Jurnal de bord - Investitii si consum

Am avut deseori prilejul să ne referim la controversele pe tema raportului dintre investiţii şi consum, în strânsă legătură cu ceea ce se consideră că ar fi modelul optim de dezvoltare economico-socială a ţării. Nu numai din punct de vedere teoretic, ci mai ales din perspectiva practicii nemijlocite, a fost, este şi va fi evident că o creştere economică sănătoasă şi de durată reprezintă un deziderat de neatins dacă dinamica procesului investiţional nu depăşeşte semnificativ sporul înregistrat în sfera consumului. Acum, când cunoaştem estimările referitoare la anul 2017 şi după publicarea prognozei oficiale de iarnă, avem un plus de temeiuri pentru a aborda mai aplicat realităţile noastre în mişcare, atât pe baza bilanţului, cât şi prin fundamentarea ştiinţifică a direcţiilor de mişcare a economiei pe termen scurt şi mediu.

Produsul intern brut al României a sporit, în anul precedent, cu peste 7 procente, sferele producţiei şi consumului având contribuţii aproximativ egale la această creştere. Din păcate, însă, formarea brută de capital fix (cu alte cuvinte, investiţiile) înregistrează rămâneri în urmă, deşi un anumit reviriment a fost consemnat spre finalul lui 2017. Sigur, marea problemă a fost şi continuă să fie alocările bugetare şi din fonduri europene pentru investiţiile publice, respectiv cele care au un puternic efect de antrenare, de multiplicare la scara întregii economii. Pentru 2018, sunt alocate, la acest capitol, aproape 40 miliarde lei. Îndeplinirea acestui obiectiv va avea un rol esenţial mai ales în ceea ce priveşte schimbarea ponderii factorilor de creştere economică. De aici, ritmul avansat de Comisia Naţională de Prognoză (CNP) în privinţa produsului intern brut, cât şi a raportului dintre investiţii şi consum, cu toate numeroasele consecinţe pozitive care decurg de aici.

Aşadar, pentru 2018 se prognozează un spor al PIB de 6,1% şi unul de 7,9% pentru investiţii. Totodată, ritmul de creştere a consumului se va diminua de la 11% în 2017 la 6,3% în acest an.

O trecere în revistă - fie şi sumară - a programului de investiţii publice pentru anul în curs atestă accentul pus pe demararea şi finalizarea proiectelor din sfera infrastructurii, ceea ce arată că vor avea de lucru importante sectoare industriale, inclusiv cele care produc utilaje şi materiale pentru construcţii. De altfel, comenzile noi pentru industrie confirmă tendinţa evocată, adăugându-se, astfel, un element important în fundamentarea prognozei pe ansamblul economiei româneşti.

Bineînţeles, procesul investiţional implică şi o dezvoltare adecvată a comerţului internaţional al României. În context, se justifică întrebarea: oare importul de tehnologie avansată nu va determina o deteriorare a balanţei de plăţi? Pentru a da un răspuns corect, este obligatoriu să se ţină seama şi de o altă tendinţă evidentă, şi anume că deficitul la comerţul de bunuri a fost compensat, în foarte mare măsură, de exportul la capitolul servicii, export care s-a ridicat, în 2017, la aproape 20 miliarde de euro. S-au exportat servicii consistente în domeniul transportului (peste 5,6 miliarde euro) şi servicii pentru afaceri, respectiv cercetare-dezvoltare-inovare, servicii juridice, contabile şi de consultanţă (aproape 4 miliarde euro) şi, foarte important, a existat un spor de 11 procente la exportul de servicii IT&C (3,5 miliarde euro).

Aici nu este vorba numai despre elemente de ordin conjunctural, ci în special despre o tendinţă de durată, care prefigurează schimbări importante în domeniul exportului de servicii cu valoare adăugată mai consistentă. Se poate, deci, conchide că axarea, într-o măsură tot mai mare, a exportului pe servicii implică şi o reorientare a procesului investiţional exact într-o asemenea direcţie. Punerea laolaltă a resurselor publice şi a celor private confirmă că avem de-a face cu o abordare realistă. Este premisa sigură a unor rezultate pe măsură.