CE FACEM PENTRU COMPETITIVITATEA PRIN CALITATE A ROMANIEI PE PIATA MONDIALA?

Subiect aproape „tabu” intre anii 1990-2001, in retorica oficiala guvernamentala (probabil pentru a contribui la atat de dorita „delimitare” a noilor guvernanti de politicile si lozincile ceausiste, dar - cu siguranta - si pentru a ascunde ignoranta si suficienta acelora pentru care economia romaneasca nu ar mai fi putut avea nimic in comun cu competitivitatea), preocuparile pentru competitivitatea economiei nationale - si chiar pentru (re)industrializare - au reaparut oficial in Romania abia in anul 2001, de data aceasta „cu permisiunea” si chiar sub presiunea politicilor, standardelor, procedurilor si practicilor comunitare, incluse - si ele - in Acquis-ul comunitar.
1. Competitia loiala implica permanente evaluari si selectii cinstite
Indiferent daca ne place sau nu ne place, economia de piata functionala - in cadrul careia competitia este omniprezenta dar si, de regula, acerba si loiala, datorita actiunii complete si nedistorsionate a legii cererii si ofertei - necesita, printre altele, numeroase si permanente evaluari de performante, comparatii si selectii pe baza unor criterii prestabilite in mod cat mai pertinent, transparent si clar. Astfel, sunt permanent evaluate - in mod cat mai obiectiv si nediscriminatoriu posibil - performantele produselor, serviciilor, persoanelor, organizatiilor, statelor etc. Pe baza rezultatelor unor asemenea evaluari multicriteriale, de exemplu, consumatorii achizitioneaza doar cele mai bune si ieftine produse si servicii, agentii economici angajeaza si mentin/ promoveaza doar cei mai performanti salariati, intreprinderile realizeaza si comercializeaza doar produse/ servicii care sunt simultan rentabile si vandabile (utilizand in acest scop doar acele procese care sunt simultan eficiente si eficace), organizatiile/ statele au acces la diferite organizatii internationale sau finantari doar daca satisfac anumite criterii de performanta etc.
Aceste practici sunt esentiale pentru functionalitatea macroeconomica si microeconomica, intrucat nu numai ca permit cunoasterea pozitionarii unui agent economic (sau tari) in raport cu concurentii sai, dar si conduc la selectionarea celor mai performante produse, servicii, persoane, organizatii, tari etc. care, pentru a se mentine pe piata, sunt obligate sa devina tot mai competitive. De remarcat ca aceste practici nu contravin principiului egalitatii sanselor initiale, dar se opun principiilor egalitarismului comunist (atat de bine cunoscute si aplicate in Romania, pe parcursul a cinci decenii), ceea ce explica o anumita rezistenta manifestata in cadrul proceselor de implementare a lor in Romania.
2. Economia de piata nefunctionala a Romaniei si lipsa de competitivitate a economiei nationale romanesti
Spre surprinderea - si, desigur, regretul - celor care, in Romania primaverii anului 2002, isi mai luau inca, in public, un fel de „angajament de-a realiza cincinalul in 4 ani si jumatate”, sustinand sus si tare ca sunt gata sa intre in Uniunea Europeana in anul 2004 (alaturi de alte state foste socialiste), oficialitatile comunitare au calificat Romania, in vara anului 2002 - in urma unor ample evaluari multi-criteriale - ca fiind o tara cu „economie de piata nefunctionala” ce ar putea fi admisa cel mai devreme in anul 2007 dar, evident, numai daca se vor indeplini anumite criterii!
Ulterior, guvernantii nostri au recunoscut public ca aceasta rusinoasa descalificare din start se datoreaza, in primul rand, nesolutionarii la timp si chiar agravarii - mai ales pe parcursul ultimului deceniu - ale prea multor probleme dificile din economia reala, cum ar fi: cresterea continua a masei arieratelor, mai ales la nivel de intreprindere (arierate care numai in anul 2001 au reprezentat circa 21% din PIB, adica peste 9 miliarde de dolari SUA), inexistenta unui mediu concurential deschis, transparent si fara ingerinte, nivelul inca ridicat al subventiilor guvernamentale, subdezvoltarea/ ineficienta sistemelor de creditare si de plati (creditarea reala a sectorului neguvernamental reprezentand abia cca 10% din PIB, desi in statele UE ea ajunge la 90%), neaplicarea procedurilor de faliment, tergiversarea solutionarii in instanta a litigiilor dintre intreprinderi etc. Mai mult, sub presiune externa au fost recunoscute pana la urma ca reprezentand asemenea cauze chiar si birocratia si coruptia, devenite intre timp cvasi-generalizate.
Dar cauzele acestei situatii sunt in realitate si mai dificile, intrucat sunt mai profunde, mai nuantate si mai diverse. O importanta deosebita au, in opinia noastra, nivelul relativ scazut al competentelor manageriale la nivel microeconomic si macroeconomic, slaba dezvoltare a responsabilitatii sociale a personalului activ precum si absenta unor politici macroeconomice adecvate vizand cresterea competitivitatii prin calitate a economiei romanesti.
A. Competitivitatea Romaniei pe plan mondial
La recentul Forum Economic de la Davos, Elvetia (23-28.01.2003) a fost prezentat studiul “Global Competitiveness Report 2002-2003” ce include numeroase date - obtinute prin analiza si prelucrarea unor date primare colectate de la peste 4700 de respondenti, cu ajutorul unor ample anchete pe baza de chestionar - cu privire la evolutia competitivitatii realizate in anul 2002, comparativ cu anul 2001, de 80 de state.
Pe baza acestor date, autorii Raportului au realizat mai multe topuri ale diferitelor performante relevante in context (semnificatiile clasificarilor fiind: locul 1 – cel mai mare/ mult/ bun/ bine, locul 80 – cel mai mic/ putin/ rau/ prost ).
Dintre numeroasele date publicate cu privire la cele 80 de state evaluate, am selectionat, reorganizat si prezentat in Tabelul 1 si in Tabelul 2 doar pe cele care se refera la 13 foste tari socialiste europene (incluzand Romania si concurentele tarii noastre la integrarea europeana si nord-atlantica).
Indiferent daca ne plac sau nu ne plac asemenea comparatii, nu ar trebui uitat faptul ca, vazuta din Vestul Europei, realitatea romaneasca este intotdeauna comparata cu realitatile existente in celelalte tari candidate la integrare. De fapt, in managementul calitatii, “supravegherea concurentiala” este o practica uzuala.
Autorii studiului definesc si masoara doi indicatori fundamentali ai competitivitatii:
A1. Indicatorul ICC – „Indicele de competitivitate de crestere” - masoara "capacitatea unei economii nationale de a realiza pe termen mediu o crestere economica sustenabila, mentinand sub control nivelul curent de dezvoltare". El depinde de alti trei subindicatori:
-IT – „Indicele tehnologic” (determinat de gradul de inovare, de nivelul transferurilor tehnologice si de nivelul de dezvoltare a tehnologiilor informationale si comunicationale);
-IIP – „Indicele institutiilor publice” (determinat de masura in care problemele judiciare si financiare sunt solutionate conform standardelor aplicabile precum si de gradul de dezvoltare a coruptiei);
-IME – „Indicele mediului macroeconomic” (determinat de nivelul stabilitatii macroeconomice, de “rating-ul de tara”, dar si de nivelul cheltuielilor guvernamentale).
Din analiza datelor prezentate in tabel, se observa ca:
1. In ceea ce priveste indicatorul ICC - „Indicele de competitivitate de crestere”, Romania se situeaza pe penultimul loc, retrogradand chiar fata de anul precedent cu 10 locuri. Deci economia nationala a Romaniei are o capacitate relativ redusa de-a realiza pe termen mediu o crestere economica sustenabila. Aceasta situatie se datoreaza in special valorii subindicatorului IIP, care de asemenea ne clasifica pe penultimul loc. Rezulta ca avem multe de facut pentru ameliorarea functionarii institutiilor publice (inclusiv pentru respectarea standardelor aplicabile si reducerea coruptiei si birocratiei). De mentionat ca, in ceea ce priveste coruptia, Romania este intrecuta doar de Polonia si Ucraina (tarile cele mai putin corupte fiind Lituania, Estonia, Slovenia si Bulgaria…de la care am putea lua, eventual, exemplu).
2. Romania se situeaza in coada clasamentului la toti subindicatorii ce determina ICC, dar sta ceva mai bine in ceea ce priveste mediul macroeconomic (desi, conform unor detalii publicate in acelasi Raport, Romania se situeaza pe locul 6 in ceea ce priveste nivelul cheltuielilor guvernamentale, in fruntea cvasi-totalitatii celor 13 state foste socialiste avute in vedere, nefiind intrecuta decat de tari subdezvoltate ca Haiti, Guatemala, Mexic, Bangladesh, dar si de Rusia). Rezulta ca am putea lua exemplu de la toate celelalte tari foste socialiste (care, cu exceptia Rusiei, au inteles si actionat astfel incat sa mentina cheltuielile guvernamentale la un nivel scazut) si ca trebuie sa actionam pentru imbunatatirea stabilitatii macroeconomice (la care Romania se situeaza pe locul 71), dar si a „rating-ului de tara” (ce situeaza Romania pe locul 66).
A2. Indicatorul ICM – „Indicele de competitivitate microeconomica”, definit ca medie ponderata a subindicatorilor :
-CMNA – „Calitatea mediului national de afaceri” [i determinat de calitatea cererii locale pe piata (depinzand de cadrul legislativ, de eficacitatea sistemului de protectie a consumatorilor, de practicile guvernamentale privind achizitiile, de deschiderea manifestata fata de importuri etc.), dar si de politicile macroeconomice privind educarea si instruirea consumatorilor si salariatilor, precum si de infrastructura existenta;
-SMOI – „Strategia si modul de operare ale intreprinderilor” (determinate de masura in care agentii economici au nevoie de salariati de inalta calificare, de informatii cat mai actuale si relevante, de infrastructura performanta, de furnizori siguri si de calitate si chiar de presiune competitionala ridicata).
Ponderile aferente acestora depind de un al treilea subindicator :
-PNB/L - „Produsul national brut per locuitor” (obtinut prin raportarea produsului national brut PNB al fiecarei tari la numarul ei de locuitori L). In functie de valoarea acestui indicator in anul 2001, autorii au clasificat cele 80 de tari evaluate dupa cum urmeaza:
1. tari cu venituri scazute (PNB/L sub 6800 USD) : 31 tari;
2. tari cu venituri medii (PNB/L intre 6.800 – 20.000 USD) : 26 tari;
3. tari cu venituri ridicate (PNB/L peste 20.000 USD) : 23 tari.
Din analiza datelor prezentate in tabel se observa ca:
1. In ceea ce priveste indicatorul ICM -„Indicele de competitivitate microeconomica”, Romania se situeaza pe locul 11, retrogradand chiar fata de anul precedent cu 6 locuri. Deci competitivitatea intreprinderilor romanesti este (mult mai) redusa, in comparatie cu cea a intreprinderilor din toate celelalte state candidate la admitere, ceea ce explica decizia de amanare a Romaniei si Bulgariei. De remarcat ca pana si Rusia are intreprinderi mai competitive decat cele ale Romaniei! Aceasta situatie se datoreaza atat valorii subindicatorului SMOI (care ne clasifica pe penultimul loc, dar inaintea Bulgariei, e drept), cat si valorii subindicatorului CMAI (care si el ne clasifica pe penultimul loc, dar inaintea Ucrainei). De remarcat ca, in 2002, valorile SMOI si CMAI au retrogradat Romania, fata de anul 2001, cu 4-6 locuri. Rezulta ca avem foarte multe de facut atat pentru imbunatatirea calitatii mediului national de afaceri, cat si pentru ameliorarea strategiilor si modului de operare al intreprinderilor din Romania.
2. In ceea ce priveste subindicatorul PNB/ L, se observa faptul ca Romania a obtinut in anul 2001 o valoare de 7.036 US $ (de circa 5 ori mai redusa decat cea a SUA si de circa 3,5 ori mai redusa decat cea a Frantei si a Marii Britanii si comparabila cu ceea ce au obtinut Namibia, Letonia, Thailanda, Brazilia etc.). Astfel, Romania a fost clasificata ca „tara cu venituri medii”, ceea ce a insemnat un progres evident. Dar, de fapt, dintre cele 13 tari avute in vedere, doar Ucraina si Bulgaria, avand valori ale PNB/ L mai reduse decat cea a Romaniei, sunt considerate “tari cu venituri reduse”. Toate celelalte tari foste socialiste au obtinut valori ale PNB/ L mai mari decat Romania (de pana la circa 2,5 ori).
In documentul mai sus amintit se mentioneaza, printre altele:
* „Salariile mici practicate intr-o anumita tara se datoreaza de fapt lipsei de competitivitate a economiei acelei tari care nu permite un nivel de trai ridicat. De fapt, competitivitatea unei natiuni este o sursa de prosperitate pentru aceasta, iar nivelul de trai al locuitorilor unei tari este direct determinat de productivitatea si eficienta activitatilor intreprinderilor sale. Cu cat este mai mare aceasta productivitate, cu atat natiunea respectiva isi va putea permite salarii mai mari, o moneda mai puternica si o rata a dezvoltarii mai ridicata.”
* „Cresterea productivitatii ar trebui sa reprezinte obiectivul esential al oricarei economii nationale si nu volumul exporturilor, in sine, ale acesteia. De remarcat ca un acelasi agent economic poate fi mai mult sau mai putin productiv, in functie de conditiile existente in tara in care actioneaza. (…) Multe natiuni ar putea sa ridice nivelul bunastarii locuitorilor ei daca ar fi in stare sa creeze conditii pentru o crestere rapida si sustinuta a productivitatii. In acest scop, sunt necesare in primul rand institutii politice, judiciare si sociale stabile, precum si politici macroeconomice adecvate, dar nu ar trebui sa uitam ca bunastarea se creeaza la nivel microeconomic, datorita acelor agenti economici ce sunt capabili sa realizeze in mod eficient produse si servicii cu valoare adaugata ridicata. (…) La nivel microeconomic, productivitatea este determinata de doi factori interdependenti: gradul de complexitate a competitiei existente intre agentii economici si calitatea mediului de afaceri. Cu cat acest grad de complexitate este mai ridicat, cu atat agentii economici implicati au nevoie de mai multi salariati cu inalta calificare, de mai multe informatii relevante, de infrastructura imbunatatita, de furnizori de calitate si chiar de presiune competitionala ridicata.”
* „Guvernului ii revine un rol esential si inevitabil, intrucat de el depind multe aspecte determinante ale calitatii mediului de afaceri (ca, de exemplu, politicile macroeconomice privind educarea si instruirea consumatorilor si salariatilor precum si infrastructura). Calitatea cererii locale pe piata – ca prim factor determinant al calitatii mediului de afaceri - este determinata de cadrul legislativ, de eficacitatea sistemului de protectie a consumatorilor, de practicile guvernamentale privind achizitiile si de deschiderea spre importuri. Rezulta astfel diferitele roluri ce revin guvernului in imbunatatirea mediului de afaceri la nivel national, departamental si local. De remarcat ca productivitatea unei natiuni poate fi sporita si prin corelarea adecvata a diferitelor sale politici macroeconomice, atat in cadrul economiei nationale, cat si in raport de politicile similare adoptate in tarile vecine. Astfel, imbunatatirea mediului de afaceri este de regula rezultatul actiunii guvernului, caruia ii revine astfel un rol deosebit de important.”
* „Este gresit sa se considere ca politicile macroeconomice ar conduce in mod automat la imbunatatiri semnificative pe plan microeconomic. De fapt, competitivitatea microeconomica poate fi imbunatatita doar daca guvernul si sectorul privat actioneaza impreuna si in mod adecvat, in acest scop. Nu este intelept sa se actioneze pentru reforma microeconomica doar prin reducerea rolului guvernului si eliminarea distorsiunilor pietei, intrucat dupa depasirea acestei faze, guvernului ii revine un rol esential in obtinerea prosperitatii, prin investitii adecvate in resursele umane, stimularea si orientarea cererii prin reglementari, dezvoltarea capacitatii de inovare etc. Pe de alta parte, si sectorul privat are un rol important in cresterea competitivitatii prin activitati colective si initiative sectoriale de dezvoltare.”
* „Realizarea de progrese in ceea ce priveste atat strategia si modul de operare ale intreprinderilor, cat si calitatea mediului national de afaceri constituie singura cale de-a obtine imbunatatiri reale ale eficientei intreprinderilor si calitatii produselor/ serviciilor precum si noi oportunitati de afaceri, toate in scopul ridicarii nivelului de trai al cetatenilor.”
B. Productivitatea muncii in Romania si in statele membre ale Uniunii Europene
Conform unor date statistice publicate mai demult (a se vedea Tabelul 3), productivitatea muncii - calculata prin raportarea PIB la numarul de salariati - era, in 1998, in Romania, de 11,4 ori mai mica decat valoarea medie a acestui indicator in cele 15 state membre ale Uniunii Europene. In consecinta (si in opozitie cu cei care mai cred in dictonul „ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim”), salariile practicate in Romania au fost si sunt, in medie, mult mai reduse decat in Uniunea Europeana, influentand puternic si in mod specific atat puterea de cumparare, cat si comportamentul consumatorilor romani pe piata. Rezulta deci ca, daca dorim salarii mai mari, este absolut necesara cresterea prealabila a productivitatii muncii.
C. Impactul transpunerii in Romania a sistemelor de management al calitatii din Uniunea Europeana
In prezent se stie tot mai mult si in Romania ca un sistem de management al calitatii poate fi un factor determinant esential al cresterii eficientei, eficacitatii, productivitatii si profitului organizatiei in care este implementat.
Limitandu-se la competitivitatea produselor/ serviciilor romanesti si la libera lor circulatie in spatiul comunitar, un alt studiu - realizat intre anii 2001-2002 de o echipa condusa de subsemnatul, in cadrul Institutului European din Romania (cu privire la impactul transpunerii in Romania a sistemelor de management al calitatii din Uniunea Europeana) - a ajuns la urmatoarele concluzii:
1. Transpunerea in Romania a prevederilor Acquis-ului comunitar privind Cap.1 (referitor la libera circulatie a marfurilor/ bunurilor/ produselor) a fost doar partial realizata. De aceea, aceasta transpunere ar trebui sa reprezinte o prioritate absoluta a preocuparilor privind adoptarea Acquis-ului in Romania. Cu siguranta, transpunerea poate necesita unele amanari („perioade de tranzitie”) obiective, dar sunt necesare eforturi sustinute pentru a asigura transpunerea integrala la termenele asumate.
2. Libera circulatie a marfurilor/ bunurilor/ produselor (ca obiect al Cap. 1 al Acquis-ului) si cresterea competitivitatii (ca abilitate a unei tari/ intreprinderi de a genera mai multa bunastare/ prosperitate decat concurentii ei, pe piata mondiala/ locala) sunt puternic interconditionate intrucat reprezinta obiective comune esentiale ale evaluarii conformitatii. Actuala Politica industriala oficiala a Romaniei si al sau Plan de actiune (aprobate prin HGR 965/2001, modificata in aprilie 2002) nu reflecta in masura suficienta relatia existenta intre competitivitate si calitate. In plus, consideram ca ar trebui avute in vedere, simultan, ambele domenii - reglementat (obligatoriu) si nereglementat (voluntar) - ale Acquis-ului comunitar, si nu doar domeniul reglementat.
3. Adoptarea legislatiei prevazuta de Acquis nu este suficienta pentru ca aceste reglementari sa functioneze si pentru ca Romania sa poata fi admisa in UE. Romania mai are nevoie si de infrastructuri functionale, credibile, eficiente si eficace, de noi si efective politici macroeconomice, precum si de o cultura adecvata a managementului participativ/ antreprenorial pentru a putea face fata cu succes redutabilelor si multiplelor obstacole culturale ce franeaza implementarea cadrului legislativ si institutional specific UE.
4. Ca urmare a dificultatilor tranzitiei si a obstacolelor culturale identificate, consideram ca Romania nu a creat inca un mediu tehnic de afaceri care sa fie suficient de omogen, transparent si credibil astfel incat sa poata avea incredere in el atat autoritatile publice cat si, mai ales, agentii economici si consumatorii din tara noastra. Altfel spus, cu toate progresele considerabile obtinute in dezvoltarea si imbunatatirea functionarii organismelor infrastructurii de evaluare a calitatii si organizatiilor de protectie a consumatorilor, inca nu exista in Romania un mediu tehnic suficient de credibil in cadrul caruia sa poata fi dezvoltate, consolidate si imbunatatite EXCELENºA IN AFACERI si COMPETITIVITATEA PRIN CALITATE ale agentilor economici. In aceste circumstante, generarea increderii in produsele/ serviciile romanesti si in furnizorii acestora este o sarcina dificila, indrazneata si costisitoare dar, totusi, realizabila.
5. Privatizarea ca atare si singura nu solutioneaza in mod automat problemele privind competitivitatea prin calitate a unei intreprinderi. De fapt, ea inseamna doar un simplu transfer de responsabilitate si ar trebui sa fie urmata de masuri manageriale adecvate vizand dezvoltarea/ imbunatatirea competitivitatii organizatiei.
6. Politicile si strategiile in domeniul calitatii ce urmeaza a fi adoptate in Romania anilor 2002-2007 ar trebui sa se inspire din politicile si strategiile in domeniul calitatii adoptate de statele membre ale UE intre anii 1985-2000, intrucat datorita lor s-a obtinut actuala competitivitate prin calitate a acestora.
7. Anumite studii publicate de Comisia Europeana, ca de exemplu: EUROPEAN COMMISSION, DG III INDUSTRY - Working Document on the European Quality Promotion Policy or the European Way towards Excellence (1995) au demonstrat in mod clar relatia efect-cauza existenta intre competitivitatea unei economii nationale si masura in care agentii sai economici cunosc si aplica principiile, metodele si tehnicile specifice managementului calitatii. Neglijarea acestui aspect, din ignoranta si/ sau suficienta, in special la nivel guvernamental (de exemplu, prin neimplementarea sistemelor de management al calitatii in cadrul administratiei publice centrale, prin absenta unor stimulente morale/ materiale adecvate destinate agentilor economici care se decid sa implementeze un asemenea sistem etc.), dar si la nivel microeconomic (de exemplu, prin neadoptarea unui sistem de remunerare in functie de performantele obtinute individual si in grup) au fost - si inca mai sunt, din pacate - grave erori tactice.