VIZIUNEA ACADEMICA SI IMPERATIVELE PRACTICII
Data: 16-28 februarie 2009
In vremuri de criza predictiile sunt percepute de publicul larg mult mai acut decit realitatile imediate. Mai toata lumea vrea sa stie ce se va intimpla macar in viitorul apropiat. Unei asemenea „comenzi sociale“ i-au raspuns si ii raspund o serie de prognoze elaborate de institutiile financiare internationale, de agentiile de rating, de centrele nationale de specialitate, de alti experti grupati in ONG-uri sau „actori“ pe scena publica (in special la televiziuni) cu titlu personal. Astfel, cei interesati sa afle „ce ne asteapta“ sunt spectatori derutati la „piese“ cu aceeasi tematica, dar cu finaluri foarte diferite. Daca vom concretiza, vom constata lesne ca in materie de produs intern brut, de rata a inflatiei, de evolutie a veniturilor etc. ecartul (viziunea optimista vs viziunea pesimista) depaseste uneori 10 – 12 procente.
Cind avem de-a face cu asa ceva, nu mai poate sa fie vorba despre aplicarea unor criterii si metode stiintifice de scrutare a viitorului. Persoanele mai putin avizate se simt, pur si simplu, dezarmate, iar efectul in planul starii de spirit este cit se poate de nefericit.
Abordarile academice, in adevaratul sens al cuvintului, au oferit, totusi, concluzii mai apropiate de realitatile in miscare, astfel incit merita toata atentia si increderea aferenta profetiile care indica o minima crestere economica in 2009 (in genere sub un procent) si rate moderate de inflatie (in jur de 4 procente). Numai ca aceste predictii sunt bazate pe viziuni anticriza mult mai radicale decit cele ale majoritatii oficialitatilor. Astfel, ajungem la imperativele practicii. Pentru ca predictiile serioase sa se implineasca este nevoie de actiuni pe masura. Or, daca regimul de austeritate (strict necesar) este aplicat selectiv (pentru unii muma si pentru altii ciuma), daca se relaxeaza politicile fiscale si monetare, daca alocarile bugetare se fac in functie de clientela politica, locala si centrala (si acesti „daca“ ar putea continua), nici cele mai realiste, mai bine fundamentate prognoze nu au sanse de a se realiza.
Aici avem de-a face cu raportul dintre oportunitati si vointa de a le fructifica. Teza potrivit careia dezavantajele crizei se pot transforma in avantaje – adica se vor lua masuri pentru diminuarea dezechilibrelor care au dus la acutizarea dificultatilor – este impecabila teoretic, dar pentru a deveni realitate este nevoie de actiune: coerenta, coordonata, competenta. O triada a responsabilitatii, profesionale si civice, deopotriva.