ERGONOMISTUL. O noua profesie, o noua provocare. Descriere, competente, deprinderi
Data: 1-15 februarie 2024
„Ergonomia nu este pur și simplu o înțelegere comună; este nevoie de expertiză profesională."
Hal W. Hendrick, fost președinte al Asociației Internaționale de Ergonomie (AIE)
Ca urmare a faptului că rezultatele obținute în domeniul ergonomiei, în țara noastră, constituie, în opinia specialiștilor, o experiență pozitivă și un punct de referință, a fost și este necesar să se treacă la acțiuni instituționalizate de cunoaștere, asumare, dezvoltare, diseminare și promovare corespunzătoare atât ca domeniu științific, cât și ca profesie, recunoscută internațional și practicată, deja, în numeroase țări.
Întrucât avem de-a face cu un nou început profesional și științific, în deplină concordanță cu gândirea contemporană, cu tendințele și exigențele actuale, importante institute naționale de cercetări, asociații profesionale reprezentative, exponenți ai mediului academic și de afaceri, precum și alți reputați specialiști din diferite domenii de activitate au inițiat, elaborat și derulat „Proiectul privind profesia de ergonomist".
- Credit foto: www.freepik.com
Opțiunea pentru un asemenea proiect, dincolo de multiplele lui dimensiuni, a avut și are în vedere Obiectivul strategic al Proiectului, și anume acela de a facilita dezvoltarea și consolidarea ergonomiei ca domeniu științific și în ceea ce privește profesia de ergonomist în țara noastră în vederea recuperării decalajului existent față de celelalte țări ale Uniunii Europene.
În consecință, demarate sub bune auspicii care prevesteau deschidere, înțelegere, asumare, susținere și chiar șansă, acțiunile instituționalizate, întreprinse în cadrul Proiectului invocat, au fost integrate în preocupările principalilor parteneri sau colaboratori a căror determinare evidentă și implicare proactivă au dus la realizarea cu profesionalism, onestitate, bună credință și multă speranță a importante obiective asumate, dintre care amintim două obiective, mai mult decât necesare și deosebit de utile:
▪ Introducerea profesiei/ocupației de „ergonomist" în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR);
▪ Elaborarea „Standardului ocupațional - SO" pentru educație și formare profesională în ergonomie, aprobat după validarea acestuia, de către Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC).
- Credit foto: www.freepik.com
Precondiții și condiții esențiale pentru exercitarea competentă a profesiei
Din această nouă perspectivă, a profesiei de ergonomist, în opinia specialiștilor, „educația în ergonomie este o precondiție pentru competență în domeniu" (Karwowski, 2008), deoarece „ergonomia nu este pur și simplu o înțelegere comună; este nevoie de expertiză profesională" (Hal W. Hendrick, 2008).
De asemenea, Certificarea profesională în ergonomie, ca proces care validează calificările de practică profesională în domeniul ergonomiei și care dovedește competența oficială și experiența necesară sau dobândită trebuie să aibă în vedere prevederile unor instituții internaționale reprezentative, ca de exemplu:
▪ Comitetul de Educație și Formare al Asociației Internaționale de Ergonomie;
▪ Bordul de Certificare în Ergonomie Profesională - BCPE, care a devenit prima organizație de certificare aprobată și susținută de Asociația Internațională de Ergonomie (AIE) în conformitate cu anumite criterii și proceduri stabilite de aceasta;
▪ Modelul formării ergonomistului (EFM) ca structură fundamentală pentru competență profesională în ergonomie, care definește obiectivele formării ergonomistului, precum și nivelul de practică profesională, indicând, totodată, denumirea principală pentru profesioniștii de carieră în ergonomie.
Similar în Europa, Centrul Registrului Ergonomiștilor Europeni (CREE) colaborează cu societățile sau asociațiile de profil din țările membre ale UE pentru evaluarea și înregistrarea „ergonomiștilor europeni" (Eur.Erg.), titlu ce reprezintă certificarea profesională în conformitate cu criteriile de formare definite la nivel european, acceptarea titlului însemnând, de fapt, consolidarea credibilității sale naționale (Alvarez, 2008), credibilitate ce este considerată un element-cheie pentru susținerea filosofiei ergonomiștilor, precum și pentru succesul activităților lor organizaționale (Kirwin, 2000; Sharrock și Murphy, 2005; Theberge și Neumann, 2010).
- Credit foto: www.freepik.com
Dincolo de înțelegerea profundă a funcțiilor educației, în general, pentru ca educația în ergonomie să reprezinte un factor-cheie în dezvoltarea sustenabilă a oricărei organizații, aceasta trebuie percepută și înțeleasă ca un proces organizațional continuu, deosebit de complex, bazat pe noi modele educaționale care își propun să promoveze valorile fundamentale ale muncii și vieții, fără a neglija echilibrul acestora, contribuind astfel la îmbunătățirea condiției umane în general și a mediilor din noua lume a muncii, în special. Aceasta cu atât mai mult cu cât orice acțiune instituționalizată derulată în cadrul Mișcării naționale în domeniul ergonomiei, ce se dezvoltă și se manifestă tot mai pregnant și în țara noastră, este apreciată deosebit de favorabil, inclusiv de Federația Societăților de Ergonomie din Europa (FEES).
De asemenea, expertiza unor ergonomiști certificați sau acreditați facilitează implementarea corespunzătoare a standardelor ghidurilor sau soluțiilor ergonomice adoptate, declarațiile acestora în legătură cu unele sesizări sau revendicări privind nerespectarea cerințelor ergonomice fiind acceptate cu mai multă înțelegere sau ușurință, tribunalele având în vedere ergonomia ca bază a litigiilor - justiția ergonomică.
Având în vedere aspectele menționate și nu numai, subliniem faptul că literatura de specialitate descrie profesia de ergonomist și prezintă pe larg principalele competențe, deprinderi, opțiuni și atribuții specifice, dar care nu întotdeauna sunt acoperite sau luate în considerare, precum:
▪ Profesia de ergonomist este o profesie a sistemelor bazată pe filosofia sistemelor și pe abordarea holistică, ceea ce îi permite să răspundă unor cerințe actuale și de perspectivă ale practicii în domeniul analizei, proiectării și evaluării sistemelor sociotehnice sau de muncă.
▪ Adoptând o perspectivă mult mai cuprinzătoare, integratoare, holistică asupra condiției umane, în general, și a sistemelor sociotehnice sau de muncă, în special, precum și un nou suport științific și explicativ, ergonomistul dovedește o mai bună înțelegere a interacțiunilor dintre oameni și tot ceea ce ne înconjoară, ceea ce marchează un progres conceptual și managerial major.
▪ Filosofia de operare a ergonomistului constă în a adapta tehnica și tehnologia la caracteristicile oamenilor stabilite științific; conotațiile filosofice ale ergonomistului care, în sens larg, sunt aliniate unor teorii sau școli de gândire filosofică, se dezvoltă treptat.
- Credit foto: www.freepik.com
O profesie sub semnul calificării de vârf
Rezultă, din elementele enumerate, că ergonomistul profesionist certificat (CPE) sau criteriile de certificare care, împreună, diferențiază cariera de ergonomist de alte cariere, aduc un autentic plus de cunoaștere care facilitează o mai bună înțelegere a noului referențial de explicare a performanței, a „excelenței organizaționale", ceea ce asigură succesul competițional, sustenabil.
Prin formația sa, promovează un nou mod de a privi, de a observa și evalua condiția umană, în general, precum și noua lume a muncii, în special, dezvoltând o carieră particulară, specifică în acest sens, conștientizând, totodată, necesitatea educației și formării în ergonomie, ca premisă a cunoașterii directe, nemijlocite, autentice a realității.
Într-o formulă sintetică, pot fi considerate drept esențiale următoarele elemente care-l definesc pe ergonomist:
▪ are misiunea de a promova, susține și contribui la dezvoltarea, consolidarea și maturizarea ergonomiei ca știință și a profesiei de ergonomist din rațiuni științifice, strict obiective, determinate de necesitatea reflectării tendințelor predominante atât în evoluția ergonomiei, cât și a științelor limitrofe, precum și pentru a răspunde cerințelor actuale ale practicii în domeniul proiectării sistemelor sociotehnice sau de muncă;
▪ înțelege profesia ca domeniu managerial, identificând, analizând și evaluând numeroasele sisteme socio-tehnice sau procese organizaționale și de management, precum și eventualele riscuri organizaționale, în termenii managementului ergonomic și cerințelor acestuia, ceea ce permite, printre altele, depășirea abordărilor sau practicilor reactive în context organizațional;
▪ are un rol tot mai important în cadrul organizațiilor moderne; ergonomistul sugerează și susține schimbări manageriale adecvate și abordări proactive care să producă efecte sinergice pozitive și să permită armonizarea și orientarea a numeroase acțiuni sau procese organizaționale, în același sens, la toate nivelurile; demersul ergonomic constituie, prin el însuși, o provocare pentru management, fapt ce impune accentuarea relevanței ergonomiei pentru managementul general, deoarece plusurile noționale, conceptuale și metodologice pe care le generează impulsionează procesele cunoașterii autentice;
▪ în planul strategic al organizației, proiectează structuri organizaționale și operaționale care să răspundă nevoilor organizației asociate cerințelor ergonomiei, precum și integrării managementului ergonomic cu celelalte sisteme de management în așa fel încât acestea să devină compatibile;
▪ pledează sau susține transformarea ergonomiei într-o valoare strategică a oricărei organizații prin identificarea oportunităților asociate ergonomiei din cadrul diferitelor domenii strategice ale acesteia, domenii care trebuie să răspundă unor obiective specifice;
▪ elaborând strategii și politici inovatoare cu obiective ergonomice cât mai explicite, semnalează oportunități strategice competitive și sustenabile oferite de ergonomie, evidențiind, totodată, poziția ergonomiei în cadrul unor modele specifice ca, de exemplu, „modelul lanțului valorii" sau analizele cost-beneficii, sugerând, de fapt, redefinirea acestora prin integrarea cerințelor în ergonomie;
▪ dezvoltă unele concepte organizaționale, ca, de exemplu, conceptul de „echilibru" pe care îl extinde la multiplele interacțiuni din cadrul sistemelor sociotehnice sau de muncă, putând fi interpretat ca holistic sau mult mai cuprinzător, în așa fel încât viziunea tradițională a conceptului de performanță sau de excelență organizațională să cuprindă noi elemente, noi indicatori sau noi criterii, inclusiv de natură ergonomică;
▪ propune și acționează pentru maximizarea investițiilor în oameni și tehnologie, inițiind intervenții din perspectiva cerințelor ergonomice, stabilind, inclusiv, criteriile și specificațiile de proiectare; se preocupă de analiza și optimizarea sistemelor sociotehnice sau de muncă într-o accepțiune mult mai cuprinzătoare, aceea a interfeței om-sistem sociotehnic sau om-organizație, dezvoltând și consolidând o tehnologie unică și specifică, ceea ce forțează sau constrânge managementul să reconsidere unele modalități tradiționale de proiectare și dezvoltare organizațională.
- Credit foto: www.freepik.com
Tehnologia om-sistem dezvoltată empiric și consolidată științific
▪ Pentru o mai bună înțelegere a naturii și scopului ergonomiei, precum și a potențialului ei semnificativ, este necesară promovarea și susținerea dezvoltării și consolidării permanente a tehnologiei specifice, denumită și tehnologia om-sistem; ca sistem de cunoaștere a oricărui domeniu științific care își propune îndeplinirea unui obiectiv specific, ergonomia a dezvoltat empiric și consolidează științific o tehnologie unică, specifică, care, prin aplicarea corpului său de cunoștințe, definește din ce în ce mai clar și explicit scopul ergonomiei și rolul profesiei de ergonomist;
▪ Acționând într-o cultură din ce în ce mai tehnică în care suntem nevoiți să interacționăm cu noile tehnologii informatice, cu numeroasele inovații digitale sau reprezentări virtuale, promovează și susține anticiparea schimbărilor în noua lume a muncii, dezvoltând o cultură a prevenirii apariției diferitelor disfuncționalități care sunt potențial inerente oricărui sistem sociotehnic sau de muncă;
▪ consideră inteligența artificială (IA) o nouă provocare pentru ergonomie și subdomeniile acesteia (ergonomia cognitivă, neuroergonomia, ergonomia informatică sau nanoergonomia) deoarece are în vedere mai ales oportunitățile, avantajele sau perspectivele integratoare ale domeniilor lor de cunoaștere pentru a le face să lucreze în armonie cu oamenii sau să interacționeze împreună;
▪ semnalează, totodată, necesitatea unei mai bune înțelegeri, în termeni utili, a valorilor sau problemelor potențiale privind relevanța inteligenței artificiale (IA) pentru ergonomie deoarece în legătură cu acest demers științific și practic în plină ascensiune, dar pe deplin justificat, abundă opinii foarte diverse, unele puțin cunoscute, insuficient abordate sau diseminate, altele explicate necorespunzător, iar uneori eronat interpretate, ceea ce face ca integrarea inteligenței artificiale în proiectarea ergonomică centrată pe utilizator, a sistemelor sociotehnice sau de muncă să nu fie asociată, totdeauna, cu o funcție pozitivă, iar potențialul deosebit al acestor domenii de cunoaștere să nu fie pe deplin utilizat;
▪ ca agent de încredere al schimbărilor în noua lume a muncii, semnalează necesitatea folosirii inteligente a inteligenței artificiale (IA), deoarece, după cum atenționează specialiștii în domeniu, cu cât progresăm mai mult în înțelegerea inteligenței, cu atât devine mai dificil să facem progrese, fiind forțați să dezvoltăm din ce în ce mai multe teorii științifice complexe;
▪ militează pentru creșterea rolului ergonomiei și a efectelor ei în cea mai recentă filosofie de afaceri, și anume dezvoltarea sustenabilă a afacerilor ca stil de viață; extinde valoarea ergonomiei, natura calitativă a acesteia, precum și potențialul său deosebit prin trecerea de la o paradigmă a ergonomiei clasice, tradiționale, la o paradigmă a ergonomiei afacerilor, dezvoltând, inclusiv, un „limbaj de afaceri" care să aibă în vedere principiile dezvoltării sustenabile, ceea ce aduce ergonomia tot mai aproape de nevoile business-ului modern;
▪ semnalează apariția de noi provocări legate de adaptarea organizațiilor la o nouă eră a consumatorilor, prin adoptarea de strategii inovative de dezvoltare și proiectare a produselor ergonomice competitive; subliniind rolul proactiv al utilizatorilor finali în identificarea factorilor de risc ergonomic, ergonomistul militează pentru creșterea interesului științific și legislativ privind evidențierea „rolului central al utilizatorilor", ca punct principal de referință pentru întregul proces de analiză, proiectare, dezvoltare și evaluare a produselor ergonomice.
- Credit foto: www.freepik.com
Unitatea dintre scop și mijloc
Având în vedere obiectivele ergonomiei produselor, profesionistul în materie promovează „atestatul ergonomic", instrument care conferă producătorilor un plus de competitivitate, iar beneficiarilor sau utilizatorilor un important avantaj, atat economic, cât și social; ca urmare a îmbunătățirii calității produselor prin diferențierea semnificativă sau prin adăugarea de noi caracteristici ergonomice, se urmărește, de fapt, atragerea, convingerea, reorientarea sau câștigarea clienților potențiali, ceea ce va duce la creșterea cotei de piață sau la întărirea poziției concurențiale a oricărei organizații. Astfel, prin vocația sa, ergonomistul înscrie în palmaresul profesiei și alte atribute, precum:
▪ certificat sau acreditat, prin expertiza sa, facilitează implementarea corespunzătoare a standardelor, ghidurilor, bunelor practici sau a altor soluții ergonomice adaptate, ca mijloace de reglementare și control al calității sau de evaluare a conformității universal acceptate;
▪ pledează pentru introducerea și promovarea sintagmei „justiție ergonomică" care desemnează integrarea și respectarea cerințelor, normelor și standardelor ergonomice în proiectarea sistemelor sociotehnice, proceselor sau produselor, sau injustiția relațiilor dintre producătorii produselor ergonomice și utilizatorii acestora; în felul acesta, justiția ergonomică protejează utilizatorii împotriva unor vicii ascunse ale produselor oferite, ceea ce duce la imposibilitatea folosirii acestora potrivit așteptărilor;
▪ promovează o nouă filosofie de marketing, și anume marketingul ergonomic, ca proces managerial și social, și ca sursă publică de expunere vizibilă a ergonomiei, în vederea asigurării succesului și a sustenabilității afacerilor; susține, prin acțiuni adecvate, bunele practici din domeniul marketingului ergonomic care își propun identificarea, înțelegerea și chiar anticiparea și satisfacerea nevoilor latente sau așteptărilor viitoare ale utilizatorilor potențiali, din perspectiva realizării unei calități superioare a produselor oferite pe piață, datorită adăugării unor noi caracteristici ergonomice;
▪ abordând problematica reengineeringului din perspectiva cerințelor ergonomiei, acțiunile anticipative ale acestuia sunt orientate spre identificarea contribuției ergonomiei la realizarea obiectivelor calității dintr-o nevoie de mai bun, mai util, mai atractiv sau prietenos, mai sigur, mai sănătos și mai ieftin, prin integrarea ergonomiei în managementul calității totale; o problemă care are nevoie de răspuns tehnic nu este numai o problemă tehnică (Schon, 1983; Bellamore și colab., 2006);
▪ consideră relația ergonomie - securitate și sănătate în muncă o nouă paradigmă, deoarece majoritatea aspectelor de securitate și sănătate în muncă au un pronunțat caracter ergonomic, ceea ce necesită o abordare complexă, integratoare sau holistică și interdisciplinară a domeniilor respective;
▪ consideră metodologia ergonomică o activitate sau funcție managerială cu multiple implicații organizaționale, adaptată la complexitatea obiectului de studiu sau aplicabilă în analiza, proiectarea și evaluarea ergonomică a sistemelor sociotehnice sau de muncă; viziunea metodologică specifică permite ca demersul științific și practic să nu neglijeze unitatea sau integritatea sistemelor sociotehnice proiectate, direcțiile de cercetare să fie convergente, iar principiile și criteriile operaționale să fie comune;
▪ recunoaște angajații ca experți ai sistemelor lor de muncă, ca potențiali inovatori, considerând că au cea mai bună poziție în cadrul acestor sisteme și le cunosc foarte bine, ceea ce le permite să înțeleagă, să identifice și să semnaleze diferitele disfuncționalități și să ofere contribuții valoroase sau cele mai adecvate soluții pentru îmbunătățirea proceselor existente;
▪ prin educația profesională și științifică dobândită sau așa-zisa „dublă profesionalizare", poate să relaționeze și să realizeze un consens cât mai larg cu reprezentanții domeniilor științifice limitrofe, precum și armonizarea punctelor de vedere specializate; corpul de cunoștințe al ergonomistului este determinat de incidențele diferite de analiză, proiectare și evaluare a sistemelor sociotehnice sau de muncă care nu aparțin și nu pot fi niciodată epuizate de un singur domeniu științific de cercetare;
▪ promovează și susține ergonomia participativă, ca o nouă construcție teoretică și practică, de largă recunoaștere, prin importanța, dimensiunile și implicațiile sale, precum și prin caracterul său interdisciplinar; ca tip specific de intervenție de control al propriilor activități, ca mijloc de responsabilizare, ca mod eficient sau strategie utilă de intervenție, ergonomia participativă necesită implicare proactivă a utilizatorilor finali sau a beneficiarilor acțiunilor ergonomice, cu accent pe feedback și colaborare;
▪ elaborează și pune în aplicare programe de audit ergonomic, ca o nouă funcție decizională a managementului și un instrument managerial indispensabil, care ia forma evaluării caracteristicilor ergonomice ale sistemelor sociotehnice sau de muncă pentru a determina în ce măsură sunt respectate sau satisfăcute cerințele ergonomice sau calitatea ergonomică a acestora.
Cum s-a văzut din toate elementele prezentate, natura specifică a profesiei de ergonomist impune numeroase exigențe deontologice specifice și o cultură a eticii adecvată, care îi sporește credibilitatea deoarece îi susține filosofia și îi asigură succesul activității sale organizaționale.