Nevoia de modele Personalitati din „beton armat“
Data: 16-28 februarie 2011
Daca dorim sa asociem tema tehnica a „betonului armat“ de ceea ce se numeste o personalitate puternica nu avem decat sa strabatem strazile Bucurestilor si sa ne oprim in fata unor cladiri monumentale, emblematice, pentru orasul capitala. Ne referim exclusiv la constructii, la modul in care conceptia arhitecturala si-a gasit intruchiparea in edificii remarcabile. In cazul la care ne referim, intregul spatiu de care dispunem poate fi ocupat cu o simpla enumerare care sa inceapa cu impunatoarea cladire a Ministerului Administratiei si Internelor, sa continue cu Palatul Societatii Politehnice (actualul sediu al AGIR) si sa se incheie cu complexul care, in dealul spre Cotroceni, alcatuieste Academia Militara.
Oferind aceste „detalii“ am furnizat celor avizati numele celui care le-a ridicat: inginerul de exceptie Emil Prager. Nascut pe meleaguri romanesti, in 1888, dintr-o familie de austrieci veniti in tara noastra la rugamintea Regelui Carol I, Emil Prager a fost unul dintre stralucitii elevi ai lui Anghel Saligny, iar prin acest fapt am spus ceea ce este esential atat in ceea ce priveste traditia, cat si spiritul care l-a animat pe tanarul inginer constructor format la prestigioasa Scoala Nationala de Poduri si Sosele. Cine doreste sa cunoasca viata si opera lui Emil Prager are posibilitatea s-o faca citind o deosebit de reusita monografie scrisa documentat, cu talent, de inginerul Nicolae Noica, fost ministru al constructiilor. In ceea ce ne priveste, dorim doar sa supunem atentiei cititorilor elemente consonante titlului acestor insemnari.
Unul dintre cele mai mari merite ale inginerului Emil Prager consta in promovarea betonului armat in constructiile din tara noastra. Experienta sa in domeniu si-a gasit o concludenta reflectare intr-o carte de referinta aparuta in 1938, carte intitulata sobru Betonul armat in Romania. Constructiile la care l-a folosit sunt, fara exagerare, de ordinul sutelor, de la cele enumerate pana la Catedrala din Hunedoara si Biblioteca Universitara din Iasi. Numele sau este inscris pe placi memoriale sau s-ar cuveni sa fie scris in cazul unor termocentrale sau constructii feroviare si rutiere, practic, din toate zonele tarii, din Nord in Sud, din Vest in Est. „Betonul armat“ i-a fost, pretutindeni, cel mai important material de constructie, iar acest fapt poate constitui, metaforic vorbind, leitmotivul evocarii de fata. A fost un om cu un veritabil caracter „beton armat“, solid, flexibil, adaptat conditiilor de loc si de timp, dedicat meseriei sale pana la sacrificiu. Acestea nu sunt formule conventionale, ci expresii ale unor fapte de viata.
Activitatea sa l-a situat, firesc, in randurile oamenilor cu stare in tara noastra. A fost patronul unei mari firme, Antrepriza inginer Emil Prager. Vremurile tulburi de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, nationalizarea din 1948, l-au lasat, practic, fara avere. Dedicat telului sau de-o viata intreaga, a lucrat aproape 30 de ani in calitate de consilier la Ministerul Energiei Electrice. Nu s-a simtit deloc desconsiderat si a apreciat ca prioritatea reprezentata de electrificarea tarii ii oferea un larg camp de afirmare in serviciul public. Astfel, a acordat asistenta de cel mai inalt nivel la toate marile lucrari efectuate pana in anul 1978, cand a iesit la pensie. Lista contine baraje, centrale electrice hidro si termo, lucrari de arta.
Un episod extrem de semnificativ, care – intr-un anumit sens – ii incununeaza viata, a fost legat de urmarile puternicului cutremur de la 4 martie 1977. Pensionar fiind, la venerabila varsta de 89 de ani, s-a reasezat la masa de lucru si a pregatit solutii pe care specialistii japonezi, americani si rusi, veniti in tara sa studieze posibilitatile de refacere a ceea ce fusese distrus si de a construi ceva mai solid, le-au apreciat la superlativ, fiind coplesiti de tineretea spirituala a interlocutorului lor. Marele constructor s-a stins din viata la mijlocul anilor 80 si n-a mai avut parte sa vada schimbarile intervenite la finalul acestui deceniu. Nu stim cum le-ar fi evaluat, insa – cu siguranta – ar fi intrevazut noile perspective in domeniul constructiilor si ar fi militat pentru fructificarea lor deoarece a fost, deopotriva, un om de conceptie si un om de actiune. Nu putem incheia fara sa repetam intrebarea pe care am pus-o ori de cate ori am evocat o personalitate reala: avem sau nu avem modele demne de urmat in trecutul si prezentul nostru? Unul dintre raspunsurile obligatorii si deplin clarificatoare este cel al personalitatii din „beton armat“, a marelui inginer constructor Emil Prager.