Nevoia de consens si de actiune comuna
Data: 1-15 februarie 2014
Prezentam, in cele ce urmeaza, cuvantul introductiv al presedintelui AGIR, Mihai Mihaita, la dezbaterea intitulata „Formarea inginerului pentru societatea viitorului“:
Cum bine cunoastem cu totii, creativitatea si spiritul transformator au animat intotdeauna societatea din tarile avansate. De aceea, avem toate motivele sa ne mandrim ca in perioadele de glorie ale tarii noastre in ea insasi au fost resursele performantelor noastre si nu in afara.
Acum avem nevoie de o tara care sa creada in mersul inainte, in progres, de o Romanie care sa emane intelepciune statala, armonie sociala, masura in toate.
Se simte lipsa interesului sistematic pentru marile probleme, cum este invatamantul de toate formele. Dar cum sa schimbi situatia cand se observa actiunea legii „selectie inversa“ (cum o numea Camil Petrescu) cu cat sunt mai incapabili si mai lipsiti de scrupule, cu atat oamenii sunt mai promovati spre varful ierarhiei sociale, iar cei capabili si cu constiinta sunt degradati si marginalizati.
Nu ne place ca lucrurile sa stea pe loc; ele trebuie sa fie ajutate, ameliorate continuu spre progres si nu sa le luam tot timpul de la inceput cu ocazia fiecarui ciclu electoral.
Nu agream pe cei care dau impresia ca reprezinta niste mari forte, dar se bazeaza pe mediocritate, pe carierism ieftin, pe foarte multe alte pacate.
Schimbarea modului in care se va concepe si desfasura productia va putea fi sustinuta doar de oameni capabili, bine pregatiti care sa inteleaga profunzimea schimbarilor in conditiile noii revolutii industriale de dezvoltare a societatii tehnologice, a unei planete curate si unificate.
Stiinta ca produs al creierului si prelungirea ei tehnologica au creat civilizatia, iar dezvoltarea cercetarii aplicative este menita sa propulseze si sa accelereze dezvoltarea economica.
In profesia noastra si in modul nostru de a fi se practica exprimarea argumentata a opiniilor si exercitiul de a asculta si pe celalalt.
Nu dorim sa practicam politica, dar suntem in stare sa ne exprimam pe anumite teme de interes public cum este invatamantul din Romania, al carui nivel a scazut foarte mult.
Liceul, care este baza solida pentru viitor, e foarte slab in ansamblul sau. Cei care vin la facultati de inginerie unii sunt studenti buni pentru ca le-a placut lor si pentru ca s-au pregatit ei individual. Vin si unii care au cunostinte vagi despre matematica, dupa cum la litere ajung unii care au probleme de exprimare in limba romana. Criteriul de recrutare „media“ este insa precar.
Liceul nu mai este un loc in care absolventii sa gandeasca la ce pot da mai bun din ei. Liceul e slab, iar studentii sunt asa cum sunt. E un pragmatism impus de o societatea precara din foarte multe unghiuri de vedere.
Sunt destul de putini pasionati si doritori sa faca un lucru in comun si care sa foloseasca progresului in domeniul profesiei. Despre daruirea pentru stiinta nici nu poate fi vorba.
Lumea e mai atenta la fenomenul politic si la interesul propriu, indiferent sub ce forma. Oamenii vor sa-si gaseasca de lucru.
Liceul trebuie sa redevina unul de cultura generala, dar nu o cultura rupta in doua; realul are nevoie de uman si invers. Scoala sa-si propuna sa formeze mari caractere, adica sa refaca structura de rezistenta a neamului nostru, cand cinstea, curajul si demnitatea isi vor recapata pretuirea ce li se cuvine.
Trebuie sa ajungem in situatia in care sa se inteleaga ca pedagogia este reprezentata de o comunitate a celor care practica „dascalia“. Nu este o meserie, ci o vocatie si o misiune.
Numai atunci, noi, urmand pilda inaintasilor, vom descoperi valoarea si ne va spori convingerea in viitorul nostru mai bun.
S-au schimbat multe in tara noastra, mai putin s-au schimbat oamenii, dar ne confruntam cu o criza a scolii, cu o criza a cartii pentru ca s-au modificat criteriile si statutul lor. Acum sunt scoli pentru diplome, nu pentru invatare.
Inginerii, in prezent, nu mai ocupa un loc de frunte in randul factorilor de decizie din viata publica asa cum a fost in anumite perioade din secolele XIX si XX. Vremurile actuale cer noi eforturi si reorientari pentru ca inginerii sa aiba succes in viitor.
Desi se cunosc problemele cu care se confrunta profesia de inginer si inginerii, inca nu s-a ajuns la un consens privind modul in care ele trebuie rezolvate. In primul rand se impune o reforma a invatamantului din domeniul ingineriei care sa tina pasul cu problemele economiei de piata si ale economiei globale. Se vorbeste de opt directii de abordare a profesiei de inginer in secolul XXI cand apare nevoia extinderii activitatii inginerilor. Planul de invatamant nu poate sa ramana acelasi ca acum o jumatate de secol. Planul de invatamant de astazi nu furnizeaza informatiile necesare pentru a asigura succesul inginerului in secolul XXI.
Este insa de dorit ca si profesorii din domeniul ingineriei sa puna reformele pe primul plan.