Ingineri mari personalitati - Radu Botezatu 1921 - 1988

Recunoscut pe plan mondial ca specialist în domeniul geofizicii aplicate
Fiul lui Constantin, administratorul unui lacas de cultura, si al Luciei, casnica, s-a nascut la 8 ianuarie 1921 la Iasi.
Dupa absolvirea Liceului Internat din Iasi a urmat cursurile Facultatii de Mine si Metalurgie, la ªcoala Politehnica din Timisoara, pe care le-a absolvit în anul 1945, obtinand diploma de inginer. In acelasi an a fost angajat la Societatea Petroliera Romano-Americana, ca inginer de santier pentru foraje. Directorul societatii, inginerul Micloveanu, i-a propus sa faca prospectiuni gravimetrice în Transilvania si astfel a debutat ca geofizician sef de echipa.
Dupa nationalizare, în anul 1948, a fost transferat la Intreprinderea de Prospectiuni si Laboratoare (IPL) din Bucuresti, unde a lucrat ca sef de echipa pe teren, efectuand prospectiuni gravimetrice si electrometrice.
Dupa sapte campanii de teren a fost avansat ca sef al sectiei de geofizica, dupa un timp a devenit inginer sef si apoi director al I.P.L. Recunoscandu-i-se meritele de organizator si om de stiinta, a fost numit prim adjunct al ministrului minelor, petrolului si geologiei, functie pe care a onorat-o prin calitatile sale, dar pe care nu a agreat-o, considerandu-se un cercetator stiintific, nu un organizator administrativ.
In îndelungata si laborioasa lui munca de teren a efectuat prospectiuni si cercetari gravimetrice si magnetometrice, elaborand metode noi originale de prospectiuni si interpretare fizica a anomaliilor campurilor magnetice. Astfel a adus contributii importante la cunoasterea structurilor geologice adanci din subsolul Romaniei. Prin prospectiunile efectuate sub conducerea sa, pe baza informatiilor geofizice au fost puse în evidenta zacaminte de substante minerale necesare dezvoltarii industriale.
Deosebit de utile au fost lucrarile de cercetare stiintifica prin metode geofizice efectuate de el, privind morfostructura si semnificatia geologica a anomaliilor gravimetrice si magnetometrice din Dobrogea Centrala si de Nord, la limita extrema a Flisului Carpatic, din Moldova, Pintenul de Valeni, nordul Vrancei, valea Rosca-Gura Ocnitei si în zona dintre raurile Olt si Dambovita. A determinat caracteristicile reflectarii în anomalii gravimetrice a vulcanitelor neogene, ale structurilor magnetice ale anticlinalelor petrolifere din depresiunea pericarpatica a Munteniei si ale masivilor de sare din Romania. A elaborat modelul tridimensional al masivului de sare de la Slatioarele - judetul Arges.
A adus o deosebita contributie la determinarea retelei gravimetrice de ordinul I a Romaniei, care se încadreaza în reteaua internationala europeana.
In anul 1970 si-a sustinut teza de doctorat la Universitatea Bucuresti, obtinand titlul de doctor în stiinte tehnice, devenind doctor docent în anul 1974.
Ca profesor universitar la Facultatea de Geologie a Universitatii Bucuresti a predat cursul de inginerie geologica si geofizica. Inzestrat cu un deosebit spirit didactic, a ramas în memoria studentilor sai si ca un om bun care ajuta pe cei ce aveau nevoie.
Rezultatele cercetarilor sale le-a prezentat în numeroase lucrari, unele fiind traduse în mai multe limbi straine, dintre care amintim: Prospectiuni geofizice (1964); Metode geofizice de cercetare a subsolului (1964); Descrierea analitica a anomaliilor de tip treapta de profile printr-un polinom cu puteri ale distantei (1968); Interpretarea geologica a prospectiunilor geofizice (1973); Prospectarea geofizica a zacamintelor de minereuri (1976) si multe alte titluri de specialitate.
S-a facut cunoscut printre specialistii în geofizica din toata lumea, prin participarea la congresele internationale.
Pentru activitatea sa stiintifica a fost ales membru corespondent al Academiei Romane la 1 martie 1974. A fost membru al Uniunii Internationale de Geodezie si Geofizica si al Asociatiei Europene de Explorari Geofizice.
A trecut în nefiinta la 11 ianuarie 1988 la Bucuresti.
Lucrarile ramase în urma lui au devenit clasice pentru cercetatorii din acest domeniu.