuat declinul demografic (cu consecinta sa directa: imbatranirea structurii pe varste a populatiei).
Ca urmare, Romania trebuie sa se pregateasca inca de pe acum pentru a face fata unor noi presiuni care, in principal, se refera la:
• in primul rand, durabilitatea sistemului de pensii publice si cresterea ratei de dependenta economica
• in al doilea rand, ocuparea celor in varsta de peste 50 de ani (ale caror cunostinte risca sa se perimeze cel mai rapid) precum si ocuparea celor de varsta a treia (care doresc sa mai lucreze)
• in al treilea rand, durabilitatea sistemului de sanatate publica - domeniu in care trebuie sa fim constienti si ingrijorati, in special de faptul ca, astazi, suntem tara din Uniunea Europeana care are cel mai mare nivel al mortalitatii infantile (reducerea acesteia fiind o urgenta a anilor imediat urmatori) precum si a faptului ca suntem o tara cu un nivel mai redus al sperantei medii de viata
• in al patrulea rand, reconcilierea dintre viata de familie si cea profesionala – astfel incat ingrijirea copiilor sa nu se realizeze pe seama reducerii timpului dedicat asigurarii veniturilor familiei
• in al cincilea rand, migratia internationala in contextul liberei circulatii a muncitorilor – amenintare pe care o vom elimina numai daca vom fi capabili sa gasim cateva solutii. Printre acestea, enumar reducerea riscului de expunere la saracie; sa ocupam mana de lucru din afara Uniunii Europene si, mai ales, pentru a creste veniturile in mod substantial si pe termen lung (si aceasta in conditiile in care productivitatea muncii va trebui sa creasca mai rapid decat veniturile – ca o premisa a dezvoltarii durabile).
Conditia pentru atingerea obiectivelor acestor politici structurale este stabilitatea macroeconomica, armonizarea intre politicile monetare si cele fiscale si bugetare. In anii imediat urmatori, prioritatea Romaniei este pregatirea pentru a intra in zona euro (probabil, in 2014) precum si imbunatatirea transparentei si a managementului bugetar multianual. Ultimul an ne arata ca trebuie sa intensificam eforturile in aceasta directie.
Doamnelor si Domnilor,
In esenta, prin coerenta politicilor publice trebuie sa reconciliem cresterea economica sustinuta cu protejarea si conservarea vietii si ale mediului, pe termen lung.
Aliatul nostru este societatea bazata pe cunoastere. Dar, dincolo de aceasta, trebuie sa gasim un liant si mai trainic. Acesta este o comuniune de valori pe care sa le impartasim toti cei care azi le proiectam si pe care sa le transmitem celor de maine.
Din aceasta perspectiva, ar fi ideal ca revizuirea si implementarea Strategiei de Dezvoltare Durabila a Romaniei sa se constituie intr-un proces de coagulare a intereselor si aspiratiilor din societatea romaneasca.
De aceea, este nevoie de multa deschidere catre cetatean si de comunicare cu acesta.
Inca o data, va doresc si doresc romanilor mult succes in realizarea acestei Strategii de Dezvoltare Durabila pe termen lung!
Va multumesc!

Discursul domnului ATTILA KORODI,
ministrul mediului si dezvoltarii durabile

Astazi marcam un eveniment important pentru Romania! Stiu ca din 1989 incoace, multi dintre noi am asistat la multe lansari sau revizuiri de strategii la nivel national. Stim, de asemenea, ca prima Strategie pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei postcomuniste a fost elaborata in anul 1999. Dar Romania anului 1999 era o tara in afara structurilor de securitate nord-atlantice, era o tara inca departe de Uniunea Europeana, o tara fara politici publice si prin urmare fara standarde reale de competitivitate.
Romania este acum in NATO si in Uniunea Europeana, iar Uniunea are o strategie de dezvoltare durabila, asa cum au si celelalte tari membre. Prin urmare, noua Strategie a Romaniei, ale carei repere le trasam astazi, nu este un exercitiu de salon, ci o investitie ce ofera conceptul pentru managementul statal al Romaniei in urmatorul sfert de secol!
Stim cu totii care este definitia simpla, aproape clasica, a dezvoltarii durabile: dezvoltarea durabila inseamna sa acoperim necesitatile actualei generatii, fara a compromite sansele urmasilor nostri in a-si satisface propriile nevoi. In termeni practici, pentru ca vorbeam de o investitie, dezvoltarea durabila inseamna internalizarea costurilor de mediu in toate activitatile, indiferent ca vorbim de sectorul public sau de cel privat.
Cand vorbim de costuri de mediu trebuie sa ne gandim si la impactul mediului asupra sanatatii publice, la costurile presupuse de acest impact, dar si la educatie, si nu doar la educatia de mediu. Pentru ca impreuna cu mediul, educatia si sanatatea sunt teme intersectoriale, sunt considerate provocari cruciale si la nivelul Uniunii Europene si sunt vectorii care potenteaza capacitatea individuala si colectiva a membrilor societatii.
Personal, consider ca educatia si sanatatea au fost perdantii sociali ai perioadei 2000 – 2007, cand Romania si-a concentrat toate eforturile catre atingerea obiectivelor de integrare de pe agenda negociata cu Bruxelles-ul. Pe aceasta agenda, educatia si sanatatea nu au fost teme prioritare ale integrarii, si in aceste conditii Romania nu a mai avut capacitate administrativa sa europenizeze si aceste sectoare esentiale. Strategia Nationala de Dezvoltare Durabila va aseza si aceste domenii in prim-plan.
Spuneam ca Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila va oferi conceptul pentru managementul statal al Romaniei in urmatorul sfert de secol. Orice manager trebuie sa-si evalueze corect si flexibil sursele de finantare.
Romania are multe planuri si strategii nationale, pe diferite sectoare, care au nevoie de armonizare. Insa, vorbind de sursele de finantare, avem deja un reper foarte important: programele operationale sectoriale. Aceste programe sunt de fapt elementele cheie ale Strategiei Nationale de Dezvoltare Durabila pana in anul 2013. Iar celelalte repere sunt anii:
• 2020 – in care Romania isi propune sa ajunga la nivelul mediu al Uniunii Europene inregistrat de aceasta in anul 2007
• si anul 2030 – cand Romania ar trebui sa fi recuperat deja decalajul fata de UE!
In acest context, apar cateva intrebari cheie: este Romania pregatita sa-si utilizeze resursele in mod chibzuit cu gandul la anul 2030? Dezvoltarea durabila presupune si niste constrangeri in activitatea unor actori sociali! Va fi capabila societatea sa-i compenseze pe acesti cetateni, care vor trebui sa-si restranga unele activitati vitale pentru existenta lor? Cum vom stimula trecerea de la faza in care importam tehnologie la cea in care vom crea si exporta know-how?
In opinia mea, va trebui sa mizam pe parteneriatele regionale si locale intre administratie, domeniul academic, sectorul de business si asa mai departe.
Aceste parteneriate vor juca un rol esential in gasirea solutiilor pentru problemele pe care le-am ridicat inainte.
Reamintind celebrul concept „think global, act local“, cred ca Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila va trebui sa aplice principii similare la nivelul localitatilor sau regiunilor, dar sa tina cont de practicile si caracteristicile locale. Trebuie sa avem capacitatea sa acceptam ca modelele de dezvoltare ale localitatilor trebuie sa se bazeze pe principii comune, dar sa nu genereze o simetrie in care ceea este functional la Vaslui trebuie sa arate identic si la Hunedoara.
Doamnelor si domnilor,
Ma bucur sa vad aici reprezentanti ai elitelor politice, academice, sindicale, alaturi de alti membri marcanti ai societatii civile. Cred ca aceasta strategie va fi viabila daca in realizarea ei se vor implica toti cei care pot avea un cuvant greu se spus. Strategia pentru Dezvoltare Durabila a unei Romanii cu 22 de milioane de cetateni nu se poate realiza, in epoca Internetului, de o mana de oameni intr-un birou, iar Centrul National pentru Dezvoltare Durabila are datoria si misiunea sa provoace o dezbatere publica ampla pe acest subiect.
Daca ma intrebati in acest moment, ce astept eu cu adevarat de la aceasta strategie, raspunsul este simplu:
• claritate in obiective
• instrumente si structuri de implementare cu atributii bine definite
• si un mecanism de monitorizare prin care sa stim cine, si in ce fel este raspunzator pentru fiecare obiectiv in parte.
Cred ca aceasta strategie pentru dezvoltare durabila nu trebuie sa fie una incarcata de generalitati, ci una cu solutii punctuale la probleme generale. Pentru aceasta, contributia unor areale specifice ale societatii cum sunt cercetarea, sindicatele, ONG-urile este esentiala.
Va spun sincer, eu nu cred in presiunea timpului pentru realizarea acestei Strategii, dar cred intr-un document care sa ofere un orizont limpede al Romaniei Europene, si nu sa bifeze o sarcina de serviciu.