Note de lectura: O abordare frontala a „destinului“ mineritului in Romania si la scara globala
Data: 1 - 15 februarie 2016
Cititorii Universului ingineresc cunosc prea bine ca tema valorificarii resurselor naturale, la modul global, dar mai ales în „cazul" României, a fost tratata deseori de specialisti de marca. În rândurile acestora, se afla prof. univ. dr. ing. Dumitru Fodor, de la Universitatea din Petrosani, prestigioasa institutie de învatamânt superior ai carei absolventi au fost, sunt si vor fi permanent slujitori competenti si devotati ai economiei nationale. Institutul de Mine din Petrosani (una dintre denumirile amintitei institutii de învatamânt superior) a fost absolvit, în anul 1979, de tânarul maramuresan (nascut la 4 decembrie 1953, în satul Danestii Chioarului) Nicolae Bud. A parcurs etapele profesiei de la inginer stagiar, sef de sector, inginer-sef pâna la director în unitati miniere, de-a lungul perioadei 1979 - 1992. Preocuparile sale profesionale l-au determinat sa studieze aprofundat strategiile de dezvoltare durabila în sectorul mineralelor, fapt confirmat si de obtinerea doctoratului în economie (la ASE, în 2001) si a doctoratului în stiinte ingineresti (la Universitatea din Petrosani, în 2012). Mai mult decât atât, în calitate de deputat în Parlamentul României (în trei legislaturi, respectiv anii 1992 - 1996, 1996 - 2000 si 2008 - 2012), a actionat permanent pentru adoptarea de legi care sa vina în sprijinul industriei miniere românesti. Toate aceste date biografice ofera o greutate specifica deosebita lucrarii stiintifice pe care o prezentam în continuare, si anume „LA HOTARUL DINTRE MILENII, MINERITUL, ÎNCOTRO?", aparuta în Editura Academiei Române.
Pledoaria unui intelectual
Ce aduce nou, esential nou, cel pe care, în deschiderea cartii, acad. Mugur Isarescu îl defineste drept o îmbinare organica a profesiei, vocatiei si pasiunii pentru minerit, în postura de intelectual public? Nicolae Bud atrage atentia ca mineritul nu înseamna numai carbune, ci si aur, argint, cupru si alte minerale, înseamna o contributie de prima dimensiune la un proces real de dezvoltare durabila pe baza stiintei si tehnologiei.
Acad. Mugur Isarescu remarca: „Meritul cel mai important al cartii lui Nicolae Bud este tratarea temei alese în contextul dezvoltarii durabile a României. Autorul a înteles în profunzimea lor si, totodata, în actualitatea lor aspectele esentiale ce privesc politica miniera ca locomotiva a cresterii economice. Si, pe buna dreptate, acorda o însemnatate deosebita industriei mineritului; nu atât în cresterea numarului de locuri de munca, în special, cât în dezvoltarea durabila a tarii, în general. Iar cartea este pledoaria unui intelectual. A unui intelectual public. Si deschizând un dosar, acela al cerintei de a i se turna României o noua baza pentru cresterea economica sanatoasa, într-un ciclu lung, este scos în evidenta cu deosebire locul mineritului în acest dosar. (...)
Desi România, în materie de tehnologie, nu se numara între tarile avansate, putem înainta pe acest drum. Important este ca avem tinta: dezvoltarea durabila. Si o strategie - o noua industrie a mineritului în ansamblul industriei tarii. Ca sa împlinim acest obiectiv e nevoie de politici bine articulate, cu actiuni eficiente în economia reala, în economia monetara si în economia publica. România nu mai are timp de pierdut. În fata sansei de a-si dobândi pe deplin identitatea în interiorul Uniunii Europene, societatea româneasca va fi nevoita sa faca imediat o optiune majora: sa-si comprime timpul dezvoltarii".
La rândul sau, prof. univ. dr. ing. Aurelian Simionescu - pe care autorul îl considera, cu sensibilitatea omului care crede în valori, drept „dascalul meu întru minerit" - scrie ca lucrarea dr. ing. Nicolae Bud este „rezultatul unor abordari recente si pragmatice initiate de liderii marilor companii transnationale ale sectorului mineralelor. Ca principali factori ai sectorului, marile companii miniere au devenit tot mai îngrijorate de discrepanta dintre rolul si locul vital al produselor minerale (de la fier, aluminiu, cupru si multe alte elemente pâna la nisipul si piatra de constructii) pentru dezvoltarea economiei moderne si perceptia tot mai nefavorabila a publicului larg fata de performantele criticabile ale sectorului (impacturi nefavorabile de mediu, contributii sociale nesatisfacatoare, securitate si sanatate dintre cele mai precare si multe altele). Constiente de aceasta situatie de discrepanta, marile companii miniere ale lumii au initiat si au sustinut actiuni pe care lucrarea de fata le scoate în evidenta. Nu putem sa nu subliniem faptul ca toate actiunile care au decurs din initiativa liderilor marilor companii miniere, desfasurate organizat sub coordonarea si sustinerea Consiliului International al Mineritului si Metalelor (ICMM - International Council on Mining and Metals), nu sunt marcate de interese ascunse de grup.
Doua argumente suficiente pentru afirmatia de mai sus. Mai întâi, este vorba de apelul la institutii de cercetare internationale independente pentru cercetarile finantate, cum a fost cazul proiectului Mineritul, Mineralele si Dezvoltarea Durabila (MMSD - Mining, Minerals and Sustainable Development) ori altele. În al doilea rând, si mult mai important, este faptul ca rezultatele cercetarilor au fost puse gratuit la dispozitia publicului dupa ample dezbateri organizate cu larga participare internationala".
Osmoza profesionalismului cu spiritul civic
Semnatarul prezentarii de fata considera ca datele biografice evocate la începutul articolului constituie o premisa esentiala pentru evaluarea corecta a contributiei autorului cartii la abordarea, clarificarea si definirea perspectivelor unui sector de baza al mineritului din România. Când autorul afirma ca lucrarea sa este „un strigat patetic" - asa cum a sintetizat pentru coperta a IV-a dr. ing. Nicolae Bud consideratiile pe care le expune în carte - se dezvaluie un motiv suficient de puternic pentru o lectura nu neaparat de specialitate, ci si pentru una care da expresie, nu ma feresc sa spun, unui act clar de militantism. Nu unul oarecare, de regula mimetic, ci unul izvorât din cunoastere si din crez, din credinta. Fara sa-l cunosc direct pâna la o data recenta, l-am vazut si ascultat pe inginerul Nicolae Bud de la mina Ilba din Maramures înca din anii `70 ai secolului trecut (în calitatea pe care o aveam de ziarist la Televiziunea Româna) în ipostaza sa de profesionist de înalta clasa. Facuse fata cu brio unor confruntari dure cu natura, cu obtuzitatea unui sistem birocratico-autoritar, cu obisnuintele si cu - de ce sa n-o spun? - lenea în gândire, cu conservatorismul dezarmant, ceea ce i-a permis, de cele mai multe ori, sa fie învingator. Desigur, a fost vorba înainte de toate despre constiinta de sine a unui profesionist autentic, dar si despre ceea ce numim astazi „spirit civic". În acest sens, mai mentionam ca autorul a fost membru al Adunarii Nationale Bisericesti (2006 - 2010) si al Adunarii Eparhiale a Episcopiei Maramuresului si Satmarului (2006 - 2014). Totodata, a fost secretar general al Federatiei Române de Box (2001 - 2004) si presedinte al Clubului de handbal Minaur Baia Mare (2005 - 2014). Din anul 2012, activeaza în Societatea Academica de Management din România.
Pornind tocmai de la aceste preocupari, prof. univ. dr. Marin Dinu consemneaza în postfata volumului alte elemente definitorii, rezultate si din faptul ca l-a cunoscut direct pe autor înca din anii studentiei, în acelasi timp istoric, având, astfel, toate temeiurile sa-i evalueze destinul profesional, în conexiune strânsa cu destinul public, inclusiv ca parlamentar de Maramures. Citez: „Nicolae Bud are calificarea necesara sa se pronunte despre sansele sectorului minier de a livra energie progresului social. El a oferit tineretea profesionala drept combustibil pentru potentialul economic al acestui sector. Dar secretul determinarii analitice vine dintr-o alta experienta specifica tineretii sale: exercitiul implicarii riguroase în rezolvarea problemelor climatului de întelegere a necesitatii de a face lucruri utile, individual si în echipa, dincolo si dincoace de nevrozele vremurilor politice. Cheia pentru iesirea din limitarile irationale ale sistemelor sociale o reprezinta, cum demonstreaza Nicolae Bud, respectul pentru puterea de discernamânt a omului în paienjenisul intereselor publice si reperele concrete ale biografiei intelectuale, singurele care pot fi sustrase întâmplarilor puterii politice. Partas si eu la framântarile tineretii lui, pot depune marturie ca mintea lui Nicolae Bud este cea care l-a purtat peste tentatii egoiste si aproprieri de conjunctura, care l-a ghidat prin labirintul optiunilor de viata catre poarta bunului-simt, fara sa rataceasca de buna voie si fara sa reuseasca la comanda. El vine, asemenea multora, pe firul neîntrerupt de accidente geopolitice al istoriei, pe calea pe care se precipita, la temperaturile oscilante ale evolutiei, substanta inefabila a ceea ce numim a fi, înaintea oricaror alte perceptii, român".
Partea si întregul
Ca o prefata la prezentarea unor aspecte concrete aduse la lumina - asemenea minereului extras cu atâtea eforturi de ortacii de pretutindeni - se cuvine sa retinem ca dr. ing. Nicolae Bud este autorul multor lucrari de specialitate. Una dintre ele, „Proiectele miniere. Evaluarea din perspectiva dezvoltarii durabile", a fost distinsa - în 2014 - cu Premiul „Virgil Madgearu" al Academiei Române. Activitatea sa editoriala este mult mai cuprinzatoare, ea incluzând lucrari de esenta politica (normal, cu accent tot pe minerit, pe politicile industriale), precum si sociala. În cartea „România în cautarea timpului pierdut" se pronunta fara retineri pudice pentru oprirea cursului spre praduirea bogatiilor tarii, a politicilor cu efecte antinationale. Este patriotismul lucid, deloc declamatoriu, deloc conjunctural, ci chintesenta unui mod de a vedea viata si de a actiona exclusiv potrivit propriilor convingeri. Numai simpla si rapida trecere în revista a celor 13 capitole ale lucrarii, la care se adauga 12 anexe, cu caracter predominant statistic, are darul sa ofere o imagine asupra vastitatii si complexitatii temei: ● dezvoltarea durabila; ● sectorul mineralelor si dezvoltarea durabila; ● situatia actuala si tendinte în sectorul mineralelor; ● mineritul si dezvoltarea economica si sociala; ● grupurile interesate si dezvoltarea durabila a sectorului mineralelor; ● informatiile si procesele multigrupurilor interesate; ● comunitatile locale si unitatile de productie ale sectorului mineralelor; ● mineritul, mineralele si mediul natural; ● guvernarea, administratia si managementul în dezvoltarea durabila a sectorului mineralelor; ● cercetari si analize pentru abordarea problemelor practice ale utilizarii, înzestrarii cu resurse naturale; ● sectorul resurselor minerale în România; ● consideratii generale si perspectivele schimbarii.
Diversitate si specificitate
Din motive lesne de înteles, voi prezenta câteva extrase din carte care se adreseaza si altor segmente ale comunitatii ingineresti, precum si publicului larg. Primul extras vizeaza resursele minerale la nivel global. „Sectorul mineralelor este enorm de divers, fapt care îngreuneaza mult generalizarile despre productia minerala sau despre utilizare. Orice propunere de politica sau idee care sa vizeze schimbarea sau reglementarea trebuie sa se bazeze si sa tina cont de caracteristicile distincte ale diferitelor parti componente ale sectorului. (...)
Aproximativ 99% din scoarta terestra este compusa din opt elemente, între care: oxigen 47%, siliciu 29%, aluminiu 8%, fier 4%. Restul de 1% contine circa 90 elemente de origine naturala. Unele roci sunt relativ abundente în termeni economici, iar din punct de vedere geografic (cum ar fi calcarul) gasindu-se în cele mai multe tari. Alte elemente sunt concentrate în putine locuri, cum sunt metalele rare si unele materii prime industriale (rocile fosfatice).
Diversitatea structurilor de ocurenta a mineralelor depinde în mare masura de procesele formarii lor. Marimea, continuturile si alte caracteristici ale corpurilor mineralizate, precum si marimea rezervelor sunt rezultatul utilizarii cunostintelor geologice.
Pentru definirea resurselor si rezervelor sunt utilizate diferite clasificari. Exista deja o clasificare acceptata de ONU. Cea aplicata în România este de sorginte sovietica si nu s-au întreprins masurile necesare pentru transpunerea informatiilor pe care le detine Agentia Nationala a Resurselor Minerale în clasificarile de circulatie mondiala.
Cea mai utilizata definitie a resursei minerale este: «o concentrare in situ sau ocurenta unui material în scoarta terestra sau de la suprafata, care prezinta interes economic si care a fost prospectata acceptabil pentru extractie». Resursele sunt subîmpartite, în ordinea crescatoare a încrederii geologice, în urmatoarele categorii: presupuse, nedefinite, identificate si masurate.
Dupa executarea evaluarilor care sa justifice extractia în conditii tehnice si economice, în mod realist se presupune ca partea exploatabila a resursei, masurata sau identificata, poate fi definita drept rezerva minerala. Rezervele minerale sunt subîmpartite în ordinea crescatoare a încrederii geologice, tehnice si economice în rezerve probabile si probate/dovedite.
Resursele naturale si resursele financiare
Definitiile mineralelor se extind de la cea strict geologica la cea drept marfa. Geologic, mineralul «este un compus chimic definit, structural omogen, format prin procese naturale anorganice».
Potrivit US Geological Survey (USGS), exista cel putin 80 de produse miniere marfa (marfuri minerale). Majoritatea acestora sunt metale, dar exista importante marfuri minerale nemetalifere, câteva dintre ele fiind cunoscute ca metaloide (ca, de exemplu, siliciul, arseniul si telurul). Unele metale au fost utilizate cu mii de ani în urma. Cuprul, de exemplu, poate fi identificat începând cu 7000 î.Ch., în contrast cu metale ca titanul, tantalul, noibium, molibdenul si zirconiul, ce se utilizeaza comercial numai de 50 de ani."
Desigur, intereseaza, în cel mai înalt grad, înainte de toate, situatia din România. În acest sens, în cartea dr. ing. Nicolae Bud gasim texte de o mare profunzime si amploare. Doar cu caracter de exemplu, redau un scurt fragment din capitolul care ne priveste direct în calitate de cetateni uniti de interesele noastre comune bine identificate de dr. ing. Nicolae Bud: „România este o tara cu resurse diverse si, cel mai important, cu un nivel de venituri pe cap de locuitor mult inferior complexitatii structurilor productive si a capitalului uman productiv, ceea ce nu permite un ritm sporit de dezvoltare. Din multe motive, România nu mai poate dezvolta activitati productive cu bani de la buget, dar poate, în schimb, avea o abordare de tip stat participativ, contribuind cu viziune, credibilitate si participare în parteneriate public-private la proiecte concrete, ca investitorii autohtoni sa fie parte alaturi de investitorii straini si stat în marile proiecte. România este între cel mai putin dezvoltate economic dintre tarile membre UE. Saracia este ridicata, cheltuielile cu educatia si sanatatea, scazute - si cele care se fac anual sunt infestate de o mare ineficienta -, si convergenta cu tarile UE este în urma altor state europene emergente. Pozitia României este datorata multor factori istorici, politici si politicilor din trecut. Rolul dominant al întreprinderilor de stat ineficiente, în particular cele din energie si transport, reprezinta un asemenea factor. România ar putea fi una din tarile UE cu cea mai rapida crestere a economiei si ar putea ocupa un loc de vârf ca destinatie a investitiilor, având ca atu-uri înzestrarea cu resurse naturale si umane.
Dupa estimarile FMI, România ocupa locul 11 între cele 13 tari europene în curs de dezvoltare dupa PIB/cap de locuitor (clasament existent: Slovacia, Cehia, Slovenia, Estonia, Ungaria, Polonia, Lituania, Croatia, Letonia, Turcia, România, Bulgaria si Albania)."
Viziunea, ca fundament strategic si tactic
Bineînteles, o lucrare de specialitate care depaseste 400 de pagini contine numeroase aspecte de ordin tehnic, constituite în tot atâtea argumente în sprijinul concluziilor ample pe care le formuleaza autorul. Acestea au un titlu, la rândul lui, semnificativ: „UN PROIECT PENTRU ROMÂNIA". În ceea ce priveste calea de urmat, dr. ing. Nicolae Bud desfasoara o metodologie bazata pe un dialog real cu specialistii, cu factorii decidenti. Nu se hazardeaza cu propuneri care ar putea fi amendate de dezbaterea preconizata. Aceasta nu-l împiedica sa-si expuna opiniile în legatura cu ceea ce este fundamental. Astfel, afirma categoric ca „redeschiderea mineritului poate deveni ceva rentabil. Daca avem resurse financiare, sa-l redeschidem cu banii nostri, daca nu sa acceptam investitorii straini si autohtoni privati si sa generam locuri de munca! Acesta este adevaratul aur al societatii: locurile de munca. (...) România are nevoie de o atitudine capabila sa se opuna factorilor care, marturisit sau nu, încurajeaza ruinarea statelor nationale mici si transformarea lor într-un teren de vânatoare economica. România trebuie sa gaseasca o pozitie de echilibru între fortele geopolitice globale si sa învete sa negocieze cu puterile lumii, având drept punct cardinal doar interesul national. (...) Nu putem avea o dezvoltare durabila fara fundamentul dat de resursele naturale. Nu avem nevoie de o industrie extractiva asa cum este acum, în care doar se vând resursele naturale si activele existente. Proiectul minier pentru care pledez nu înseamna sa vindem cu orice pret resursele, ci sa cautam, cu orice pret, sa le folosim noi, valorificându-le în industria nationala. Astazi, în orice tara de pe Pamânt - mare, mijlocie sau mica - industria este cea dintâi garantie pentru desfasurarea normala a vietii economice."
Accentul pe care autorul îl pune pe elementele care vizeaza evolutiile la scara planetara se justifica întru totul în conditiile globalizarii. Cu toate ca se ocupa îndeaproape de mineritul din Maramures, analiza nu vizeaza numai exploatarea resurselor naturale din spatiul national, ci este subordonata unei viziuni strategice, sintetizate de conceptul de dezvoltare durabila în context regional, european si mondial. Ar fi absurd ca evaluarile sa se limiteze la ceea ce se întâmpla si ar urma sa se întâmple într-o zona restrânsa teritorial si sectorial. În acest sens, sunt propuse si ghiduri de raportare astfel încât sa se creeze si sa se consolideze un sistem armonizat care sa includa toate grupurile de interese interne si externe care promoveaza cu adevarat solutii consonante cu performantele dezvoltarii durabile. Sistemul de raportare vizeaza nu numai modul în care circula si sunt valorificate informatiile, ci masurarea distantelor fata de vârfurile performante si modalitatile de a le micsora.
Departe de a manifesta pâna si cele mai vagi urme nostalgice, dr. ing. Nicolae Bud sustine argumentat ca se cere preluat tot ceea ce a fost si este bun din experienta nationala, dar nu într-o maniera „pasunista", ci într-una care sa se integreze organic în contemporaneitate. De aici, un raport corect între parte si întreg, între minerit si economie, în ansamblul ei, între national si international.
Ce s-ar putea adauga la toate aceste consideratii si considerente referitoare la prezentul si viitorul mineritului? Multe. Pentru cunoasterea si aprofundarea unei tematici complexe, cu multe aspecte controversate, se impune citirea cartii care - sunt convins - va capta atentia cititorului întrucât se dovedeste ca un stil alert deschis, colocvial nu diminueaza ci, dimpotriva, potenteaza valoarea stiintifica a unei lucrari. Pentru ca, indiferent de natura si obiectul unui demers stiintific, totdeauna un raspuns omenesc va fi cu adevarat util. O confirma - repet - cartea dr. ing. Nicolae Bud „LA HOTARUL DINTRE MILENII, MINERITUL, ÎNCOTRO?".