Exploatarea zacamintelor de sare din Romania (I)

1. Repere istorice
Romania detine in subsolul teritoriului sau numeroase si variate zacaminte de substante minerale utile, reprezentate prin: combustibili minerali de toate tipurile, minereuri de metale pretioase, minereuri feroase si neferoase, minereuri cu continuturi de metale rare si radioactive, minereuri nemetalifere si roci utile de toate provenientele.
Una dintre cele mai mari bogatii ale Romaniei este sarea. Aceasta substanta minerala utila a fost descoperita in neolitic si omul a intrebuintat-o pentru inceput ca ingredient in alimentatie.
Omul a inceput sa simta necesitatea folosirii sarii atunci cand a trecut de la viata de vanator la cea de agricultor, atunci cand a trecut la folosirea alimentelor fierte. Omul si animalele au nevoie zilnica de sare. Ca urmare, in istorie se arata ca deplasarea unor populatii si aparitia unor centre populate sunt corelate cu consumul de sare. Cum nu peste tot se gaseste sare, populatiile s-au deplasat in multe situatii acolo unde acest mineral exista si putea fi exploatat cu usurinta.
In spatiul geografic al tarii noastre, sarea a fost folosita inca din preistorie, existand dovezi arheologice in acest sens incepand cu epoca bronzului. Sarea a fost extrasa din apa unor izvoare sarate, din apa lacurilor sarate, din apa marii, din masivele de sare care apar uneori la suprafata sau din zacaminte de sare situate in adancurile Pamantului.
Pliniu cel Batran spunea ca oamenii nu pot trai fara sare, aceasta fiind un element necesar existentei lor, posesia surselor saline fiind de multe ori generatoare de conflicte armate.
Alaturi de apa, pamant si lumina, sarea avea un caracter divin pentru romani, fiind inclusa sub forma unei placinte sarate in cadrul ceremoniilor religioase. Caracterul ritual al sarii se pierde in negura vremurilor preistorice, dar a continuat in timp intrucat, spre exemplu, luptatorii sportului national japonez Sumo si astazi inaintea meciurilor presara podiumul de lupta cu sare, invocand si cinstind astfel zeii. Si in reteta egipteana privind „imbalsamarea“ mumiilor sarea figureaza ca un element important.
In anul 64 i.e.n., medicul grec Discorides descrie procedeul obtinerii sarii prin evaporarea apei marii, amintind ca locuri potrivite pentru acest procedeu insulele Cipru, Sicilia si Frigia. Herodot semnaleaza exploatarea si folosirea sarii si, de asemenea, aminteste de o serie de lacuri de pe malul carora se poate culege sarea, lucruri semnalate ulterior si de Vitruvius . Despre minele de sare din Attica vorbeste si Aristotel , iar Cato Cel Batran scrie despre minele existente in Spania, precum si despre modul de taiere a sarii in blocuri si extragerea acestora din saline la suprafata. Platon spunea ca sarea este agreabila zeilor pentru ca ea dezvolta armonios simtul gustului. Astfel, sarea devine simbolul prieteniei, al ospitalitatii si fidelitatii.
Nicolae Iorga, istoric, scriitor si om de stat roman arata in scrierile sale ca descoperirea si intrebuintarea sarii care ingaduie pastrarea carnii si alimentelor in general a fost unul dintre marile evenimente ale preistoriei.
Intrucat in cuprinsul tarii noastre sarea apare la suprafata in numeroase regiuni, exploatarea ei a inceput in vechea Dacie cu mult inainte de cucerirea romana. In acest sens, trebuie aratat ca scitii faceau comert cu sare si cu peste sarat pe teritoriul Daciei, iar tracii transportau sarea din Dacia in Peninsula Balcanica. In sustinerea acestor afirmatii pledeaza diverse unelte de lucru descoperite in diferite localitati din tara noastra si care erau folosite la extragerea si prelucrarea sarii de catre daci, ca de exemplu cazmale, lopeti, sapaligi, parghii etc.
Cucerirea Daciei de catre Traian trebuie pusa si in legatura cu bogatiile naturale ale acestui teritoriu, bogatii printre care se enumera la loc de frunte si sarea. Odata cu cucerirea Daciei si organizarea ei ca provincie romana, in paralel cu exploatarea zacamintelor de aur si argint, se pune la punct si extragerea sistematica a sarii, pe care pe langa consumul intern in mare parte, o exportau in alte zone ale imperiului. Sarea era transportata pe uscat in lungi convoaie de care sau naval pe raurile interioare Mures, Olt, Cris, Tisa, fluvial pe Dunare si maritim prin portul Tomis. Transportul masiv al sarii, in interiorul tarii, pe cursurile de ape a dainuit din perioadele daco-romane pana in secolul al XIX-lea, cand s-a dezvoltat masiv constructia si transportul marfurilor pe calea ferata (Fig.1). Exporturile de sare erau dirijate cu precadere, atunci ca si mai tarziu, spre tarile si orasele din Peninsula Balcanica si spre marile orase din Europa Centrala.
Descoperirea unor monumente epigrafice referitoare la preocuparea cuceritorilor romani de a valorifica bogatiile de sare din diverse regiuni ale provinciei Dacia ar putea constitui un indiciu pentru amploarea pe care a inregistrat-o aceasta „industrie“. Urme ale salinelor romane s-au gasit la: Ocna Sibiu, Ocna Mures, Cojocna, Sic, Ocna Dej, Domnesti, Martinis, Ocnele Mari etc. Mari cantitati de sare in acele timpuri au fost extrase de la Turda. Ulterior, exploatarile de sare au fost extinse si in Maramures, la Dragomiresti, Ocna Sugatag etc., unde s-au descoperit unelte de lucru, opaite, monede etc. Romanii au mai exploatat sarea si pe cursul Somesului la Manastur, Bata, Reteag, Ciceu, Cristur, Arpas, Beclean etc., localitati in care sarea se afla la 3 - 4 m adancime, iar in unele locuri iesea chiar la suprafata.
Dupa retragerea stapanirii romane la sudul Dunarii, populatia daco-romana de pe teritoriul Romaniei de astazi a continuat activitatea de extragere si prelucrare a minereurilor metalifere, a sarii si a altor minerale utile. Dar, trebuie sa recunoastem si sa respectam adevarul istoric ca, odata cu decaderea Imperiului Roman, se constata si o diminuare accentuata a productiei miniere atat in teritoriul fostului imperiu, cat si in teritoriile limitrofe, situatie care se mentine cateva secole la rand. In perioada de dupa retragerea stapanirii romane din Dacia (anul 275) si pana catre sfarsitul secolului al VIII-lea, teritoriul tarii noastre a intrat sub dominatia popoarelor migratoare care n-au sustinut deloc mentinerea si dezvoltarea activitatii miniere si, ca urmare, aceasta s-a diminuat treptat. Incepand din secolul al IX-lea al erei noastre se constata din nou o activitate importanta in extragerea diverselor substante minerale utile in Europa Centrala si in special in Transilvania.
Valorificarea bogatiilor subsolului teritoriului patriei noastre a cunoscut, in general, incepand din secolul al XII-lea, un progres continuu, cu exceptia unor momente cand, din cauza unor imprejurari vitrege (instalarea dominatiei otomane) punerea in valoare a unor minerale utile a fost temporar sistata sau redusa la satisfacerea unor minime necesitati.
Primele documente care semnaleaza existenta unor ocne de sare in Transilvania si Maramures se refera la Turda (anul 1075), Rona si Ocna Sugatag (1191), Ocna Dej (1236), Cojocna (1291) si Ocna Sibiului (1326). In ?ara Romaneasca si Moldova, documentele amintesc de existenta exploatarilor de sare la Tg. Ocna (1380), Ghitioara (1557). Neindoielnic ca in toate zonele geografice exploatarile erau destul de numeroase, mai ales cele mici care extrageau sarea pentru necesitati locale, nu pentru schimb. In secolele XV - XVI, activitatea de extragere a sarii se dezvolta, fie avand loc in aceleasi saline, fie prin punerea in exploatare a altora noi. In Transilvania cele mai importante saline existau la Turda, Ocna Dej, Sic, Cojocna, Ocna Sibiului, iar in Maramures la Rona, Ocna Sugatag, Vasc, Hust, Ticeu si altele. In Tara Romaneasca se cunosc salinele de la Ocnele Mari (1408), Ocnele Mici (1517), Telega (1563), Ghitioara (1557), iar in Moldova functiona Salina Trotus (1570). Spre deosebire de zona Ardealului, unde salinele erau exploatate prin arendare, in ?ara Romaneasca si Moldova statul conducea direct administrarea salinelor realizand venituri importante.
Este de subliniat faptul ca, in decursul istoriei, sarea a constituit o bogatie si sursa de venituri mari pentru toti domnitorii si conducatorii regiunilor din actualul teritoriu al Romaniei.
In secolele XVII - XVIII, pe langa vechile saline din Transilvania si Maramures de la Turda, Cojocna, Ocna Dej, Ocna Sibiu, Rona, Ocna Sugatag intra in exploatare si alte saline precum cele de la Praid, Viseu, Campulung pe Tisa etc. Statul nu a mai dat exploatarile in arenda si le-a preluat pe toate in administrare. In ?ara Romaneasca sunt inca active exploatarile de la Ocnele Mari, Ocnele Mici, Ghitioara si Telega. In timpul lui Serban Cantacuzino se deschide salina de la Teisani, iar pe vremea lui Constantin Brancoveanu cea de la Sararu. In anul 1685 intra in exploatare si salina de la Slanic Prahova de pe mosia spatarului Mihai Cantacuzino. Salinele mai importante din Moldova erau cele de la Trotus si Tg. Ocna. Exploatarea sistematica a sarii s-a mai practicat la Grozesti (jud. Iasi), Ibanesti (jud. Botosani) si in diferite locatii din zonele Vrancei si Buzaului.
Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, in Transilvania se produceau anual 100 000 t de sare din salinele Turda, Cojocna, Ocna Dej, Ocna Sibiu, Sic si Praid. Productia ?arii Romanesti se realiza in special din salina Slanic Prahova (8000 t/an), mai putin de la Ocnele Mari, putin si intermitent de la Telega. In Moldova la Tg. Ocna se produceau anual aproximativ 13 000 t de sare.
Trecand la epoca moderna, istoria salinelor cunoaste aparitia a doua exploatari noi: Cacica (jud. Suceava) in 1790 si Doftana (jud. Prahova) in 1865. In secolul al XIX-lea au fost exploatate in Transilvania si Maramures salinele: Praid, Turda, Ocna Sibiului, Ocna Mures, Ocna Dej, Sugatag, Costuiu, Cacica si Rona, care au dat o productie maxima de peste 170.000 de tone de sare pe an, iar in Tara Romaneasca si Moldova au functionat salinele: Tg. Ocna, Slanic Prahova, Doftana si Ocnele Mari care au asigurat o productie de aproximativ 130 000 de tone de sare pe an.
In 1862, statul roman ia in regie directa exploatarea minelor de sare, activitatea in acest domeniu fiind coordonata de Directia Salinelor Statului infiintata in cadrul Ministerului Industriei si Comertului. Productiile amintite mai sus au fost asigurate din aceleasi saline si la inceputul secolului al XX-lea, pana la inceputul Primului Razboi Mondial. In timpul razboiului si cativa ani dupa, asistam la o scadere destul de accentuata a productiei de sare din Romania Mare, care, in 1921, se ridica la doar 230 000 de tone.
In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, statul roman a procedat la o actiune de nationalizare si modernizare a salinelor si proceselor de extractie si valorificare a zacamintelor de sare din Romania. Numarul unitatilor in functiune a fost redus prin inchiderea salinelor Ocna Sibiului, Turda si Costuiu deoarece cheltuielile de intretinere devenisera prea mari. In toate salinele din Romania ramase in functiune s-a trecut la aplicarea unor metode de lucru moderne si inlocuirea procedeelor vechi de taiere manuala a sarii, cu ciocane si pene, la folosirea tehnologiei de abataj cu explozivi si taierea mecanizata cu ajutorul havezelor. In felul acesta s-a ajuns la cresterea productiei si productivitatii muncii realizand, in anul 1938, o productie de peste 350 000 de tone sare.
Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, salinele noastre au fost modernizate aplicandu-se noi metode de exploatare care au permis introducerea unor tehnologii moderne de productie, de incarcare si transport, astfel ca exploatarea se face la cel mai inalt nivel cu obtinerea unor indicatori tehnici si economici superiori. La sfarsitul secolului al XX-lea, productia de sare solida din Romania era de 2 milioane tone/an, iar productia de sare in solutie depasea 3 milioane tone/ an.

2. Sarea si utilizarile acesteia
2.1. Proprietatile sarii
Sarea este o roca monominerala, alcatuita din clorura de sodiu - NaCl. Este cea mai raspandita sare haloida. Sarea cristalizeaza in sistemul cubic. Clivajul este perfect, iar forma de prezentare este sub forma de cristale cubice, putand aparea sub forma mamelonara, fibroasa sau granulara (Fig.2). Uneori formeaza cruste sau eflorescente la suprafata rocilor sau solului ca rezultat al ascensiunii capilare si evaporarii apelor din panza freatica. In zacamant, sarea apare sub forma de strate masive, compacte, omogene sau cu incluziuni si intercalatii de argila, bitum, oxizi de fier etc.
Compozitia chimica a sarii pure este de 60,64% Cl si 39,36% Na. In zacamant poate contine insa diferite impuritati care se constituie ca si componenti daunatori. Solubilitatea si higroscopicitatea sarii sunt ridicate. Are duritatea de 2,5 dupa scara lui Mohs si greutatea specifica de 2,1÷2,2 g/cm3. Are luciu sticlos si gras. Sarea recristalizata este incolora. Bulele de aer sau de gaze dispersate in masa cristalelor dau sarii o culoare alba. Impuritatile de argila sau bitumine imprima sarii o culoare cenusie sau bruna, iar cele de oxizi ferici dau sarii o culoare de la galben pana la rosu. Sarea care a suferit deformatii plastice are o culoare albastra care se datoreaza dispersiei fine a sodiului metalic coloidal.
Impuritatile cele mai frecvente din sare sunt gipsul, anhidritul, argila si gazul metan. Prin dizolvarea sarii sau prin incalzirea acesteia, gazele pe care le contine se dilata si acestea sparg cristalele, fenomen numit decrepitare. Genetic, zacamintele de sare sunt mai totdeauna in legatura cu procesul de concentrare a apelor marine si lagunare cu regim de ariditate ridicata. Subordonat, sarea gema se mai poate forma si prin sublimare pe cratere sau in crapaturile lavelor vulcanice. Pe aceasta cale pot rezulta amestecuri izomorfe de sare gema cu silvina, datorita temperaturilor ridicate. Sarea gema se mai poate forma in regiunile desertice, in asa numitele „saliere“ reprezentate prin eflorescente de saruri.
Zacamintele de sare din Romania se prezinta sub forma de masive, Ocnele Mari si Tg. Ocna. In afara de masive, se mai cunosc in tara noastra zacamintele de sare sub forma de strate, Ocna Dej, sub forma de stalpi, Praid sau chiar lentile de mari dimensiuni, Slanic Prahova si Cacica.
Un zacamant de sare este alcatuit in general dintr-o succesiune foarte variata ca grosime si aspect de strate de culoare alb-zaharoida si de strate de culoare cenusie-vanata. In masa zacamintelor de sare se intalnesc intercalatii sub forma de strate sau lentile de argila, marna, gresie, anhidrit, tuf si chiar carbune. Procentajul de incluziuni sau intercalatii sterile variaza de la un zacamant la altul si chiar in acelasi zacamant de la un orizont la altul. Astfel, in masivele de la Slanic Prahova si Ocna Dejului, incluziunile si intercalatiile reprezinta circa 10% - 20%, in cele de la Tg. Ocna, Ocna Muresului si Praid, circa 20% - 30%, iar in cele de la Ocnele Mari si Cacica 40% - 50% din cantitatea totala de sare exploatabila.
Stratele din interiorul unui zacamant de sare se prezinta rareori in pozitie orizontala, de cele mai multe ori fiind cutate. Cutele sunt rezultatul presiunilor tectonice care au lucrat asupra zacamantului si pot avea aspecte de simple ondulari sau de puternice framantari si cu forme structurale foarte variate si intense. Se deosebesc doua feluri de cutari, si anume: cutari simple atunci cand fortele tectonice tangentiale au actionat intr-o singura directie, si cutari complexe atunci cand aceste forte au actionat in doua sau mai multe directii. Cea mai complicata structura o au masivele de la Ocnele Mari si Ocna Muresului; urmeaza cele de la Slanic Prahova, Tg. Ocna si Praid; in final, cele mai slab cutate sunt zacamintele de la Ocna Dej, care au forma de strate. Din punct de vedere al exploatarii cele mai importante sunt zacamintele sub forma de masive si stalpi, dupa care urmeaza cele sub forma de strate si, in sfarsit, un rol cu totul secundar il joaca zacamintele sub forma de lentile.
Existenta in trecut a unui mare numar de exploatari de sare indica prezenta in tara noastra a unor importante zacaminte de sare localizate in Ardeal, Moldova si Muntenia. Multe dintre salinele care au functionat in diferite masive au fost inchise, in prezent ramanand in functiune exploatarile: Cacica, Tg. Ocna, Slanic Prahova, Ocnele Mari, Ocna Mures, Ocna Dej si Praid.

2.2. Utilizarea sarii
Din cele mai vechi timpuri, sarea, in stare naturala, a fost si a ramas si astazi un adaos nelipsit din alimente, carora le confera gust. Proprietatea sarii de a conserva alimentele fara a le afecta calitatile este folosita pe larg in industria alimentara. Sarea este materie prima in industria chimica unde, din cele 140 de produse chimice de baza, peste 80 se obtin folosind la fabricarea lor, direct sau indirect, sarea. Fabricarea sodei caustice, a clorului, carbonatului de sodiu, cloratului de sodiu si a multor altor produse ale industriei chimice este de neconceput fara sare. Sarea reprezinta material tehnologic auxiliar in industria sapunurilor si glicerinei, avand rolul de separare a produsului din solutie.
Cantitati importante de sare se utilizeaza la rafinarea petrolului, la prelucrarea bumbacului, a stofelor de lana, la colorarea si imprimarea tesaturilor, in industria pielariei pentru curatarea, prelucrarea si conservarea pieilor. Se mai foloseste la purificarea gazelor nobile argon si neon si in electrotehnica la fabricarea lampilor cu vapori de sodiu cu putere mare de iluminat. In industria ceramica, sarea este necesara ca ingredient chimic pentru producerea smalturilor ceramice. In industria metalurgica, se foloseste sarea la prajirea reziduurilor piritoase, la fabricarea tablei si tragerea sarmelor. De asemenea, sarea se foloseste in tehnica frigului, pentru controlul si eliminarea ghetii si zapezii de pe drumurile publice etc.
Prin electroliza, sarea dizolvata se descompune in clor gazos si soda caustica. Clorul obtinut este folosit ca atare la inalbirea celulozei, la tratarea apei folosite in industrie si alimentatie etc. Sarea destinata industriilor se livreaza fie ca saramura, fie ca produs solid. In acest din urma caz, se vinde sare curata sau sare in amestec. Amestecul se face cu diferite substante solide si are drept scop sa opreasca folosirea acestui fel de sare pentru alimentatie.
In comert, pentru populatie, se gaseste de obicei sare rafinata prin dizolvare si recristalizare, din care s-au eliminat sulfatul de calciu si sarurile de potasiu si magneziu.

3. Prezentarea succinta a zacamintelor aflate in exploatare in Romania
Formatiunile salifere din tara noastra sunt de varsta permotriasica in Platforma Moesica (intalnite in foraje) si de varsta miocena in Depresiunea Precarpatica, in Depresiunea Transilvaniei si in Bazinul Maramuresului. Sarea de varsta permotriasica este mai putin raspandita, are grosimi mici (pana la 200 m) si se gaseste la adancimi de peste 1500 m, astfel ca nu a fost luata in considerare pentru valorificare. Formatiunile de sare de varsta miocena se intalnesc la doua niveluri stratigrafice: unul inferior - Acvitanian si altul superior - Tortonian. In Depresiunea Precarpatica, masivele de sare cunoscute apartin Acvitanianului si Tortonianului, in timp ce in Depresiunea Transilvaniei si in Bazinul Maramuresului, sarea este numai de varsta Tortonian.
O caracteristica a zacamintelor de sare din Romania o constituie brecia sedimentara eterogena, care formeaza invelisul acestora si se numeste „brecia sarii“. In tara noastra se cunosc aproape 200 de zacaminte de sare, precum si peste 2000 de manifestatii saline.
Zacamintele de sare aflate in exploatare sunt:

3.1. Zacamantul Slanic Prahova
Acest zacamant este situat la 34 km nord de Ploiesti si are o suprafata de circa 10 km2. Sarea este alba, translucida, foarte curata, impuritatile argiloase fiind rare, avand uneori incluziuni gazoase de hidrocarburi (predominant gaz metan), care se manifesta in lungul unei falii ce afecteaza corpul masivului. Pe criterii paleontologice s-a stabilit ca varsta sarii de la Slanic Prahova este Tortonian Superior. Din punct de vedere tectonic, masivul de sare ocupa o pozitie aproape naturala in sinclinal, insa prezinta in sine o tectonica complicata manifestata printr-o cutare intensa a sarii.
Masivul de sare este partial dezvelit la suprafata (Fig. 3), fiind cunoscut sub numele de „Muntele de sare de la Baia Baciului“. In interiorul acestui masiv se afla o veche exploatare de sare cu tavanul descoperit si prabusit, umpluta cu apa, careia localnicii ii spun Grota Miresei. Apele meteorice creeaza pe suprafata muntelui de sare diverse forme de eroziune care confera peisajului un farmec deosebit, dar, pe de alta parte, aceste fenomene de eroziune conduc la o degradare continua a masivului de sare (Fig. 4, pag. 6).

3.2. Zacamantul Praid (judetul Harghita)
Zacamantul de sare de la Praid face parte din numeroasele masive localizate in zona cutelor diapire de la marginea de est a Depresiunii Transilvaniei si se gaseste la 6 km sud-est de Sovata, pe malul Tarnavei Mici. Are o rezerva foarte mare, fiind considerat printre cele mai importante zacaminte de sare din Europa si caruia inca nu i s-a determinat adancimea reala. O mare parte din rezerve au un continut ridicat de argila si de alti componenti insolubili (Fig. 5). Exploatarea masivului de sare de la Praid a inceput din timpuri foarte indepartate.

3.3. Zacamantul Tg. Ocna
In lungul paraului Vilcica, pe stanga Trotusului, se gasesc patru linii masive de sare care strapung acoperisul de formatiuni eocen-oligocene ale flisului marginal pe o lungime de 5 - 6 km si o latime de 800 - 1200 m. Aceste masive sunt: Fetele Targului - Paraul Adanc; masivul salinelor Tg. Ocna; Gura Slanicului - Valea Carbunarului; Valea Ocei.
Exploatarea sarii de la Tg. Ocna dateaza din vremuri preistorice. Urmele vechilor exploatari la zi si ale celor subterane sub forma de clopot apar azi ca doline sau lacuri doliniforme pe spinarea breciei. Date certe asupra exploatarilor de sare dateaza de acum 130 de ani.

3.4. Ocnele Mari - Ocnita - Priporu (judetul Valcea)
Sarea din acest zacamant este mai slaba calitativ, fiind impurificata cu argile, ghips si anhidrit. Masivul de sare de aici este intercalat in depozitele Tortonianului. A fost exploatat din vremuri stravechi; urme ale vechilor lucrari se mai observa si astazi in jurul actualelor exploatari.
Datele de foraj au aratat ca masivul de sare de la Ocnele Mari - Ocnita are o lungime de 4 km, o latime de 1 km si grosimea maxima de 470 m, iar datele stratigrafice au indicat ca aceasta sare se situeaza la partea inferioara a Tortonianului Superior. In perimetrul vechii saline au fost forate sapte sonde de cercetare in scopul cunoasterii si exploatarii rezervelor imobilizate sub vechea salina.

3.5. Salina Cacica (judetul Suceava)
Zacamantul de sare de la Cacica se exploateaza de peste 200 de ani. Zacamantul este situat pe fractura marginii externe a Flisului Carpatilor. Are o forma ovala alungita de 300 m latime si 500 m lungime. Acest masiv apare sub forma a doua creste anticlinale neegale, in care sarea este brecifiata si amestecata cu fragmente argiloase din brecia tectonica.
Cercetarile geofizice au pus in evidenta doua minime gravimetrice: unul in zona salinei Cacica si al doilea in prelungirea acesteia pe Valea Blindetului. Cel din urma are o lungime de 1400 m si o latime de 200 m. Sarea de pe Valea Blindetului, dupa cercetarile micropaleontologice, este de varsta Tortonian Superior.

3.6. Zacamantul Ocna Mures (judetul Alba)
Masivul diapir de sare de la Ocna Mures este situat in lunca Muresului si apare la zi de sub formatiunile burdigaliene. Prezinta un contur oval alungit si subtiat catre nord-est. Urmele vechilor exploatari se prezinta sub forma unor doline. Masivul de sare de la Ocna Mures se prezinta sub forma unui stalp vertical, fiind cercetat pana la adancimea de 1800 m. Cercetarile geologice de la suprafata au stabilit existenta unui anticlinal, a carui sarniera este rupta de coloana de sare care s-a ridicat spre suprafata pana in Tortonianul mediu. Partea de vest a zacamantului a fost exploatata inca de pe vremea romanilor.

3.7. Ocna Dejului (judetul Cluj)
Lama de sare de la Ocna Dejului nu a fost supusa unei tectonizari puternice, asa cum este cazul altor zacaminte de sare din tara noastra. Datorita faptului ca fundamentul zacamantului este format din tuf dacitic, tortonian, se poate spune ca sarea de la Dej este de varsta Tortonian Superior. Forajele executate cu scopul de a determina rezervele de sare au aratat ca in adancime pozitia stratelor se apropie de orizontala avand grosimea variabila de la 12 m pana la 156 m. Deci, masivul de sare s-a pastrat in conditiile de sedimentare. Are o lungime de aproape 3500 m si o latime de 1500 m.
*
Cele sapte zacaminte prezentate si care se afla in prezent in exploatare detin peste 12 miliarde de tone de rezerve geologice totale de sare gema, cantitate care poate asigura necesitatile tarii cateva sute de ani.
(Continuare in numarul viitor)