Competitivitatea - extrema urgenta
Data: 1-16 martie 2003
Nu intamplator am consacrat grupajul din numarul de fata competitivitatii Romaniei pe pietele externe, cu precadere pe piata Uniunii Europene. De altfel, rasfoind presa din ultima vreme se poate lesne constata cresterea frecventei de aparitie a notiunii de competitivitate.
Intr-adevar, pentru Romania slaba competitivitate constituie la ora actuala poate principalul obstacol in calea mult-ravnitei aderari la Uniunea Europeana, asa cum limpede ne-a demonstrat Summit-ul UE de la Copenhaga, care a mai temperat dorintele/iluziile unora de a ne alatura musai - fie si la coada plutonului - "primului val" de aderare. Tragedia mare este ca nici in "al doilea val" Romania nu sta deloc bine, clasandu-se la numerosi indicatori importanti pe penultimul loc, fapt ce ar trebui, credem, sa dea mai serios de gandit guvernantilor, care ne-au anuntat deja data exacta a aderarii - 1.01.2007!
Problema aderarii la UE comporta insa doua unghiuri distincte de vedere, care rareori sunt analizate simultan. Unul este cel al UE, care isi are propriile reguli, rigori, chiar probleme economico-financiare (si mai nou si unele divergente interne), asa ca ramane de vazut daca va dori sa-si asume sarcina de a ajuta substantial in continuare tari care nu prea fac dovada capabilitatii proprii de reducere semnificativa a decalajelor fata de standardele UE. Oricum, cu un "cos" lunar de cca 53 de euro si cu un salariu mediu de sub 200 euro/luna, romanul "mediu" actual n-ar putea intra - decat poate drept cersetor - in familia europeana!
Al doilea unghi de vedere, mai rar analizat, este din perspectiva riscului pe care l-ar putea reprezenta pentru noi o eventuala aderare "prematura". O economie slab competitiva ca a noastra n-ar fi oare profund bulversata - daca nu chiar adusa in prag de faliment - daca ar fi integrata prematur in puternica piata libera europeana, pe care legea fundamentala o constituie, totusi, concurenta?
La recentul Forum National "UE - 2007", domnul Dan Voiculescu, presedintele Partidului Umanist Roman, s-a referit transant in discursul domniei sale la acest al doilea unghi de vedere, afirmand: "Cu riscul de a soca, voi declara ca este mai bine ca o Romanie competitiva sa intre in Uniunea Europeana peste opt ani, decat ca o Romanie necompetitiva sa intre in Uniunea Europeana peste patru."
Dar chiar si pana la aderare, a calculat cineva pierderile pe care le aduce avutiei nationale actualul export in crestere?
Iar dupa aderare, cui vor mai putea cere producatorii interni - ca de pilda, recent, cei de carne - cresteri semnificative ale taxelor la import pentru a-si proteja supravietuirea pe piata interna?
Desigur, am lansat aceste provocari din dorinta sincera de a ne asigura ca nu numai forurile conducatoare, ci si societatea noastra civila constientizeaza nevoia stringenta de a se intensifica modalitati de crestere cat mai rapida a competitivitatii produselor romanesti. Unor astfel de imperative raspunde - speram - si grupajul din numarul de fata (care va continua de fapt in numarul viitor) si pe care va propunem sa-l dezvoltam ulterior sub forma unei anchete a redactiei.