INGINERII SI TRANZITIA

Ingineria a fost si continua sa fie o profesie pretuita, promovata si stimulata in tarile puternic industrializate, precum si in tarile pretendente la aderarea la Uniunea Europeana, in care ea este considerata o profesie creativa, generatoare de sisteme tehnice cu parametri tehnici si economici superiori celor existente, precum si de produse informatice (programe, baze de date, sisteme expert etc.) destinate optimizarii activitatii in toate domeniile. Ingineria este principala forta spirituala care asigura dezvoltarea unei economii competitive, puternice, echilibrate, in cazul folosirii rationale a inginerilor, cu precadere in activitati de cercetare, proiectare, dezvoltare. Astfel, in Germania, in industria constructoare de masini, potrivit datelor furnizate de Asociatia Inginerilor din Constructia de Masini - VDMA (2001), circa 48% din ingineri lucreaza in domeniul cercetarii, dezvoltarii si proiectarii, 14% in conducerea proceselor de productie, 16% in marketing, 8% in conducerea firmelor, 11% in administratie si servicii, 3% alte activitati. Numarul de ingineri in industria constructoare de masini din Germania va creste cu circa 50000 pana in anul 2010, iar pentru industria electrotehnica cresterea anuala este estimata la 13000 - 14000 ingineri.
Si in tara noastra, in perioada interbelica, desi Romania a fost considerata "o tara eminamente agricola", industria a cunoscut o evolutie ascendenta in ramuri de varf: aviatie, material rulant, utilaj petrolier, metalurgie s.a. Ingineria a fost o profesie de elita. Scolile politehnice, putine la numar, dar cu un corp profesional deosebit, au scos promotii de ingineri cu un inalt grad de competenta, creatori de sisteme tehnice cu performante similare celor produse in strainatate. Inginerii au format un corp profesional de elita, respectat atat pentru creatia tehnico-stiintifica, cat si pentru gradul de cultura si de civilizatie. Era o mandrie sa fii inginer.
In primii ani de dupa al II-lea razboi mondial, industria a avut o perioada de regres, iar corpul ingineresc a suferit pierderi mari. Multi ingineri de valoare au emigrat, altii au fost lichidati in procesul de distrugere deliberata a intelectualitatii tarii si nu putini ingineri au renuntat la inginerie, intrucat n-au putut suporta umilinta.
In perioada de inceput a comunismului (1950-1975), dezvoltarea industriei a fost un obiectiv prioritar al programelor economice ale partidului comunist. Cum dezvoltarea industriei nu se putea face fara specialisti cu studii superioare, invatamantul superior - si in particular cel ingineresc - a cunoscut o dezvoltare ascendenta, ajungandu-se la inceputul anilor '80 la o "saturatie" de ingineri. Cu toate progresele realizate in domeniul industriei si al invatamantului ingineresc, performantele tehnico-economice ale fabricatelor indigene au fost, cu putine exceptii, sub cele similare din tarile puternic industrializate, iar in privinta sortimentelor situatia a fost si mai rea. Din acest motiv, nu am putut concura pe piata externa firmele din tarile puternic industrializate, decat in conditiile vanzarii produselor la preturi cu mult mai mici decat cele ale produselor performante ale firmelor straine. Parametrii tehnici si economici ai produselor fabricate la noi au fost inferiori celor ai produselor similare din strainatate deoarece nu a fost acordata atentia cuvenita proiectarii, stimularea inventatorilor a fost modesta, iar activitatea de cercetare la nivel de firma a fost practic inexistenta, in timp ce la firmele din strainatate aflate in top, numarul de specialisti cu inalta calificare din compartimentul de cercetare-dezvoltare era de 10 - 12 % din numarul total al angajatilor firmelor. Daca in prima faza (1955-70) a dezvoltarii industriei, activitatea de proiectare a fost stimulata material si moral, intreprinderile acordand un rol important constituirii serviciilor de proiectare proprii, dupa infiintarea centralelor industriale (1966), rolul inginerilor proiectanti in intreprinderi a scazut simtitor, activitatea de proiectare fiind preluata de institutele de proiectare si cercetare departamentale si nationale. Sigur, infiintarea acestor institute a fost un factor de progres, dar prin aparitia lor nu trebuia diminuata proiectarea in intreprinderi. Firesc ar fi fost ca activitatile inginerilor proiectanti din intreprinderi si din institutiile centrale sa fie complementare.
Diminuarea rolului proiectarii in intreprinderi a avut ca efect folosirea a numerosi ingineri in activitati de organizare si conducere a muncii, unul din motivele deprecierii ingineriei. Fara a nega necesitatea coordonarii muncii de catre ingineri, se considera ca, in anii '80, ponderea inginerilor in sectiile productive a fost exagerata. Datorita acestui fapt, multi ingineri din intreprinderi au efectuat activitati de rutina, pentru care nu erau necesare studii superioare. Chiar si in unele institute de proiectare si cercetare departamentale si nationale, ponderea activitatilor de rutina era ridicata. Deprecierea ingineriei a avut loc si ca urmare a diminuarii stimulului material al actului de creatie. Daca in etapa de inceput a dezvoltarii industriei (1955-1970), inventiile si inovatiile erau bine platite, treptat, din motive de economie, a scazut castigul material al inventatorilor si inovatorilor si implicit a scazut substantial numarul cererilor de brevete de inventii. De asemenea, nu a existat suficienta preocupare pentru stimularea motivatiei inginerilor creativi. Au fost prea putine cazuri in intreprinderi cand inginerii proiectanti sa auda cuvinte de lauda la adresa lor, din partea conducatorilor, iar la nivel de tara nu imi aduc aminte ca in regimul comunist si nici in prezent, presedintele tarii sa aduca felicitari vreunui inginer sau unor echipe de ingineri. Toate marile realizari ale inginerilor au fost considerate a fi rodul "conducerii intelepte a partidului”.
Cea mai compromitatoare activitate pentru inginerie a fost activitatea inginerilor activisti, al caror scop a fost in esenta urmarirea activitatii muncitorilor, tehnicienilor si inginerilor cu functii tehnice. In contul unor avantaje materiale substantiale, multi ingineri si-au parasit meseria, indeplinind o functie complet inutila pentru industrie. A fost un lux prea mare pentru societate "activitatea" acestor ingineri. Sigur, au fost si ingineri activisti cu o buna pregatire inginereasca, care si-au completat pregatirea cu studii economice, devenind ingineri economisti. Din pacate, insa, majoritatea inginerilor activisti au avut o pregatire profesionala modesta si au acceptat conditia umilitoare a castigarii existentei prin minciuna, laude aduse sefilor, frauda si, ce-i mai trist, prin "turnarea" colegilor de breasla. Degradarea unor ingineri, si din pacate aceste specimene n-au disparut inca, a mers pana acolo incat au devenit creatori de anonime.
In paralel cu declinul ingineriei s-a deteriorat si invatamantul ingineresc. O cauza a constituit-o numarul exagerat de locuri la admitere si in stransa legatura cu aceasta, scaderea calitatii studentilor de la institutiile de invatamant superior tehnic. Din motive de economie a crescut norma cadrelor didactice si implicit s-a redus timpul necesar documentarii si pregatirii prelegerilor, precum si cel necesar activitatii de cercetare. In perioada anilor 1972-80 s-a incercat stimularea materiala a activitatii de cercetare si proiectare in institutiile de invatamant tehnic superior, dar aceasta stimulare a fost nesemnificativa, iar ulterior s-a si renuntat la ea, activitatea de cercetare si proiectare fiind introdusa in norma. Astfel s-a redus si mai mult timpul necesar pregatirii didactice, iar pentru indeplinirea normei de cercetare, multe cadre didactice au efectuat lucrari de rutina si, nu de putine ori, fara nici o legatura cu disciplinele pe care le aveau in norma. Reducerea fondurilor pentru dezvoltarea bazei materiale a laboratoarelor si mai ales modesta dotare cu calculatoare au franat procesul de proiectare in institutiile de invatamant ingineresc. Acest fapt s-a resimtit puternic si in pregatirea absolventilor, intrucat accentul s-a pus mai ales pe formarea sistemului de cunostinte de specialitate si in mai mica masura pe formarea deprinderilor de cercetare si proiectare, respectiv a limbajelor necesare programarii calculatoarelor. Daca la cele prezentate mai adaugam si elementele de coruptie care si-au facut aparitia in invatamant, atunci devine evidenta starea de declin a invatamantului ingineresc. In anii '80, multi absolventi ai institutelor de invatamant superior, ca urmare a deprecierii ingineriei sau a saturatiei de ingineri, s-au angajat in meserii care nu aveau nimic comun cu ingineria sau care nu necesitau studii superioare. Se poate afirma ca la sfarsitul anului 1989, motivatia pentru inginerie era scazuta si, desi formal stateam bine cu numarul de purtatori de diploma de inginer la 10 mii de locuitori, numarul de ingineri proiectanti si cercetatori era redus.