Exploatarea zacamintelor de sare din Romania (II)
Data: 17 - 28 februarie 2015
4. Exploatarea zacamintelor de sare
In decursul a peste doua milenii, exploatarea sarii in tara noastra s-a facut in mine de sare , prin metode miniere care au evoluat de la metode simple unde predomina munca manuala, la metode din ce in ce mai perfectionate si moderne, in care aproape toate operatiile se fac mecanizat. Exploatarea sarii in solutie a aparut abia pe la finele secolului al XVII-lea, cand incepe extragerea sarii din solutii in Bucovina, si anume in domeniul Solca, prin evaporarea saramurii din izvoarele sarate ale acestei regiuni. Mai tarziu incepe in tara noastra exploatarea sarii in solutie, in bazine si apoi prin sonde la Ocna Mures. In perioada 1959 - 1960, au fost puse in exploatare noi campuri de sonde la Tg. Ocna si Ocnele Mari. Incepand din aceasta perioada, se trece la o activitate intensa de modernizare a salinelor, actiune impusa de dezvoltarea industriei chimice si a exportului.
4.1 Exploatarea sarii in stare solida
Primele exploatari de sare in tara noastra au fost cele „la zi“, adica sub cerul liber. Asemenea exploatari au existat inca inainte de epoca daco-romana, atat in regiunile subcarpatice din Muntenia si Moldova, cat si in Transilvania si Maramures. Exploatarile la zi erau practicate in deschiderile naturale ale zacamintelor si in zonele unde zacamintele de sare erau situate la o adancime mica fata de suprafata terenului.
Urmele unor asemenea exploatari nu se mai cunosc din cauza surparilor si alunecarilor de teren care le-au acoperit, insa existenta acestora a putut fi dovedita cu precizie prin unele sapaturi facute si care au dat la iveala diferite obiecte din acele timpuri. Obiecte legate de exploatarea sarii au fost gasite in mai multe regiuni din Ardeal si unele dintre acestea pot fi vazute la muzeele din Cluj, Alba-Iulia, Turda etc. Exploatarile de sare „la zi“ aveau infatisarea unor micro-cariere cu o forma circulara in amfiteatru si cu adancimi relativ mici de pana la 35 - 40 m. Taierea sarii se facea manual cu diferite unelte de fier, iar extractia si transportul pana in exteriorul carierei se realizau tot manual. Minerii duceau in spate blocurile de sare sau formau un lant viu si dadeau blocurile din mana in mana. Uneori, transportul se facea si cu ajutorul unor sanii tractate de oameni sau cai. Transporturile pentru aprovizionarea localitatilor din tara se executau cu carutele, iar pentru distante mari si acolo unde existau cursuri importante de ape se foloseau plutele.
Din cauza climei caracteristice tarii noastre, cu zapezi si ploi abundente in mai multe luni ale anului, micro-carierele din masivele de sare erau inundate si, ca urmare, se opreau si incepeau altele noi. In acest mod, suprafata masivului de sare era impanzita cu o multime de gropi si palnii de extractie care se pot constata si astazi in multe regiuni salinifere de pe teritoriul Romaniei.
Pentru inlaturarea neajunsurilor datorate intemperiilor, exploatarile de sare au inceput sa fie facute cu timpul in subteran.
Datorita faptului ca multe dintre zacamintele de sare din regiunea Carpatilor au forma de masive, metoda de exploatare s-a dezvoltat adaptandu-se la conditiile locale, si astfel a luat nastere Metoda de exploatare cu camera in forma de clopot (Fig. 6). Pentru a se ajunge la sare, prin roca acoperitoare se sapau doua sau patru puturi cu sectiune patrata, sustinute (captusite) cu grinzi de lemn si scanduri groase. Aceste puturi erau apoi continuate in masivul de sare cativa metri dupa care se incepea exploatarea propriu-zisa prin taierea sarii in jos si executarea unui gol sub forma de clopot. Pentru ca apa sa nu patrunda in interiorul exploatarii, puturile se captuseau cu piei tabacite de bivoli, de jur imprejur, la contactul dintre sare si roca acoperitoare, adica in locurile pe unde veneau in majoritatea cazurilor apele de infiltratii. De asemenea, si tot in acelasi scop, se executau in jurul puturilor, la o oarecare distanta, una sau mai multe galerii de drenaj. Apele colectate in aceste galerii erau scoase sau pompate si dirijate in afara incintei salinei.
Abatarea sarii se face descendent cu taierea la talpa camerei, utilizandu-se diferite unelte de fier (ciocane, pene, rangi etc.). Transportul in interior se realiza manual sau cu vagonete, iar extractia pe put pana la suprafata era efectuata cu un crivac (tambur de lemn cu axul vertical) actionat de mai multe perechi de cai (Fig. 7). Pe acest crivac se infasura o funie groasa de canepa, la capetele careia erau fixate doua colivii sau poduri pe care se incarca sarea. Deoarece coliviile nu aveau ghidaj, ele oscilau in interiorul salinei, izbindu-se adesea intre ele sau de pereti din care cauza cadeau bolovani de sare, putand duce la accidentarea muncitorilor care se aflau in camera de exploatare. Intrarea si iesirea din salina a personalului lucrator sau de conducere se facea pe scari realizate din otgoane de canepa, cu trepte din lemn, atarnate de gura unuia din puturi. Aerajul acestor exploatari lasa mult de dorit, facandu-se in mod natural prin stabilirea unui curent intre putul de extractie si cel de circulatie a personalului. Iluminatul era, de asemenea, rudimentar intrebuintandu-se lumanari si mai tarziu lampi de petrol. Sarea scoasa la suprafata sub forma de bolovani era expediata cu carutele sau depozitata in magazii. Restul sarii era macinata la diferite granulometrii si trimisa beneficiarilor conform cerintelor pietei. In cazul cand adancimea camerei de exploatare devenea prea mare pentru posibilitatile de extractie ale instalatiei pe put sau atunci cand apele de infiltratie patrundeau in interiorul salinei, camera sub forma de clopot era parasita si se deschidea alta in apropriere.
Cu timpul, apa dizolva sarea de la partea superioara a clopotului, se produceau crapaturi si apoi prabusirea puturilor cu terenul acoperitor formandu-se un gol care se umplea cu apa. Numeroasele lacuri sarate din regiunile salifere ale tarii noastre nu sunt altceva decat asemenea saline parasite si inundate (Fig. 8).
Exploatari parasite in forma de clopot pot fi vazute si astazi la salinele Slanic Prahova, Tg. Ocna si Turda.
Cunoscandu-se inconvenientele exploatarilor la zi in cariera si a celor subterane sub forma de clopot, s-a cautat gasirea unei alte metode care sa corespunda mai bine celor doua conditii importante impuse unei exploatari miniere: siguranta in exploatare si rentabilitatea.
Noua metoda gasita, care este o perfectionare a metodei sub forma de clopot, a primit denumirea Metoda de exploatare cu pilier central si camere trapezoidale (Fig. 9). Metoda de exploatare consta in dezvoltarea unor camere trapezoidale mari in jurul unuia sau mai multor pilieri, lasandu-se la tavan un planseu de siguranta pentru a evita patrunderea apelor. Metoda dateaza din ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea si s-a aplicat pentru prima oara la noi in tara in zona carpatica din Maramures la salina Sugatag in anul 1777, pentru ca la mijlocul secolului al XIX-lea sa fie generalizata si la Ocnele Mari in 1846, Doftana in 1865 si Tg. Ocna in 1868.
Lucrari de pregatire la aceasta metoda de exploatare se fac numai la tavanul camerei. Ca urmare a observatiilor practice si mai ales a cercetarilor intreprinse de prof. M. Stamatiu, s-au stabilit pentru conditiile zacamintelor noastre ca dimensiuni optime ale camerelor dupa cum urmeaza: latimea la talpa 35 m, inaltimea 50 m si inclinarea peretilor 60o. Taierea sarii se face de sus in jos, in brazde orizontale, manual cu ciocane si pene de otel sau mecanic cu masini de havat.
La metoda manuala brazdele au dimensiuni de 1,5 - 2,0 m lungime, 1,0 m latime si 0,3 - 0,5 m grosime. Pentru detasarea lor din zacamant se executau cu ciocanele o serie de patru fagase in jurul blocului, apoi cu penele se desprindea blocul care se sfarama in bolovani de 20 - 50 kg si in sare marunta. La folosirea masinilor de havat se executa taieturi verticale in lungul si latul camerelor, precum si o serie de taieturi orizontale dupa anumite norme. Detasarea blocurilor se face cu explozivi sau cu ciocane si pene. Dupa ce sarea a fost debitata in blocuri era incarcata in vagonete sau alt mijloc de transport si transportata la puturile de extractie. De aici, sarea era scoasa la suprafata cu ajutorul unei masini de extractie si dirijata dupa necesitati la instalatia de preparare, la punctele de incarcat pentru transport la beneficiari sau depozitata in magazii. Aerajul se face in mod natural prin puturile de extractie si aeraj, curentul de aer produs fiind suficient pentru aerisirea camerelor si fronturilor de lucru. Iluminatul este electric la majoritatea salinelor; in unele cazuri, se mai intrebuinteaza si lampile de carbid.
Metoda de exploatare cu camere trapezoidale a fost posibil sa se aplice datorita grosimii mari a zacamintelor noastre de sare, dar intrucat nu se reusea decat exploatarea a doua etaje, iar coeficientul de extractie a zacamantului era mic (10% - 12%) s-a trecut treptat la inlocuirea ei.
In Europa Centrala, respectiv in Germania, Austria si Polonia, a avut loc introducerea in productie a unei alte metode de exploatare, si anume Metoda de exploatare cu camere mici si pilieri lungi, unde atat camerele, cat si pilierii sunt de profil dreptunghiular. Camerele si pilierii rezultati prin exploatare sunt orientati intre putul de extractie si cel de aeraj si dispusi suprapusi pe verticala. La aceasta metoda de exploatare, lucrarile de pregatire sunt numeroase, iar abatarea sarii in camere se face in trepte rasturnate (Fig. 10). Metoda s-a aplicat si la noi in tara din anul 1950 la salina Ocna Mures, obtinandu-se un coeficient de extractie de peste 20%, ceea ce inseamna o valorificare mai mare a rezervelor zacamantului. In prezent, metoda se aplica cu bune rezultate la Salina Praid.
Din experienta practica acumulata si cercetarile efectuate de-a lungul timpului, s-a impus necesitatea ca la alegerea metodei de exploatare a sarii in conditii de eficienta, securitate miniera si stabilitate a golurilor create sa se tina seama de cel putin trei factori:
Stapanirea fenomenului de presiune miniera;
Realizarea unui coeficient de extractie cat mai mare;
Posibilitatea mecanizarii cat mai pronuntate a procesului tehnologic de exploatare.
Luand in considerare acesti trei factori, in SUA s-a proiectat si aplicat pentru prima data in lume Metoda de exploatare cu camere mici si pilieri patrati. Metoda s-a dovedit a fi benefica si ea a fost preluata si aplicata si in Canada, Anglia, Italia si Romania. Dimensiunile camerelor realizate in marile exploatari unde se aplica aceasta metoda sunt:
Latimea camerei: 10 - 20 m;
Inaltimea camerei: 5 - 10 m;
Latura pilierilor: 5 - 15 m;
Grosimea planseului intre orizonturi se stabileste in functie de conditiile de zacamant.
Abatarea in camere se face in front vertical integral. Este obligatoriu ca pilierii sa fie suprapusi coaxial la toate etajele. Coeficientul de extractie a sarii din zacamant a fost variabil intre 30% si 50%, iar adancimea de lucru s-a dezvoltat intre 200 si 1000 m. Avand in vedere avantajele prezentate de aceasta metoda de exploatare, s-a trecut si la noi intre anii 1966 - 1980 la experimentari intr-o salina pilot situata in zacamantul Tg. Ocna. In baza rezultatelor obtinute, s-a introdus si astazi se lucreaza cu aceasta metoda de exploatare in noile campuri miniere deschise la salinele Tg. Ocna, Slanic Prahova si Ocna Dej. Dimensiunile camerelor si pilierilor in minele noastre sunt relativ asemanatoare, ele stabilindu-se in raport de conditiile specifice de zacamant, rezistenta la compresiune a sarii si adancimea de lucru. Pentru conditiile din tara noastra s-au stabilit pilieri patrati cu latura de 15 m, camerele avand si ele 15 x 15 m, planseele dintre orizonturile de extractie avand 8 m, ca si inaltimea camerelor.
Dupa introducerea noilor metode de exploatare, productivitatea muncii a crescut substantial, ajungand la peste 20 t/post, la fel si productia care a ajuns la peste 2 milioane de tone anual de sare in stare solida. Sunt de subliniat realizari tehnice importante care constau in electrificarea tuturor salinelor din tara, mecanizarea extragerii prin introducerea perforajului mecanizat (Fig. 11), a explozivilor si havezelor, mecanizarea incarcarii si transportului sarii in subteran si modernizarea instalatiilor de extractie. Se perfectioneaza instalatiile de prelucrare a sarii si, de asemenea, se construiesc instalatii pentru realizarea sarii iodate.
4.2 Exploatarea sarii prin dizolvare
Primele metode de exploatare a sarii sub forma de saramura au fost acelea ale dizolvarii statice. Metodele de exploatare a sarii geme bazate pe principiul dizolvarii statice au fost folosite in tara noastra inca din anul 1896 la salina Ocna Mures, odata cu intrarea in functiune a fabricii de soda din localitate. Prima metoda de exploatare a sarii in solutie a fost cea cu puturi, iar ulterior s-a aplicat metoda prin inun-darea lucrarilor miniere. Apa necesara dizolvarii sarii in cazul aplicarii metodei cu puturi era luata din drenul subteran care inconjura masivul de sare. Din put, saramura era evacuata cu ajutorul pompelor si refulata la fabrica. In cazul metodei de exploatare prin inundarea lucrarilor vechi, apa necesara era pompata din Mures. In drumul lor, apele se prelingeau pe peretii de sare ai puturilor si pe galeriile exploatarii vechi si se colectau intr-un bazin sapat in sare la un orizont inferior. De la acest orizont, saramura era refulata cu ajutorul pompelor centrifuge pana la fabrica de soda. Metodele de exploatare cu puturi sau prin inundarea lucrarilor vechi prezentau dezavantajul ca nu permiteau controlul asupra dizolvarii si circulatiei apelor in subteran.
Pe masura cresterii consumului de saramura si tinand seama de neajunsurile semnalate mai sus, s-au introdus metode noi de exploatare bazate pe principiul dizolvarii statice, si anume Metoda de exploatare cu dizolvare in bazine prismatice si Metoda de exploatare cu dizolvare in bazine tronconice. Aceste metode permit dirijarea procesului de dizolvare, dar ambele prezinta dezavantaje serioase, cum ar fi: pericol de surpare a tavanului bazinului si, deci, a suprafetei terenului, coeficient redus de exploatare a zacamantului de sare, cantitati mari de apa necesara umplerii bazinelor, necesitatea de a avea cel putin trei bazine pentru asigurarea continuitatii exploatarii (un bazin care se umple cu apa, unul din care se evacueaza saramura si unul in care are loc dizolvarea). Din cauza dezavantajelor, metodele nu se mai aplica, fiind inlocuite prin metodele de exploatare prin dizolvare cinetica ce se realizeaza cu ajutorul sondelor. Metoda a fost introdusa in tara noastra pentru prima data in anul 1949 la salina Ocna Mures.
Extragerea sarii prin sonde sub forma de solutie reprezinta o metoda simpla si cu avantaje fata de extractia sarii geme in stare solida prin lucrari miniere. Eficacitatea acestui procedeu consta in preturi de productie mici, cheltuieli de transport minime, posibilitatea valorificarii zacamintelor de sare gema cu intercalatii de steril si adancime mare de exploatare. Sondele de sare se pot sapa de la suprafata si din subteran. In prezent, in Romania sonde active subterane pentru extractia sarii sunt numai la zacamantul Cacica. Constructia sondei este asemanatoare cu cea a unei sonde de titei, diferentele provenind din specificul zacamantului de sare. Sondele de sare sunt individuale, in baterii (sonde pereche) si in canal.
Zacamintele de sare exploatate prin sonde se gasesc in tara noastra, spre deosebire de alte tari, in regiuni foarte populate. In prezent, detinem cinci zacaminte de sare gema de unde se extrage sarea prin sonde. O sonda de sare dureaza 20 - 25 de ani. Produsul final, saramura, este livrat beneficiarului printr-un sistem de conducte, intrand in instalatiile de prelucrare si procesare chimica pentru obtinerea in principal a produselor clorosodice. Unele saline folosesc saramura la producerea in instalatii proprii de prelucrare a sarii recristalizate care este livrata apoi pe piata interna si externa.
Forarea si echiparea sondei de sare se face tinand cont de specificul zacamantului si al procesului de dizolvare in masivul de sare pentru extragerea saramurii la concentratia necesara. Echipamentul de fond consta din trei coloane concentrice: o coloana de etansare (coloana de ancoraj, cimentata, care va avea lungimea pana acolo unde se apreciaza ca trebuie sa fie tavanul viitorului gol de dizolvare), o coloana de exploatare (cassing) si o coloana de extractie (tubing). Se creeaza trei spatii concentrice prin care este asigurat circuitul celor trei fluide tehnologice: apa industriala, fluidul izolant si saramura. Fiecare circuit de fluid este prevazut dupa necesitati, in camera de comanda, cu manometre, debitmetre, termometre si densimetre. Pentru obtinerea saramurii se introduce apa dulce in sonda prin interspatiul coloana de exploatare - coloana de extractie, producandu-se dizolvarea cinetica in masivul de sare gema la nivelul proiectat. Saramura este refulata la suprafata prin tubing. Fluidul izolant, elementul tehnologic principal, este vehiculat prin spatiul dintre coloana de ancoraj si coloana de exploatare. Fluidul izolant este un amestec de produse petroliere, care se prelinge pe peretii exteriori ai coloanei de apa dulce, ajungand in golul de dizolvare si fiind mai usor, pluteste pe apa si o impiedica sa dizolve sarea din cerime (tavanul golului). Acest fluid izolant dirijeaza procesul de dizolvare.
Tehnologia de exploatare a sarii in solutie prin sonde presupune alimentarea continua si uniforma cu apa industriala si extragerea concomitenta a saramurii. Exploatarea sondei este precedata de o perioada de amorsare (pregatire) care consta in crearea unui gol de dizolvare la partea inferioara a zacamantului de sare gema cu diametrul de 2 m si inaltimea de 8 m, dizolvarea, respectiv exploatarea facandu-se apoi ascendent. Acest gol trebuie largit la un diametru de 20 pana la 100 m, iar operatia de pregatire dureaza 7 luni pana la 1 an. In acest stadiu, sonda este amorsata si incepe exploatarea propriu-zisa. Se pompeaza mereu apa dulce, cu un anumit debit, asa incat sa se obtina fara intrerupere o saramura naturala cu concentratia maxima de 300 pana la 316 g/l. Coloana de apa dulce se ridica mereu, iar golul de dizolvare creste din ce in ce mai mult dar numai in inaltime, ajungand sa aiba forma unui cilindru, inalt de zeci de metri, pana la partea inferioara a coloanei de ancoraj, cand sonda se considera epuizata.
Inca din faza de amorsare, in sonda este introdus fluidul izolant pentru asigurarea protectiei tavanului golului de dizolvare. Acesta este, conform normelor de consum proiectate de 3,45 - 4,8 kg/tona saramura. Cantitatea de fluid izolant introdus in sonda (zestre de fluid izolant) trebuie sa se pastreze constanta pe tot parcursul exploatarii, pentru extragerea cilindrului proiectat de sare si pentru prevenirea fenomenelor nedorite, respectiv dizolvarii necontrolate, subproiectate, comunicarii cu alte sonde sau cu suprafata, respectiv pierderea etanseitatii sondei si a masivului de sare, pierderi de capacitati etc.
Dintr-o sonda cu diametrul de 100 m se pot extrage 40 m3 de saramura saturata pe ora, care contine 12 000 kg de sare (310 kg/m3). Sondele pot avea adancimi maxime de 1200 pana la 1750 m.
Metodele de exploatare a sarii prin sonde, aplicate in tara noastra, care folosesc fluidul izolant in conducerea dizolvarii sunt:
a. metoda cu ridicari in trepte mici;
b. metoda cu ridicari in trepte mari;
c. metoda in baterie;
d. metoda in canal;
e. metoda cu aer lift.
a. Metoda de exploatare cu ridicari in trepte mici
Aceasta este metoda clasica de exploatare a sarii prin dizolvare. Sonda are doua coloane mobile, coloana de exploatare si coloana de extractie. Coloana de exploatare de apa dulce se ridica zilnic cu cativa centimetri (3 - 6 cm), in mod continuu, in functie de debitul de extractie a saramurii si de concentratia acesteia, iar coloana de saramura ramane la talpa golului de exploatare. In felul acesta, se realizeaza treptele de dizolvare in mod continuu.
b. Metoda de exploatare cu ridicari in trepte mari
Metoda se aplica la zacaminte cu continut mare de material insolubil care poate sa ajunga pana la 5% - 30%. Inaltimea treptei este grosimea de sare masurata axial, cuprinsa intre pozitia initiala a coloanei de apa si pozitia in care este ridicata, valorile treptelor fiind cuprinse intre 10 - 50 m. Ridicarile de coloana se fac de 1 - 2 ori pe an. Golurile de dizolvare au diametrul de 40 - 100 m.
c. Metoda de exploatare in baterie
Sondele in baterie sunt amplasate prin proiect la distante de aproximativ 100 m una fata de alta, lipsind pilierul intercameral. Dupa amorsare, sondele sunt unite prin dizolvare. Se procedeaza in continuare la extragerea tubingului si astfel sonda ramane cu o sigura coloana mobila. Exploatarea sondei se face ca la metoda cu trepte mari. Deosebirea consta in faptul ca apa dulce se pompeaza prin coloana de exploatare in una din sonde, iar saramura se extrage prin sonda pereche. Pe parcursul exploatarii se inverseaza circuitele. Metoda prevede fluidul izolant. Avantajele metodei sunt: suprafata mult mai mare de dizolvare, debite superioare, productivitate marita comparativ cu sondele individuale. Exista riscul scoaterii din productie a ambelor sonde in cazul avarierii uneia dintre ele.
d. Metoda de exploatare in canal
Metoda presupune exploatarea a trei sau a mai multor sonde unite hidraulic pe un aliniament numit canal. Unirea sondelor se realizeaza prin fisurare hidraulica. Dupa fisurarea hidraulica si largirea canalului format, se trece la exploatarea propriu-zisa care este foarte simpla: se introduce apa dulce prin una sau doua sonde, asa-numite sonde de injectie, si se extrage saramura prin celelalte sonde denumite sonde de reactie. Se inverseaza circuitele pentru preintampinarea dizolvarilor asimetrice si pentru evitarea fenomenelor de recristalizare pe conductele sondelor de reactie. Dupa realizarea unirii sondelor, exploatarea poate continua fara produs petrolier. Pregatirea sondei prin fisurare hidraulica reduce timpul necesar acestei operatiuni, de la cateva luni la cateva zile. Unul dintre marile avantaje ce decurg din aplicarea acestei metode de exploatare este si coeficientul de extractie foarte ridicat.
e. Metoda de exploatare cu aer lift
Metoda necesita echiparea suplimentara a sondei cu o teava cu diametrul de 1” - 1 ½”. ?eava suplimentara se introduce in interiorul tubingului. Prin aceasta coloana introdusa se pompeaza de la suprafata aer comprimat. Datorita aerarii saramurii, aceasta este antrenata la suprafata unde este separata de aer fiind dirijata apoi spre consumator. Avantajul acestei metode consta in simplitatea ei si a personalului putin numeros intrebuintat in procesul de productie. La aplicarea metodei apare necesitatea asigurarii cu aer la nivelul proiectat pentru realizarea procesului aer-lift in sonda in vederea obtinerii saramurii. Metoda este recomandata pentru sonde cu complicatii.
Productia de sare obtinuta prin dizolvare cinetica a crescut in Romania de la an la an ajungand in ultima perioada la peste 3 milioane de tone anual. Deci, din intreaga productie obtinuta la nivel national, 40% este sub forma de sare solida si 60% sub forma dizolvata in solutie.
5.Vechile saline - obiective turistice
In ultimii ani, unitatile care se ocupa cu exploatarea si valorificarea sarii au preocupari si rezultate legate de valorificarea potentialului turistic al salinelor prin dezvoltarea turismului balnear si de agrement si participarea lor la sistemul de turism national. Salinele noastre Cacica, Tg. Ocna, Slanic Prahova, Praid si Ocna Dej au o serie de obiective turistice dintre care mentionam: muzee subterane legate de tehnica exploatarii zacamintelor de sare de-a lungul timpului (Fig. 12), baze subterane de tratament al bolilor respiratorii; sali de jocuri, capele amenajate in subteran in care se tin servicii religioase, sali de dans si de concerte, sali pentru expozitii, baze sportive pentru practicarea unor sporturi, toate acestea amenajate in vechile camere din care s-a exploatat sarea.
6. Concluzii
Datorita preocuparilor tehnice, economice si organizatorice de a obtine productii la costuri cat mai reduse, orientarii productiei spre sorturi superioare, dinamicii preturilor interne si politicii de preturi practicate la export, Societatea Nationala a Sarii, care coordoneaza intreaga activitate de exploatare si valorificare a zacamintelor de sare din Romania, a realizat in intreaga perioada de functionare de dupa 1990 rezultate economice deosebit de favorabile.
Ca obiective de viitor, Societatea Nationala a Sarii si unitatile din subordine au in vedere urmatoarele:
Asigurarea in totalitate a cererii de sare pentru consumul intern industrial si alimentar;
Corelarea dezvoltarii bazei de rezerve geologice si industriale cu capacitatile de productie necesare;
Modernizarea tehnologiilor de extractie si, in special, de prelucrare la nivelul celor folosite pe plan mondial;
Cresterea ponderii exportului, concomitent cu acoperirea necesarului pietei interne cu produse din nomenclatorul de fabricatie;
Alinierea productiei realizate la cerintele calitative stabilite prin normele si standardele internationale, precum si promovarea de noi produse;
Reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale si energie;
Imbunatatirea conditiilor de munca, cresterea nivelului de protectie sociala si a nivelului de trai al lucratorilor ce activeaza in domeniul exploatarii si valorificarii zacamintelor de sare;
Promovarea masurilor de protectie a mediului, valorificarea golurilor subterane prin amenajarea acestora pentru tratament balnear, circuite turistice, spatii de agrement si sport.
Cunoscuta ca una dintre cele mai vechi regiuni producatoare de sare, Romania reprezinta un potential important in ceea ce priveste aceasta bogatie naturala, tara noastra situandu-se din acest punct de vedere printre primele 15 de tari ale lumii, ocupand locul patru in Europa.
Inchei prin a arata ca subsolul tarii noastre contine numeroase si variate zacaminte de substante minerale utile, unele in prospectare, altele in explorare, altele in deschidere si cele mai multe in exploatare. Mineritul este chemat ca, potrivit comenzilor economiei, sa puna la dispozitia industriei aceste bogatii minerale prin exploatarea rationala si eficienta a tuturor zacamintelor de care dispune subsolul Romaniei si printre care la loc de cinste se gaseste sarea.
Bibliografie
Virgil Mezdrea - Regia Autonoma a Sarii Bucuresti - Realizari si perspective - Revista Minelor nr. 7/1995;
Virgil Mezdrea - Regia Autonoma a Sarii Bucuresti - SALROM - Prezent si perspectiva - Revista Minelor nr. 1/1993;
Irina Chirila - Consideratii generale privind zacamintele de sare - Revista Minelor nr. 1/1993;
Magdalena Petrescu - Exploatarea sarii in solutie - Revista Minelor nr. 1/1993;
Iulian Nedelescu - Cu privire la exploatarea subterana a sarii in Romania - Revista Minelor nr. 1/1993;
Mihai Stamatiu - Sarea - Enciclopedia Romaniei, Vol. III - Editura Casa Regala - Bucuresti, 1940;
Stefan Covaci - Exploatari miniere - Vol. III - Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1966;
Dumitru Fodor si Gavril Baican - Impactul industriei miniere asupra mediului - Editura Infomin Deva, 2001;
V. Brana, C. Avramescu si I. Calugaru - Substante minerale nemetalifere - Ed. Tehnica, Bucuresti, 1986;
Cornel Hirean si Mircea Georgescu - Stabilitatea salinelor vechi din Romania - Editura Universitatea Petrosani, 2009.
Alte articole



