Biocombustibilii – o falsa solutie energetica?
Data: 16-28 februarie 2009
Inca de la inceputul proliferarii conceptului de utilizare in motoristica a biodieselului am scris un articol pe care l-am intitulat Adio maioneza, gogosi si cartofi prajiti. Am intuit inca de atunci ca, odata cu cresterea cererii de ulei si ca inlocuitor de motorina, pretul uleiului vegetal va creste si odata cu el si preturile celorlalte alimente, antrenind un puseu inflationist. Un fenomen similar a produs etanolul (ca inlocuitor de benzina), antrenind cresteri la fel de mari pentru zahar si produse zaharoase. Aratam atunci ca importante suprafete de terenuri agricole vor fi deturnate de la scopul lor firesc, de producatoare de alimente, catre producatoare de biocombustibili. Criza de alimente ce se manifesta in prezent la nivel mondial este si o consecinta a acestui fenomen. Cert este ca utopia biocombustibililor se loveste de realitate.
Liderii statelor dezvoltate, birocratii de la Bruxelles, expertii organizatiilor internationale si liderii unor ONG-uri din umbra acestora incep sa recunoasca dezastrul umanitar provocat de directionarea cerealelor catre producerea de biocombustibili, precum si iluzia combaterii pe aceasta cale a cresterii pretului produselor petroliere si diminuarea emisiilor de dioxid de carbon din gazele arse ale motoarelor.
Este cert ca in ultimele luni, nivelul preturilor la alimente, pe plan mondial, a continuat sa se majoreze intr-un ritm sustinut, provocind dezbateri aprinse in forurile guvernamentale si para-guvernamentale din toata lumea. Cele mai recente date ale indicelui FOA, de pilda, nu indica decit o usoara scadere a vitezei de crestere a pretului mediu la principalele produse agricole in lume. Majoritatea preturilor la alimente, prin crestere au diminuat puterea de cumparare a populatiei, fenomen care a afectat in mod disproportionat persoanele cu venituri mici. Cea mai afectata este populatia zonelor sarace, unde cea mai mare parte a veniturilor este cheltuita pe hrana.
Cauza principala a exploziei preturilor la alimente este canalizarea unui procentaj din ce in ce mai mare din productia de cereale si alte marfuri agricole din industria alimentara catre industria energetica, in urma diverselor subventii si reglementari guvernamentale acordate de statele dezvoltate si, intr-o masura mai mica, de statele emergente, pentru productia de biocombustibili. Efectul acestor politici publice – inspirata de utopii energetice sau de iluzia atingerii unei auto-suficiente energetice – nu este decit diminuarea semnificativa a veniturilor reale ale majoritatii locuitorilor planetei si chiar impingerea sub pragul saraciei a citorva sute de milioane de oameni din tarile subdezvoltate ale lumii, la care se adauga efectul politicilor inflationiste ale bancilor centrale.
Am fost si suntem in fata unei conjuratii a birocratilor. Confruntate cu realitatile descrise mai sus, guvernele, organizatiile internationale si ONG-urile sunt, in sfirsit, fortate sa admita consecintele dezastruoase ale politicilor – aparent pline de bune intentii si imbratisate cu entuziasm si fara rezerve – care au generat criza de alimente din prezent.
Astfel, desi oficialii Bancii Mondiale stiu inca din luna aprilie 2008 ca biocombustibilii sunt responsabili pentru minimum 75% din cresterea preturilor la alimente, Robert Zoellik, directorul organizatiei financiare internationale, nu a mentionat rezultatele raportului semnat de Don Mitchell decit dupa ce informatia a aparut in presa, provocind un mare scandal.
Si Agentia Britanica pentru Com-bustibili Regenerabili a admis, in Raportul Gallagher – publicat la inceputul lunii iulie 2008 – ca biocombustibilii contribuie la cresterea preturilor alimentelor prin dislocarea productiei agricole din industria alimentara, insa considera ca pot fi identificate noi terenuri agricole care sa furnizeze o productie suplimentara pentru industria bioenergetica.
De asemenea, Oxfom – o coalitie internationala de ONG-uri al carei obiectiv este combaterea saraciei – a publicat, la inceputul lunii iunie 2008, un raport in care se arata ca nu doar biocombustibilii sunt responsabili intr-o proportie semnificativa (cifra citata in raport fiind de 30%) pentru cresterea preturilor la nivel mondial, dar defrisarile care au urmat introducerii in circuitul agricol a noilor suprafete de teren sunt, in acelasi timp, responsabile pentru eliberarea in atmosfera a unor cantitati de CO2 care nu vor fi compensate decit dupa decenii de utilizare a combustibililor ecologici.
La nivelul Uniunii Europene se poate aprecia ca Bioplanul de Productie nu va fi indeplinit. Cea mai surprinzatoare modificare de perceptie, in aceasta privinta, a survenit la nivelul Uniunii Europene. Comitetul stiintific al Agentiei Europene de Mediu a dat publicitatii un comunicat in care recomanda suspendarea obiectivului de a atinge o cota de 10% din piata europeana de combustibil pentru sortimentele ecologice (biodiesel si bioetanol) pina in anul 2020, asa cum stipuleaza Directiva de Mediu adoptata in anul 2007. Conform Agentiei – care pregateste un raport elaborat pe aceasta tema – Uniunea Europeana nu va putea acoperi decit cel mult o treime din productia de biocombustibili propusa pentru anul 2020, fiind nevoita sa recurga la importuri din tari in curs de dezvoltare, unde, astfel, se vor accelera rata defrisarilor si cresterile preturilor la alimente.
Interventia Agentiei Europene de Mediu a declansat interpretari divergente. Astfel, ministrii statelor membre au afirmat ca aceasta include toate sursele de energie regenerabile (energie solara, eoliana, hidro-energie), si nu doar biocombustibili, in timp ce Comisia Europeana considera ca tinta de 10% se refera intr-adevar strict la productia de combustibili ecologici. In schimb, Parlamentul European, tinind partial cont de recomandarea Agentiei de Mediu, sustine adoptarea unei tinte intermediare de 4% surse regenerabile de energie pentru transport pina in anul 2015, bicombustibilii reprezentind doar o fractiune din acestea.
Sunt necesare ajutoare consistente la schimb pentru dezvoltarea economica. Subiectul biocombustibililor, impactul acestora asupra cresterii preturilor la alimente si, mai ales, efectele acestui fenomen asupra tarilor sarace ale lumii s-au aflat si pe agenda de discutii a Summit-ului G8 din anul trecut, grupul celor mai industrializate state ale lumii, plus Rusia. Desi liderii G8 s-au aratat deosebit de precauti fata de situatia de criza creata in tarile sarace ale lumii ca urmare a exploziei preturilor la marfurile agricole, declaratia comuna de la sfirsitul summit-ului se rezuma la solicitarea pentru „asigurarea compatibilitatii dintre politicile pentru productia sustenabila si folosirea bicombustibililor cu politicile pentru securitate alimentara si accelerarea dezvoltarii, precum si trecerea productiei pe asa-numita generatie a doua de bicombustibili. Aceasta, spre deosebire de generatia actuala, prelucrata in principal din cereale, va avea la baza masa lemnoasa, celuloza si alte materiale bioregenerabile. Deocamdata insa, tehnologia pentru fabricarea acestui tip de biocombustibil nu permite trecerea la o productie industriala si dificultatile tehnologice vor ramine probabil semnificative in viitorul apropiat.
In consecinta, pozitia G8 cu privire la situatia disperata din tarile sarace se rezuma la a declama faptul ca statele dezvoltate s-au angajat, pina in prezent, sa ofere ajutoare de urgenta in valoare de 10 miliarde de dolari - bani care vor ajunge in mare parte, asa cum se intimpla de regula, in miinile guvernelor criminale din Africa si Asia si ale clientilor politici, mai degraba decit in buzunarele oamenilor de rind care sufera de foame. In schimb, in deschiderea Summit-ului G8, primul-ministru al Malaeziei, Abdulah Badawi, a cerut „stoparea imediata a utilizarii terenurilor arabile pentru productia de biocombustibili, deoarece aceste actiuni amplifica raritatea alimentelor si duc la cresterea preturilor“. Summit-ul G8, organizat la Kuala Lumpur, in Malaezia, a reunit opt state islamice in curs de dezvoltare: Bangladesh, Malaezia, Turcia, Pakistan, Indonezia, Egipt, Iran si Nigeria.
Este momentul sa scoatem inca o data in evidenta faptul ca, desi la mai multe intilniri stiintifice am facut unele comunicari privind posibilitatea utilizarii energiei din cimpuri, nu s-a manifestat niciun interes aplicativ din partea celor capabili sa finanteze o cercetare fundamentala, chiar si o cercetare aplicativa. Demersurile catre oficialitatile unor state pretabile pentru aplicatii relativ facile de realizare a energiei din cimpuri au ramas fara reactie. Poate acest articol va genera reactia celor preocupati de directionari ecologice ale cercetarilor si productiei energetice.