Profesorul GHEORGHE CARTIANU (1907 – 1982) Creatorul scolii romanesti de radiotehnica si comunicatii

In acest an se implinesc 100 de ani de la nasterea PROFESORULUI Gheorghe Cartianu, personalitate remarcabila care si-a consacrat intreaga viata crearii si consolidarii scolii superioare de electronica si telecomunicatii din Romania. A fost in acelasi timp un CERCETATOR cu contributii stiintifice de notorietate europeana in domeniul modulatiei de frecventa, investigand si stimuland permanent noi domenii de cercetare (sinteza circuitelor, transmiterii de date prin canale radio, procese bioinformationale).
A fost un INGINER creator, autor a numeroase brevete de inventie pe baza carora s-au realizat importante sisteme de radiocomunicatii cu aplicare in practica. A fost un OM care a marcat puternic prin personalitatea sa dezvoltarea electronicii si a telecomunicatiilor din Romania.
S-a nascut la 8 august 1907 in comuna Borca din judetul Neamt, unde si-a petrecut primii ani ai copilariei. Si-a facut studiile la mai multe scoli si licee din tara, in localitati in care tatal sau, inginerul silvic Ioan Cartianu, si-a desfasurat activitatea.
In 1926 devine prin concurs student al Facultatii de Electromecanica la Scoala Politehnica din Bucuresti, urmand in paralel si cursuri ale Facultatii de Matematica.
In 1932 este numit inginer la Societatea de Radiodifuziune, iar din 1933, la solicitarea profesorului Ernest Abason, ocupa si postul de asistent la Matematici speciale in Scoala Politehnica. Profesorul Tudor Tanasescu il solicita apoi ca asistent la cursul nou-infiintat de Radiocomunicatii. Aceasta combinare fericita intre rigurozitatea cunostintelor teoretice de matematici si aplicatiile din tehnica radiocomunicatiilor a marcat ulterior intreaga sa activitate.
In 1937 tanarul Gheorghe Cartianu renunta la alte activitati, dedicandu-se plenar scolii de Radiocomunicatii. In paralel cu activitatea didactica desfasoara si o intensa activitate de cercetare stiintifica sub indrumarea profesorului Tudor Tanasescu. Convins de importanta aplicarii in practica a rezultatelor cercetarii, isi valorifica cercetarile, proiectand si realizand numeroase aparate si instalatii, bazate pe tehnicile radio.
In 1948 devine conferentiar la cursul de Radiocomunicatii, dar preda si alte cursuri din domeniu. In 1952 ocupa postul de profesor si este numit sef al Catedrei de radiocomunicatii, la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii nou-infiintata. In acest loc si in acest cadru a activat pana la sfarsitul vietii sale, intrerupta in 1982 in plina activitate creatoare.
Ca PROFESOR a fondat si a consolidat disciplinele fundamentale pentru invatamantul de electronica si telecomunicatii: Bazele radiotehnicii, Analiza si sinteza circuitelor electrice si electronice, Semnale, circuite si sisteme, pentru care a scris manuale si cursuri caracterizate prin claritate, probitate stiintifica si concizie. S-a ocupat personal de continutul, dotarea si modernizarea continua a laboratoarelor. Sub conducerea si cu incurajarea sa s-au format numerosi specialisti de inalta tinuta, astazi profesori si cercetatori recunoscuti in tara si strainatate. Sub indrumarea sa au fost obtinute 47 de titluri de doctor inginer, majoritatea cu rezultate recunoscute si publicate. Prin autoritatea sa stiintifica a contribuit esential in consiliul profesoral, in senat si in comisiile de specialisti din invatamant si industrie, la orientarea si dezvoltarea electronicii si telecomunicatiilor. Astazi l-am numi un adevarat PROFESOR-MANAGER.
Ca CERCETATOR a abordat o tematica ampla de studiu si cercetare. Domeniile mai importante in care a obtinut rezultate remarcabile au fost: stabilitatea sistemelor electrice, modulatia de frecventa, sinteza circuitelor, transmisiuni de date, procese informationale in organismele vii. A publicat numeroase articole in reviste prestigioase precum si 10 tratate de importanta majora, printre care cel mai important, Modulatia in frecventa, a fost tradus si publicat de edituri de prestigiu din Franta, Rusia si Ungaria. Tratatul reprezinta o lucrare fundamentala de referinta studiata si astazi.
Recunoasterea stiintifica de care s-a bucurat ca savant a fost atestata prin numeroase titluri academice si medalii, mai importante fiind: doctor inginer (1968); doctor docent (1970), membru corespondent al Academiei Romane (1974); medalia de aur la Expozitia internationala de la Nurenberg (1969); Premiul Traian Vuia al Academiei Romane (1981).
Ca INGINER a fost un realizator creativ si pasionat, valorificand pana la capat, impreuna cu echipa de ingineri si cercetatori, rezultatele cercetarilor stiintifice. Numeroase au fost instalatiile, sistemele, retelele proiectate, realizate si aplicate sub conducerea sa. Cele mai multe lucrari au fost brevetate. Astfel s-au realizat mai multe tipuri de statii de emisie cu modulatie de frecventa pentru radiodifuziune, unele in premiera, instalate intre anii 1949 – 1957. In perioada 1958 – 1970 a condus proiectarea si realizarea unor sisteme de radiocomunicatii la mica distanta pentru mediul industrial, pentru transporturi miniere, pentru sali de cursuri si conferinte. Au urmat in 1972 – 1974 sistemele de transmitere digitala a orei exacte, iar intre 1974 – 1980 s-a realizat sub conducerea sa reteaua de ceasoficare pentru metroul din Bucuresti.
Profesorul Gheorghe Cartianu – OMUL
Profesorul, savantul, inginerul Gheorghe Cartianu era un om deosebit. Desi cu o constitutie fizica firava, raspandea in jurul sau o energie debordanta, molipsitoare, care facea ca orice problema dificila sa fie abordabila si aproape totdeauna rezolvabila. Era extrem de atasat de tinerii colaboratori, indiferent pe ce treapta a vietii se aflau. Fie ca erau tehnicieni, studenti, doctoranzi, asistenti sau oameni simpli cu care venea in contact pe teren, in timpul experimentarilor, toti erau considerati colaboratori si erau apreciati dupa aportul la activitatea comuna. Cei care l-au cunoscut ii pastreaza o vie amintire si o stima inegalabila.
Profesorul Gheorghe Cartianu a lasat in urma sa o mostenire stiintifica si tehnica si un model de comportare inestimabile. Activitatea sa este continuata si promovata in stilul pe care l-a creat si cultivat, de catre emulii sai care l-au cunoscut si care o vor transmite urmasilor specialisti in domeniu.
Profesorul Gheorghe Cartianu a lasat ca mostenire si numele sau, care a fost acordat premiului conferit de Academia Romana pentru rezultate deosebite in domeniul stiintelor tehnice. Numele sau il poarta si concursul national studentesc din domeniul electronicii si telecomunicatiilor. Un amfiteatru din localul Facultatii de Electronica si Telecomunicatii din Bucuresti este numit Gheorghe Cartianu.
Un recent omagiu i-a fost adus si prin acordarea, in anul 2002, a numelui Gheorghe Cartianu unui important liceu industrial din Piatra Neamt. Astfel acest fiu stralucit al meleagurilor nemtene este memorat si onorat si in tinuturile natale, nu numai in comunitatea celor care activeaza in electronica si telecomunicatii.