La Targovistea muzeelor si bisericilor
Data: 1-15 martie 2004
Note de calatorie - articol publicat in ziarul albanez "55E enjite" cu ocazia zilei Nationale a Romaniei
Cu microbuzul spre oras
Targovistea se afla nu departe de capitala romana, Bucuresti. De aici m-am dus acolo cu microbuzul. Tot timpul calatoriei, pe marginea drumului si mai in adancime, sar in ochi diferite obiective, locuinte si institutii social-culturale in diferite timpuri, concepute si realizate cu fantezie de catre arhitecti; se simte pulsul unui popor care stie sa creeze si sa construiasca.
Dupa ce am petrecut "o bucata de drum", un roman, care statea langa mine si caruia i s-a parut ca ma cunoaste, m-a intrebat in confidenta:
- Nu ati fost de mult la Targoviste?
I-am spus ca sunt albanez si in acel oras ma duceam pentru intaia oara.
In acea clipa, el a pus mana pe umarul meu si a inceput sa-mi vorbeasca despre orasul Targoviste, despre istoria sa, despre siturile arheologice, precum si personalitatile artistice si culturale, nascute si formate acolo. Acum sunt pensionar si locuiesc impreuna cu fiica mea la Bucuresti, a continuat el, dar am fost profesor de istorie la Targoviste. De acest oras e legata tineretea mea, ani de munca si creatie. Targovistea este orasul muzeelor si al bisericilor.
In viata ai prilejul sa intalnesti oameni necunoscuti, care, intr-un timp scurt, iti devin dragi si tii la ei. Asa mi s-a intamplat si mie cu acest calator roman. Dupa o scurta tacere, el a continuat: "Acest vechi oras isi are originea in anul 1396, cand negustori din Ragusa si Venetia, gasind un mediu primitor si potrivit pentru desfasurarea activitatii lor, s-au stabilit aici pentru totdeauna. In consecinta, inca in anul 1403 orasul si mai ales centrul sau, numit Susen, au cunoscut o dezvoltare rapida. |n 1659 orasul Targoviste a fost vizitat de cronicarul turc Evliya Çelebi ...
- Acest cercetator, cinci ani mai tarziu s-a dus si in Albania - l-am intrerupt si, vazand ca s-a aratat interesat de acest amanunt, am mai spus: "|n afara de Romania si de Albania, el a vizitat Germania, Olanda, Suedia, Polonia si Rusia, iar mai tarziu, pe baza notelor sale de calatorie, a scris zece volume.
Orasul Targoviste, timp de aproape 300 de ani, adica pana la 1714, a fost capitala Romaniei, fiind condus de 36 de voievozi, de la Mircea cel Batran pana la Constantin Brancoveanu, acesta din urma construind numeroase locuinte, cladiri administrative si biserici. "Partenerul" meu de drum, in ciuda faptului ca depasise sapte decenii de viata, a continuat sa-mi explice mai multe lucruri cu pasiunea unui tanar, sa-mi vorbeasca despre evenimente istorice si personalitati renumite etc. Cand am sosit la Targoviste, un alt calator i-a spus in gluma: "Ai dat albanezului niste explicatii pe multiple planuri: istoric, arheologic si arhitectural. Nu sunt sigur daca a ramas multumit sau plictisit."
Zambetul meu amical le-a marturisit amandurora ca eram multumit.
Oaspete in casa lui Ioan Teodorescu
Pe Ioan Teodorescu, profesor la Universitatea Valahia din Targoviste, il cunoscusem cu totul intamplator la Tirana. Dansul m-a luat pe brate, spunandu-mi: "Acum o sa vezi acest oras, pe care il iubesc mult".
La inceput ne-am indreptat spre casa lui Vasile Blendea, pictor si sculptor, una dintre personalitatile de vaza ale artelor plastice contemporane romanesti. Am vizitat incaperile in care el a locuit si altele unde sunt expuse lucrarile in pictura. Aceasta casa a devenit muzeu. Ioan mi-a vorbit despre acest mare artist: "Ma uitam la el cand eram mic; trecea tacut pe strazile orasului, trezind respectul tuturor, acest om care, gratie operei sale vaste, urma sa devina mandria noastra, nemuritor."
La Muzeul Politiei
Muzeul Politiei se afla intr-o cladire veche, construita in epoca voievodului Constantin Brancoveanu. Ciceronul, care este si directoare a muzeului, ne-a insotit in toate incaperile, unde au fost expuse diverse materiale documentare, uniforme folosite de politie de cand ea a fost infiintata. Totul graieste clar despre istoria politiei romane si despre personalitatile de frunte ale ei.
M-a frapat un costum popular albanez. De aceea am pus o intrebare. Dandu-si seama de faptul ca am ramas surprins de ceea ce vedeam, directoarea-ciceron mi-a explicat ca Tudor Vladimirescu, cel care a condus Revolutia pandurilor, in jurul anului 1821, avea in componenta garzii sale personale albanezi (arnauti). Acesta este si motivul ca portul lor este considerat prima uniforma a politiei romane. In 1848 - a continuat dansa - a fost infiintata garda orasului de catre seful politiei Bucurestiului, respectiv Iasului, capitala Moldovei. Dupa Tudor Vladimirescu, in privinta unei organizari si pregatiri profesionale cat mai bune ale politiei, au contribuit Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogalniceanu,
Vasile Lascar si altii. "Astfel a luat nastere acest muzeu interesant al politiei, singurul in Romania", a mai adaugat simpatica directoare-ciceron.
La Curtea Domneasca
Era dimineata cand eram in curtea cladirii unde, timp de 300 de ani, au locuit voievozii romani, care au condus tara. La intrare, in partea stanga a portii, sunt scrise numele principilor, incepand cu Mircea cel Batran, ideatorul si ctitorul ei. Trecand de poarta cu arhitarva arcuita - element de constructie caracteristic arhitecturii clasice - te afli in curte si imediat iti dai seama de prezenta lumii antice. Ba chiar te simti ca o parte integranta a acestei lumi. Acolo sare in ochi o biserica datand din 1517, in fata careia se iveste impunator Turnul Chindiei, inalt de 27 de metri, cu un diametru de 9 metri. Construirea turnului a inceput in a doua jumatate a secolului al XV-lea, in timpul stapanirii voievodului Vlad }epes.
Toate aceste constructii - turnul, biserica, palatele locuite de principi si baile - sunt asezate in curtea inconjurata de ziduri. Trecand de la un obiect la altul, privindu-le ca vizitator si pipaindu-le, ai impresia ca stai de vorba cu oamenii care au trait in acei ani si faci legatura intre trecut si prezent.
Vizavi iti atrage atentia un put cu o adancime de circa doi metri, acoperit de o retea metalica, pe fundul caruia se vad mai multe monezi. O doamna care mi-era alaturi, considerand ca devenisem curios, m-a indemnat: "Domnule, aruncati si dumneavoastra o moneda gandindu-va la o dorinta care ati vrea sa se implineasca". Cu zambetul pe buze, i-am multumit doamnei, care parea a fi de varsta a treia, spunandu-i: "Dorinta mea este sa ma intorc in Albania". Zambind si dansa, a adaugat: "Definitia cea mai buna in privinta albanezilor a dat-o poetul englez Byron, care califica Albania <
La iesire am zarit doua chioscuri cu suveniruri, lucrate in lemn de mesteri romani. O vanzatoare m-a intrebat: "Doriti sa cumparati ceva ca amintire?" Am preferat niste ilustrate si un ghid al orasului Targoviste, care si insotesc aceste impresii, puse pe hartie cu ocazia lui 1 Decembrie, Ziua Nationala a poporului roman, care isi are originea la 1 decembrie 1918, data simbolica a unirii teritoriilor din Basarabia, Bucovina si Transilvania cu Romania europeana.