Noile Coduri fiscale

Lansarea in dezbatere publica a proiectelor celor doua Coduri fiscale a produs o bresa semnificativa in tematica predilecta a presei audiovizuale si scrise. Astfel, s-au restrans subiectele marcate de senzationalism si, in sfarsit, a aparut o preocupare serioasa care priveste interesul cvasitotalitatii concetatenilor nostri. Calitatea de contribuabil este, cu siguranta, una dintre cele mai cuprinzatoare atunci cand ne referim la populatia tarii.
Practic, textele date publicitatii de Ministerul Finantelor Publice reprezinta un nou Cod fiscal si un nou Cod de procedura fiscala. Asa s-a ajuns la concluzia ca povara fiscala se cere redusa atat pentru ameliorarea conditiilor de trai, cat si pentru stimularea proceselor pozitive din economie, in primul rand a productiei de bunuri si servicii.
Diminuarea TVA de la 24% la 20%, reducerea accizelor la nivelul din anul 2013 (care ar urma sa intre in vigoare la 1 ianuarie 2016), precum si o noua micsorare a contributiilor de asigurari sociale la angajat si angajator in urmatorul exercitiu bugetar (anul 2017) sunt doar cateva masuri, salutate aproape unanim de contribuabilii obisnuiti, precum si de analisti si exponenti ai mediului de afaceri. Controversele vizeaza, insa, altceva, si anume sansele reformelor fiscale preconizate de actualul guvern. In esenta, este vorba despre acoperirea „golurilor“ pe care, inevitabil, le vor determina (cel putin intr-o prima faza), incasarile mai mici la impozitele si taxele supuse unui proces benefic de comprimare. Astfel, ajungem, din nou, la tema majorarii altor categorii de impozite si taxe, dar mai ales la cea a combaterii efective si eficiente a evaziunii fiscale.
Calculele menite sa fundamenteze prevederile noilor Coduri arata ca totul se bazeaza pe predictiile care vizeaza cresterea constanta si substantiala a produsului intern brut si nu oricum, ci intr-o structura cat mai apropiata de optim (cu ponderi similare mediei europene pe domenii si produse esentiale). Bunaoara, pentru atingerea acestui obiectiv se considera ca, inca din primul an de aplicare a noilor Coduri (2016), se asigura conditii pentru crearea a cel putin 325 000 locuri de munca.
Nu este cazul sa intram in detalii intrucat dezbaterea publica si cea din Parlament vor contribui substantial la definitivarea textelor, la cresterea dozei de realism a masurilor preconizate. Ceea ce este notabil vizeaza accentul pus pe impozitele directe, cele care influenteaza nivelul veniturilor, iar modificarile care se vor opera asupra impozitelor indirecte vor avea ca impact sporirea consumului.
Miezul temei pe care o abordam consta in modalitatile prin care politicile fiscale - predictibile prin intrarea in vigoare a Codurilor regandite si rescrise - vor stimula munca de calitate, cea generatoare de venituri mai mari, de eficienta economica superioara. Daca vrem sa reducem decalajele (suntem, de exemplu, pe locul al 27-lea la nivelul veniturilor, pe locul al 5-lea la nivelul TVA), nu exista alta cale decat o crestere economica durabila, sanatoasa, in ritmuri mai inalte decat media pe UE.
Factorul „motor“ care ne poate ajuta sa atingem acest deziderat este motivatia economica, deopotriva in cazul capitalului si al muncii. In aceasta ordine de idei, sunt semnificative evaluarile unor oameni de spirit care au marcat puternic cerintele contemporanilor si ale generatiilor care au urmat. Astfel, Mark Twain spunea: „Deoarece nu sunt platit in functie de ceea ce fac (remarca este valabila si in cazul impozitelor si taxelor - n.n.) eu fac in functie de ceea ce sunt platit“. La randul lui, Albert Camus afirma, cu deplin temei: „Nu exista pedeapsa mai grea decat munca inutila si lipsita de speranta“. Fiscalitatea poate sa prelungeasca si sa agraveze „practica muncii inutile si lipsite de speranta“, dupa cum o poate diminua considerabil. Sa speram ca noile Coduri se vor inscrie in cea de-a doua varianta.