Despre Ion I. Agirbiceanu

In muntii Metaliferi din Apuseni se afla doua virfuri stincoase numite Detunate, care au atras dintotdeauna turistii, curiosii. Detunata Goala are o inaltime de 1169 m, dar spectaculozitatea provine de la aglomerarea de coloane de bazalt de forma prismatic-hexagonala, bizar de regulate, de parca un mester cioplitor le-a fasonat cu rabdare. Pentru a se ajunge la ele se trece prin comuna Bucium, care are mai multe sate, intre care Bucium Poieni si Bucium ?asa. Am fost acolo prima data in 1970. Eram in ultimul an de facultate, iar unul dintre colegii mei, Cosma Nicolae, originar din Bucium Poieni, ne-a invitat la bunica lui. De atunci mi-a ramas in minte ca in Bucium ?asa a trait preotul Ion Agirbiceanu, pe care il stiam de la scoala ca fiind autorul frumoasei povestiri despre Fefeleaga si calul ei Bator. Mai tirziu am aflat ca din locurile acestea de basm a pornit spre lumea stiintei fiul sau, Ion I. Agirbiceanu. Erau amintiri ramase intr-un colt neumblat al memoriei mele. De curind discutam cu fostul director administrativ de la Universitatea din Craiova, inginerul Micu Salica, acum pensionar. Nu stiu cum am ajuns sa vorbim despre laser si, dintr-o data, interlocutorul meu parca s-a luminat si a inceput sa-mi povesteasca despre fostul sau profesor de la facultate, Ion I. Agirbiceanu. Asa m-am hotarit sa va povestesc despre un reprezentant stralucit al fizicii din Romania, care a realizat, in 1963, primul laser cu gaz din tara noastra .

Ion I. Agirbiceanu s-a nascut la 6 ianuarie 1907, in localitatea Bucium-?asa. Tatal sau, Ion Agirbiceanu era preot in sat, iar mama sa, Maria, era casnica, asa cum se intimpla in multe familii de preoti. Mai tirziu, in 1919, tatal sau a facut parte din primul Parlament al Romaniei Mari, iar in perioada 1922 – 1926 a fost vicepresedinte al Senatului. A fost membru al Academiei Romane, redactor al revistei Transilvania, protopop in Cluj, scriitor. Asadar, Ion I. Agirbiceanu a crescut intr-o familie de intelectuali preocupati de literatura, dar si de evolutia fizicii si a astronomiei. Atmosfera din familie, precum si calitatile intelectuale ale copilului, i-au determinat pe parinti sa-l dea la scoala de la virsta de 5 ani. Avea 17 ani cind a absolvit Liceul Gheorghe Baritiu din Cluj. S-a inscris la Institutul Electrotehnic infiintat de Dragomir Hurmuzescu in cadrul Universitatii din Bucuresti si care era o scoala de fizica experimentala, asemanatoare cu cea infiintata tot de Hurmuzescu la Iasi. A absolvit Institutul in 1930, obtinind titlul de inginer, dar a plecat in acelasi an la Paris pentru aprofundarea studiilor in fizica. In 1934 si-a sustinut teza de doctorat in domeniul spectroscopiei. A lucrat putina vreme ca inginer in Anglia, apoi a revenit in tara si a functionat ca asistent, apoi ca sef de lucrari la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Fizica. In 1948 s-a infiintat, tot in Bucuresti, Institutul de Petrol si Gaze, iar Ion I. Agirbiceanu a fost numit sef al catedrei de fizica; apoi, din 1955, s-a transferat la Institutul Politehnic Bucuresti, unde a functionat pina in ultima clipa a vietii (in 1971). Iata ce spunea fostul sau student din anul universitar 1961 – 1962, Micu Salica, acum pensionar, atunci student in anul intii: „Un om de o eleganta desavirsita ca gestica si imbracaminte. Purta de obicei haine maro, in carouri. Daca intrebai pe cineva care nu il cunostea ce crede ca este aceasta persoana, cu siguranta iti spunea ca trebuie sa fie un savant. In amfiteatrul in care preda, locurile din fata se ocupau inca din pauza precedenta. Eu eram student la mecanica dar veneau studenti si de la electronica, de la cibernetica. Cursul era demonstrat la tabla cu o viteza de expunere aleasa in asa fel incit studentii sa-si poata nota. De multe ori, la o demonstratie, la un enunt se oprea, se gindea putin si spunea: «Dar profesorul X are o alta parere despre asta si tind sa-i dau dreptate». Dupa fiecare curs ne dadea mai multe variante de probleme pe care cred ca le compunea atunci. Vizita des Anglia si SUA, iar gurile rele spuneau ca se duce sa-i invete pe cei de acolo fizica moderna. In timpul cursului punea intrebari nomanale, prin sondaj, sa vada daca s-a inteles. Era o placere mai mare decit o plimbare la sosea cu prietena cind iti spunea: «Bine tinere, vad ca judeci, desi te-ai incurcat, dar principalul este ca judeci»“. Ceea ce l-a caracterizat pe profesorul Agirbiceanu a fost distinctia in relatia cu studentii si cu colegii. Istoria spune ca profesorul Agirbiceanu a asistat la lectia tinuta de un coleg mai tinar. La sfirsit, profesorul Agirbiceanu s-a ridicat din banca in care statuse si a spus: „Am venit aici in inspectie, dar felicit pe tinarul savant“.
Cercetarea stiintifica pe care a desfasurat-o a fost o cercetare de avangarda, de pionierat, iar numele sau este legat de una dintre realizarile fizicii contemporane: laserul. Principiul de functionare a laserului a fost enuntat de Albert Einstein in 1916, care a folosit si conceptele de emisie spontana si emisie stimulata. Primul laser functional a fost construit in 1960 de Theodore Maiman si avea ca mediu activ un cristal sintetic de rubin. Primul laser cu gaz a fost construit tot in 1960 de fizicianul iranian Ali Javan folosind un amestec de heliu si neon care producea un fascicul cu lungimea de unda apropiata de infrarosu. In cei aproape 50 de ani de la construire, laserul s-a aplicat in toate domeniile. In industrie pentru gaurirea diamantelor, in slefuirea suprafetelor, in fabricarea chip-urilor electronice. In comunicatiile telefonice, in transmiterea datelor din retelele de calculatoare. Laserul este folosit pentru citirea CD-urilor. In medicina este folosit pentru cauterizarea vaselor de singe, pentru operatii delicate.
Cercetarile desfasurate de Ion I. Agirbiceanu in fizica si spectroscopie au cunoscut o amplificare substantiala din 1956 prin infiintarea Institutului de Fizica din Bucuresti. Aici a organizat Laboratorul de metode optice si fizica nucleara unde s-au efectuat cercetari privind structurile atomice hiperfine si izotopice, rezonanta magnetooptica, paturile subtiri dielectrice. In 1963 a fost construit in acest Laborator, sub indrumarea lui Ion I. Agirbiceanu, primul laser romanesc cu gaz, dupa o conceptie originala, brevetata. De asemenea, a determinat cu mare precizie, prin metode proprii, mai multe marimi nucleare. Pentru meritele sale stiintifice a fost ales membru corespondent al Academiei Romane in 1963, a lucrat in Grupul European de Spectroscopie Atomica, a fost reprezentantul Romaniei la Uniunea Internationala de Fizica Pura si Aplicata.
S-a stins din viata la Cluj-Napoca, la 9 martie 1971.