„O investitie in domeniul nuclear este a tarii pentru... tara“ Convorbire cu academicianul Marius Peculea
Data: 1-15 februarie 2011
Teodor Brates: Va multumesc, domnule academician, pentru posibilitatea pe care o oferiti cititorilor publicatiei noastre, Univers ingineresc, de a cunoaste, direct de la dvs, reputat specialist in energetica nucleara, consideratii de un larg interes public. As incepe cu evocarea unui fapt din actualitatea imediata, si anume noua amanare a demarajului la constructia Unitatilor 3 si 4 de la Cernavoda. Cum apreciati aceasta pierdere uriasa de timp, de ritm, in materie de investitii esentiale pentru economie, pentru societate in ansamblul ei?
Marius Peculea: Este regretabil. Veti fi, cred, de acord ca, de pe pozitia mea de om neimplicat in decizii, nu pot spune mai mult. In schimb, consider ca a devenit mai de mult strict necesara elaborarea unei autentice strategii, a unui program – daca vreti – in domeniul energeticii nucleare, astfel incat sa existe mai multa predictibilitate care, neindoios, va constitui un punct suplimentar de atractie pentru investitori, pentru marii investitori, in cazul dat.
T.B.: Tocmai doream sa aflam opinia dvs. despre viziunile strategice, fara de care in niciun domeniu, ca si la scara intregii tari, nu este posibila accelerarea proceselor pozitive din economie, din sfera sociala.
M.P.: Din pacate, la ora actuala nu avem un program, nu numai pentru dezvoltarea energeticii nucleare, ci pentru dezvoltarea Romaniei. Or, din aceasta cauza, nici nu se pot articula diversele componente ale unui program national, in randul carora energetica nucleara se cuvine sa ocupe un loc foarte important.
T.B.: Dvs. aveti o vasta experienta nu numai in ceea ce priveste elaborarea unui program nuclear, ci si in realizarea acestuia. O astfel de experienta se cere, dupa parerea mea, fructificata din plin.
M.P.: Nu pot spune ca numai eu am experienta in domeniu. Au trecut peste 40 de ani de cand s-a intocmit primul program nuclear romanesc si, in consecinta, multi au acumulat o bogata experienta in domeniu.
T.B.: Dvs. aveti si avantajul pionieratului.
M.P.: Nu stiu daca este neaparat un avantaj. Mai important mi se pare sa reamintesc ca, in urma cu 42 de ani, acel prim program avea la baza doua criterii: sa se introduca, in Romania, energia nucleara, obtinandu-se, astfel, si independenta in acest domeniu, iar un al doilea criteriu a fost acela ca industria autohtona sa aiba o participare maxima la realizarea acestui program. Criteriile fusesera stabilite de factorul politic decizional, in rest era treaba specialistilor sa gaseasca solutii, sa le aplice.
T.B.: Cred ca – si din acest unghi de vedere – avem de invatat pentru ceea ce se cuvine sa se faca in prezent si in viitor.
M.P.: Totdeauna, in astfel de proiecte nationale, vointa politica determina criteriile fundamentale. Specialistilor le revine, insa, misiunea de a actiona in directia stabilita, asumandu-si si riscurile inerente. Oricum, in zona lor de competenta nu are altcineva a se amesteca. As mai sublinia ca, pentru a avea un program in adevaratul inteles al cuvantului, trebuie – inainte de toate – sa dispui de finantarea necesara. Primul program a avut-o de la inceput. Trebuie, insa, spus, apropiindu-ne de zilele noastre, ca un program nuclear nu este prea agreat de finantatori, deoarece inseamna o investitie pe multi ani, iar recuperarea se face foarte tarziu. Pe cand acum lumea este interesata sa investeasca astazi si sa castige maine.
T.B.: Este o caracteristica a capitalismului salbatic de care avem noi parte in Romania. Dar, pentru a fi obiectivi, nu numai la noi.
M.P.: In asemenea circumstante, ar fi bine sa se inteleaga ca o investitie in domeniul nuclear este a tarii pentru… tara. Aici, ca si in alte situatii, interesul national primeaza la modul absolut. Din acest motiv, consider ca programul nuclear trebuie sa aiba ca majuscula un N, si anume sa fie un Program National.
T.B.: Imi permit sa reamintesc – facand trimitere si la un recent articol din Univers ingineresc – ca primul Program National in domeniul energeticii nucleare a fost elaborat sub conducerea, sub semnul viziunii intemeietoare a academicianului Horia Hulubei.
M.P.: Asa este. In centrul programului, pentru o prima etapa s-a aflat punerea in functiune a reactorului de la Magurele, la acea vreme al saptelea din Europa.
T.B.: Chiar si acest fapt spune foarte mult…
M.P.: …categoric. Horia Hulubei a pornit cu infiintarea Institutului de Fizica Atomica astfel incat acesta sa asigure personalul de inalta calificare in stare sa realizeze programul. Si aici a intervenit viziunea despre care vorbiti, fiind vorba despre o viziune strategica, adica pentru ani multi. Acum, dupa 40 de ani, cand sunt in functiune la Cernavoda doua reactoare, cand in Romania se extrage uraniu, rafinat apoi la Feldioara, transformat la Pitesti in combustibil, iar apa grea se produce la Turnu Severin, ne dam seama ca dispunem de un remarcabil personal de specialitate. S-a ajuns aici pentru ca – asa cum ati remarcat si dvs. – a existat viziunea necesara.
T.B.: Ceea ce a implicat, dupa cate cunosc, o evaluare lucida, riguroasa a rolului cercetarii ca factor esential in procesul aplicarii programului.
M.P.: S-a pornit de la caracterul universal al stiintei. De aici si o mobilitate deosebita a oamenilor de stiinta. Lucrurile stau usor diferit in cazul tehnicienilor. Ma refer la cei de varf. Si aceasta, pentru ca tehnica este locala.
T.B.: Daca inteleg bine, viziunea evocata a avut ca „miez“ conceptia potrivit careia stiinta este universala, insa tehnica este locala, autohtona.
M.P.: Exact. Ceea ce inseamna ca acolo unde se aplica trebuie sa se tina seama, neconditionat, de conditiile locale, tot intr-o viziune sistemica. De exemplu, un proces fizic poate fi transpus in economie, in special in industrie, printr-o infinitate de tehnologii. Sa ne gandim la automobile. Ca sa apun asa, ca intre „laici“, in ceea ce priveste combustibilul, ele se impart in doua mari categorii, cu benzina sau cu motorina. Dar, fiecare firma are altfel dezvoltat motorul, tehnologia fiind diferita, si aceasta pentru ca se tine cont de specificul local. Inclusiv de caracteristicile pietei locale auto. Adevaratii specialisti dintr-un domeniu, inclusiv nuclear, sunt cei care cunosc situatia locala. Stiti, se afirma ca pentru tehnicile inalte ar trebui sa importam niste nemti. Daca faci lucrurile apte pentru romani, nu mai trebuie nemti. Sigur, remarca mea se cere interpretata – si ea – „laic“. Este o figura de stil, deoarece colaborarea internationala, in stiinta, in tehnica, reprezinta un semn distinctiv al contemporaneitatii.
T.B.: Fara indoiala, nu putem face abstractie de procesele integrarii europene, ale globalizarii.
M.P.: In acest sens m-am exprimat. Vedeti, exista un triunghi al dezvoltarii economico-sociale; el are ca varfuri educatia, cercetarea si cooperarea industriala. Daca ne referim la cercetare, as spune, in treacat, ca nu-mi place formula de cercetare fundamentala, ci i-as spune orientata, adica arata ce anume as vrea sa obtin. Nu stiu drumul spre tinta, acest drum s-ar putea sa fie cu intortocheri, in zig-zag, iar raspunsurile le da cercetarea organizata, cea din institute cu programe, cu personal pentru a prelua achizitiile stiintei, pentru a le fructifica. Mai departe, industria noastra care ar putea sa preia rezultatele cercetarii organizate s-a tot comprimat sau s-a restrans considerabil, dramatic chiar.
T.B.: Lipseste stimulentul necesar. Cererea – cum spun economistii.
M.P.: Oferta si cererea cresc – ca sa ma exprim astfel – numai impreuna. Sigur, au intervenit schimbari radicale. De pilda, industria noastra grea aproape ca nu mai exista. Aceasta are implicatii si asupra capacitatii de finantare. Cand este vorba despre o investitie nucleara cresc si ramurile conexe, atat in amonte, cat si in aval. In aceste conditii s-au creat si dezvoltat institute de cercetare pe profil sectorial. Patru procente din beneficiile unitatilor productive erau alocate cercetarii. Sigur, au existat si derapaje in politica de cercetare. Si acest fapt se cere recunoscut cu sinceritate. A mai ramas ceva, la noi in tara, pentru constructia de echipament nuclear – sa-i spun asa – mai clasic. Pentru al doilea reactor de la Cernavoda existau, in magazie, elementele nucleare. Potential mai avem, dar, pentru realizarea unui Program nuclear, neaparat cu precizarea de National, este nevoie de reindustrializarea Romaniei, un concept despre care ati vorbit si dvs., dle Brates. Revin asupra necesitatii unui Program sau Proiect National de larga perspectiva, de 30 – 40 de ani, prin care se pot stabili si directiile de dezvoltare a energeticii nucleare. Bineinteles, in interconditionare cu evolutia economiei, a intregii societati. Este si o mare problema care vizeaza resursele, nu numai energetice, ci de toate tipurile. Asa putem stabili si „felia” pentru energetica nucleara.
T.B.: Pentru ca vorbiti despre resurse, apare inevitabila si o intrebare referitoare la resursa umana.
M.P.: Avem, categoric, un potential intelectual important. Partea stiintifica, dupa parerea mea, este acoperita de o capabilitate care se bucura si de recunoastere internationala. Din pacate, se cam imputineaza specialistii in domeniul educatiei. Au fost si reduceri de personal, si reduceri de fonduri, si migratie. Pentru formarea necesarului, trebuie niste ani.
T.B.: Tocmai de aceea, nu este de admis sa se iroseasca timpul, iar daca exista viziune strategica se poate actiona asa cum o impun interesele tarii.
M.P.: Da, mai ales in invatamantul preuniversitar se cer formati, de pe acum, specialistii de care este si va fi nevoie. Aici, insa, trebuie sa spun cu tot regretul ca noi nu mai avem un reactor pentru procesul de invatamant. L-am „desfacut“ pe cel de la Magurele si n-am pus un altul in loc. Este un obicei aproape generalizat.
T.B.: Este un fel de sport national, sa demolezi si sa nu construiesti, desigur, la exigentele noi, contemporane.
M.P.: In general, in natura asa se intampla, nu exista goluri, are loc o perpetua inlocuire, o perpetua innoire. Revenind la resursa umana, se cere reamintit ca oamenii
(Continuare in pag. 6)
(Urmare din pag. 3)
cresc odata cu activitatea pe care o desfasoara. Pe Valea Oltului, unde mi-am desfasurat mult timp activitatea, am lucrat numai cu absolventi de invatamant superior. Ne-am format, cu totii, in timp, lucrand. Criogenia pe care am dezvoltat-o la Ramnicu Valcea am dezvoltat-o invatand din ceea ce am lucrat, adica facand. Aceasta inseamna o educatie foarte stabila, e drept, scumpa, dar extrem de rentabila. Spunea Niels Bohr, laureatul Premiului Nobel, ca expertul este persoana care, prin truda sa, a reusit sa descopere toate greselile care pot fi facute in domeniul lui de activitate, iar un alt laureat al Premiului Nobel, Pavel Cerenkov, raspunzand unui ziarist, a declarat ca „am reusit sa-mi depasesc propriile limite“. Nu te poti specializa doar in fata unui calculator. Trebuie sa te lovesti de dificultatile reale din activitatea specifica pentru a putea sa obtii performanta. Una este sa apesi un buton de simulare si cu totul alta sa apesi pe un buton al unei instalatii nucleare.
T.B.: Este vorba, cred, nu numai despre competenta, ci si despre responsabilitate.
M.P.: Exact. As spune ca si frica joaca un rol extraordinar de mare. Nu neaparat ca factor inhibitor, ci – mai ales – ca stimulent. Este o lupta intre tine si natura. Invinge cel cu minte si, evident, cel responsabil. Ceea ce a fost mai greu pentru mine a fost formarea echipei. Adica, membrii acesteia sa nu se „lucreze“ intre ei, ci sa conlucreze; mai mult decat atat: sa coopereze. Remarca este valabila mai ales in cazul cooperarii dintre cercetator si proiectant. Sunt profesiuni diferite, dar care nu se pot exercita decat impreuna. Putem realiza aceasta doar prin responsabilizare. Cu proiectantii trebuie sa ne aflam nu numai in relatie de cooperare, ci si de conlucrare.
T.B.: Nuanta este – si aici – foarte importanta.
M.P.: Mesajul meu consta in sublinierea necesitatii de a se realiza o conlucrare si intre fortele stiintifico-tehnice ale tarii si factorii decidenti la toate nivelurile. Astfel, se poate elabora un program care sa fie, cum mai remarcam, aplicabil in Romania, adica sa reprezinte un Program National, racordat la procesele integrarii si globalizarii. Nu pot sa inchei fara sa citez din Lucian Blaga: „Cand te specializezi intr-o anumita stiinta, invata neaparat si istoria ei. Aceasta te lecuieste de orice dogmatism“.
T.B.: Valoarea unei asemenea asertiuni rezulta si din faptul ca activitatea dvs. se integreaza organic istoriei energeticii nucleare romanesti.
M.P.: Sa nu exageram. Sa retinem ca, de regula, romanii nu citesc lucrarile stiintifice scrise de romani.
T.B.: Si e un mare pacat.
M.P.: Dvs. ati spus-o. Si e bine sa fie spusa. Concluziile le trage fiecare.